Acum 2 luni, un monument de istorie vie pleca dintre noi: Ion Gavrila Ogoranu. Luptatorul anticomunist, una dintre capeteniile rezistentei din muntii Fagaras, condamnat la moarte in contumacie, care a scapat de ghearele Securitatii timp de peste 20 de ani, ascunzandu-se la Galtiu. Cea care l-a vegheat si l-a sprijinit in permanenta a fost sotia sa, Ana Ogoranu, asumandu-si riscul de a fi condamnata la moarte alaturi de el, daca ar fi fost prinsa.
Bradul Ogoranu s-a frant, dupa o viata intreaga de lupta si abia a cazut el, lasand un gol de neinlocuit, ca a si fost urmat de cea care i-a stat alaturi, umar la umar, in cele mai grele momente. Ieri a plecat dintre noi si Ana Ogoranu, in urma unui atac vascular cerebral.
A murit in picioare, verticala, asa cum a fost mereu. Asa cum mor copacii. De parca ar fi vrut sa intareasca crezul de o viata a Mosului Gavrila, care a devenit titlul cartii lui: "Brazii se frang, dar nu se indoiesc". Dumnezeu s-o odihneasca in pace.
