Dupa ce premierul Tariceanu impreuna cu papusarul Atanasiu de la apararea patriei s-au jucat cateva ore de-a soldateii de plumb, era gata, gata sa o incurcam rau de tot. I-am suparat rau de tot pe americani si englezi, cei care ne-au luat de maini si ne-au bagat cu forta in NATO.
Cu toate ca noi nu eram pregatiti nici intr-o suta de ani de aici inainte sa stam la o masa cu statele membre. Ne-au condus ca pe niste orbi la masa imbelsugata a celor bogati si puternici. Normal ca asemenea fapte nu se fac gratis, asa cum cred multi dobitoci care ne conduc destinele.
SUA si Marea Britanie ne-au cerut sa trimitem trupe de mentinere a pacii in Irak si Afganistan. Suntem aliati, colegi de pluton cu ei si nu putem sa-i refuzam, indiferent de ce fac italienii, japonezii sau nu stiu care natie. Noi trebuie sa aratam ca suntem seriosi, loiali, ca se poate avea incredere in acest popor.
De-a lungul istoriei ne-am demonstrat de nenumarate ori neseriozitatea, duplicitatea si oportunismul. Multi au ridicat in slavi aceste fapte de slabiciune, facand din ele adevarate virtuti ale poporului roman. Smecheriile dambovitene mostenite de la fanarioti ne-au facut celebri in toata lumea.
In august 1944, maresalul Ion Antonescu a vrut sa negocieze pacea cu aliatii din pozitia "in picioare", cu demnitate si seriozitate. Nu a putut pentru ca balcanicii Maniu si Bratianu s-au dat la fund, lasandu-l pe nevolnicul rege Mihai sa faca jocul comunistilor Bodnaras si Patrascanu.
I-am tradat pe nemti cand le-a fost cel mai greu si am intrat intr-o prapastie adanca, din care n-am iesit nici dupa 60 de ani. Acesta a fost de fapt pretul tradarii. Zilele trecute cei doi saltimbanci liberali s-au gandit ca a venit vremea sa joace la ruleta soarta poporului roman. Reactiile au fost pe masura.
In toate cancelariile occidentale s-a instalat consternarea. La Londra s-a vorbit imediat de 1 ianuarie 2007, data intrarii Romaniei in UE, iar la Washington s-au cerut explicatii. Ce fel de politica facem totusi?
Dramul de credibilitate a Romaniei se poate duce dracului in cateva minute daca astfel de decizii majore sunt la indemana unor neispraviti ce nu vad dincolo de geamurile sediului de partid. Tara asta ce face eforturi sa renasca nu mai este condusa de nimeni.
Doi cioflingari, fara sa se consulte cu nimeni, anunta ca trebuie sa ne retragem trupele din Irak. Se intelege ca au vrut sa-l puna in dificultate pe presedintele Basescu, aflat in toiul pregatirii vizitei in SUA.
E treaba lor, sa isi dea cu batele in cap daca asta doresc, dar sa lase tara asta in pace, sa nu o implice in scandalurile din sandramaua lor, primejduindu-i viitorul. Sigur ca va veni vremea cand va trebui sa ne retragem trupele de pe alte teritorii.
Dar lucrul acesta trebuie sa se faca gradual, la intelegere, cu acordul partenerilor din NATO. Decizia nu poate fi unilaterala pentru ca suntem prea mici si neinsemnati sa ne permitem astfel de fapte. Pana la urma Tariceanu si sustinatorii lui au primit exact ce au meritat.
E greu de crezut ca sandramaua va rezista pana la inceputul anului viitor, asa cum cred mai multi analisti politici. Tariceanu a vrut sa castige capital politic cu aceasta initiativa, dar a cules furtuna, care sigur se va dezlantui in zilele urmatoare. Si care sigur il va matura definitiv de pe scena politica romaneasca.
Sa fim drepti si sa recunoastem ca nici nu ii era locul acolo. Intr-un an si jumatate de cand populeaza Palatul Victoria ne-a dat numeroase dovezi in acest sens. A venit vremea sa ne lase in pace si sa ne spuna adio.
