Minel Ghincea, directorul Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara (OCPI) Bihor, a amanat de mai multe ori intalnirea cu reporterii GAZETEI. De fiecare data ni s-a solicitat sa-l sunam in alta zi, sa revenim pentru ca nu are timp disponibil, ca a intervenit ceva neprevazut.

L-am crezut de buna-credinta pana in momentul in care ni s-a blocat accesul la anumite documente gestionate de institutia pe care o conduce. Subordonatii contactati ne-au intampinat cu refuz atunci cand am cerut anumite informatii.

Ori, asa cum propria lege de organizare a stabilit, menirea acestei institutii publice este tocmai aceea de a informa complet si imediat pe oricine este interesat si solicita relatii despre proprietatile imobiliare si fondul funciar din Bihor. Pe cai specifice gazetariei, am intrat in posesia documentelor care confirma faptul ca flerul nu ne-a inselat.

Darnicia executorului Negrau

Doua sunt inscrisurile, bine adapostite si pazite - pana acum - in arhivele OCPI Bihor, care ii vor trimite la puscarie pe functionarii implicati in frauda.

In primul rand, un proces verbal din 24 septembrie 2002, redactat de executorul judecatoresc Mihai Negrau, care a procedat la “punerea in executare” a unei hotarari judecaresti ce obliga Consiliul local Sinmartin sa-i vanda firmei SC Cretheus General SRL Oradea - administrata de capul tuturor rautatilor intamplate cu acest teren, Ioan Cretas - parcarea auto din centrul

Bailor Felix. Negrau ia act de “refuzul Consiliului local Sinmartin de a accepta perfectarea formelor de vanzare cumparare” si stabileste cu de la sine putere, invocand o expertiza de evaluare, pretul parcarii la 2.075.960.000 lei pentru cei 23.022 metri patrati, impreuna cu anexele construite pe o parte a terenului! Ori, conform articolului 2 din HG nr.505/1998, “vanzarea spatiilor comerciale prevazute la art. 1 se face prin negociere directa sau prin licitatie publica deschisa, dupa caz“. Daca proprietarul spatiului a refuzat - conduita perfect justificata - sa vanda si a refuzat negocierea, trebuia organizata o licitatie publica deschisa pentru obtinerea unui pret apropiat de valoarea reala a bunului!

Care bani?

Subevaluarea crasa nu ar reprezenta nimic pe langa celelalte falsuri cuprinse in actul intocmit de Negrau. In primul rand, ca sa dea un temei legal abuzului, executorul invoca art. 11 din Legea nr. 85/1992, care se refera la cu totul alte situatii decat cea avuta de el in vedere, respectiv la locuintele construite, candva, de stat.

Negrau mai atesta, in fals, ca “in contul pretului s-a achitat un avans de 207.596.000 lei, reprezentand 10% din pretul imobilului, diferenta reesalonandu-se in cote de 74.734.560 lei cu o dobanda de 4% pe an, pe o durata de 25 de ani, plata consemnata la CEC”.

Fiind chestionat de GAZETA pe aceasta tema, Lucian Popus, primarul comunei Sinmartin, ne-a comunicat ca - dupa ce a verificat la contabilitatea institutiei - nu a fost incasat, niciodata, niciun ban de la Cretheus! “Nici macar chiria pentru folosirea spatiului comercial, folosit abuziv atatia ani, nu a achitat, daramite pretul parcarii!”.

Doamna Ildi, altfel fata buna

In al doilea rand, celalalt document “recuperat” de GAZETA explica “reticentele” directorului Minel Ghincea.

In calitatea sa de sef si responsabil peste activitatea OCPI Bihor, doar nu era sa-si bata singur cuie in talpa si sa se expuna alaturi de subalterna sa, Silaghi Ildiko! La 4 ani de la “opera” curajosului Negrau, Silaghi Ildiko, registrator la OCPI Bihor, vazand “ca nu exista piedici la intabulare” si citandu-l - probabil din memorie - pe deja clasicul executor oradean, cum ca “s-a constatat plata in intregime a pretului”, a admis cererea de intabulare, atestand, in acelasi timp, ceea ce niciodata nu a fost real: parcarea auto “se intinde pe toate numerele cadastrale”! Acest grosolan fals intelectual explica de ce a refuzat dumneaei sa stea de vorba cu noi, desi nu am mancat inca pe nimeni. Si de ce simpaticul domn Minel Ghincea este mai mereu ocupat!

OCPI Bihor se muta la DNA Oradea

Si se pare ca domnul Minel va fi si mai ocupat in saptamanile si anii ce vor urma.

Unul dintre vecinii afectati de escrocheria imobiliara - caruia i s-a blocat accesul la proprietate prin ocuparea drumului public de catre Cretas si prin inchiderea podului vechi de peste 40 de ani, mentionat cu aceasta destinatie in toate evidentele oficiale si folosit ca atare de toti riveranii - a redactat o plangere la DNA Oradea, descifrand, pas cu pas, toate malversatiunile facute si indicandu-i clar pe autori:

“Plangere Penala pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune calificata cu consecinte deosebit de grave, fals intelectual, uz de fals, favorizarea infractorului, abuzul calificat in serviciu contra intereselor publice, abuzul in serviciu contra intereselor persoanei, nedenuntarea unor infractiuni si stabilirea unei valori diminuate a bunurilor apartinand autoritatii publice (...); impotriva urmatoarelor persoane:

Cretas Ioan; Mutiu Rodica - ca autori - ambii fiind asociati si administratori ai SC Cretheus General SRL Oradea, precum si impotriva celor care i-au ajutat, incalcandu-si atributiile de serviciu, respectiv Silaghi Ildiko; Pusco Sorin si alti functionari de la Primaria comunei Sinmartin si de la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Oradea, precum si impotriva notarului Ilie Dragoi, care a redactat si autentificat un act de instrainare a unui teren aflat in proprietate publica, cu destinatia de drum public si a executorului judecatoresc Mihai Negrau, care a procedat la simularea unei vanzari a terenului parcarii centrale din Baile Felix fara indeplinirea conditiilor legale.”

Ildi & Tincau & Dragoi

Functionara OCPI Bihor, Silaghi Ildiko, nu poate invoca buna credinta in apararea ei: reclamantul a descris, cu lux de amanunte, in plangerea lui, toate demersurile facute pentru a-si recupera accesul la proprietate, ocazii cu care a aflat ce se petrece in cancelariile acestor slujbasi publici.

El a anexat plangerii sale actele care atesta fara putinta de tagada ca doamna Ildi stia ca vinde drumul, un bun dintotdeauna in proprietatea publica a statului roman! Cu cateva zile inainte de ghinionista “intabulare”, reclamantul solicitase, impreuna cu Primaria Sinmartin, dezmembrarea suprafetei pe care era construit vechiul drum si mentionarea categoriei sale de folosinta! Doamna

Silaghi Ildiko a respins cererea si, dupa cateva zile, a mai inchis odata ochii atunci cand notarul Dragoi a dus escrocheria pe noi culmi, autentificand vanzarea aceluiasi teren petrolistului Tibor Tincau, omul din Bihor al capilor mafiei bacauane a petrolului.

Din informatiile noastre el l-ar fi dat deja in judecata pe Cretas, pretinzand - preventiv - ca l-ar fi inselat, ceea ce este greu de crezut cand vezi pretul trecut in acte, foarte mic, asa ca in orice spalare de bani care se respecta!

“Art. 11. - In cazul vanzarii locuintelor prevazute la art. 1, art. 2 alin. 4 si art. 7, cu plata in rate a pretului, la incheierea contractului se va achita un avans minim de 10% din pretul locuintei.

Ratele lunare pentru achitarea contravalorii locuintei se vor esalona pe o perioada de maximum 25 de ani, cu o dobanda anuala de 4%.

Nu pot cumpara locuinte cu plata pretului in rate persoanele care, in familia lor, au alta locuinta proprietate personala.

Familia, in ittelesul reglementat prin dispozitiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 5/1973, care detine mai multe locuinte cu chirie, poate cumpara, in conditiile prezentei legi si ale Decretului-lege nr. 61/1990, doar o singura locuinta.” - Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte din fondul de stat.

Escrocheria, pe scurt

Parcarea, situata partial pe un teren de 23.000 metri patrati, este amplasata chiar in centrul statiunii Baile Felix. Ea a fost disputata intre un chirias, societate comerciala “Cretheus General” SRL Oradea, si proprietarul-administrator, Consiliul Local al comunei Sanmartin. Ultimul nu a fost niciodata de acord in mod oficial cu vanzarea acestui imobil foarte valoros.

Insa, fabuloasele castiguri “la negru” obtinute din exploatarea parcarii de catre firma lui Cretas Ioan - folosit de fostele conduceri locale, care ii prefigurasera numai un rol secundar, de “om de paie” si baiat de serviciu “responsabil cu vanzarea biletelor de parcare” - i-au permis sa se “emancipeze” si sa se viseze patron, deranjand alte minarii care urmareau acelasi obiectiv.

Din acest punct de vedere, ramane inca o enigma pe ce considerente s-au bazat consilierii locali cand au votat si aprobat semnarea contractului de inchiriere nr. 1035/14.07.1994 cu SC Cretheus General SRL Oradea, reprezentata atunci de acest Cretas, un individ care nu se remarca nici macar prin indemanarea invocata ca atu pentru a i se atribui serviciul public de a matura parcarea.

Din datele de la Registrul Comertului Bihor, rezulta fara niciun echivoc faptul ca firma care figureaza ca parte in contractul de inchiriere din 14.07.1994, “chiriasa” SC Cretheus General SRL, a fost infiintata mai tarziu, dupa circa doua saptamani de la pretinsa incheiere a conventiei, si ca mai tarziu a facut si dovada unui act de sediu, precum si faptul ca a fost certificata abia la 2 noiembrie 1994! Este adevarat ca acelasi Cretas Ioan mai avea o firma, SC Cretheus Impex SRL Oradea, infiintata in 1992, dar cu alt sediu si alta structura a actionariatului, care, de altfel, a si fost radiata in 2001 pentru ca avea capitalul subscris sub limita legala.

Pentru a da peste cap planurile celor din spatele paznicului de parcare - care se dovedea imbatabil in bataliile juridice date pe plan local - in anul 2003 s-a procedat la comasarea parcelelor cu diferite numere topografice din toata zona centrala adiacenta parcarii din Baile Felix, intr-o singura coala funciara si cu un singur numar cadastral, 253, rezultand teren intravilan in suprafata de 23.022 mp aflat in proprietatea comunei Sanmartin. Fosta secretara Livia Bara a fost delegata, la scurt timp, sa dezmembreze parcela in patru: un teren de 700 mp, doua de cate 1400 mp si una sa ramana de 19.522 metri patrati, “rezerva” pentru “urmasii” sefilor comunei.

Noii destinatari ai terenului astfel pregatit pentru concesiune ar fi trebuit sa fie “oamenii casei”: tanarul Calin Hirte, “merituosul” fiu al directorului RAPAS Bihor, si Dumitru Opris, “mana dreapta” a fostului prefect PSD de trista amintire, Florian Serac, cu care s-au incheiat imediat contracte de concesiune pe 25 ani.

In anul 2000, chiriasa SC Cretheus General SRL Oradea a venit cu propunerea “constructiva” de a cumpara parcarea Felix. Odata cu intrarea in vigoare a HG 505/1998, cu privire la vanzarea terenurilor publice, Cretheus General si-a aratat intentia de a cumpara “spatiul comercial” detinut in baza contractului de inchiriere reziliat unilateral de Consiliul local.

Dorel Craciun, primarul comunei Sanmartin din acea agitata perioada, nu a fost de acord cu vanzarea locatiei respective catre Cretheus. Astfel, Cretheus s-a adresat justitiei bihorene si s-a deschis un lung sir de procese.

Chiriasa a debutat cu “dreptul” si a obtinut Sentinta civila numarul 811/LC/2000, prin care judecatoarea Mariana Rosca obliga Consiliul local Sanmartin “sa-i vanda reclamantei spatiul «parcare auto» cu toate dotarile aferente”! Au urmat alte dueluri, pe mai multe fronturi, timp de 5 ani, pana cand cauza a ajuns, in cele din urma, la Inalta Curte de Casatie si

Justitie, care a stabilit in mod irevocabil ca parcarea nu e de vanzare si Cretheus nu e chirias. Tot acest lung provizorat i-a profitat numai lui Cretas, care s-a folosit ani in sir de parcarea statiunii si nu a platit nimic din miliardele incasate, cele mai multe fara documente justificative.

Numai asa a avut la indemana fonduri si a putut sa imparta gheseftul cu functionarii care s-au prefacut ca lupta impotriva lui.

Cine mai asculta de Curtea Suprema

Inca din 21 septembrie 2005, prin Decizia nr. 4160/2005 pronuntata in dosarul 10486/2004, Sectia comerciala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a stabilit in mod irevocabil ca instantele din Oradea “au apreciat in mod eronat ca Primaria si Consiliul local Sanmartin ar avea obligatia sa vanda spatiul comercial parcare auto”.

Cretas, prezent la dezbateri, stia, deci, de jumatate de an ca trebuie sa-si ia adio de la afacerea care l-a scos din mizerie si sa-si faca bagajele pentru puscarie!

“Avand in vedere natura bunului - parcarea Statiunii Baile Felix - precum si faptul ca prin Hotararea Guvernului nr. 970/2002, publicata in Monitorul Oficial nr. 671 bis din 10 septembrie 2002, aceasta parcare a fost cuprinsa in categoria bunurilor care - potrivit Legii nr.213/1998 - face parte din domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale, este evident ca regimul juridic al acestui bun este specific unui bun din domeniul public, caracterizat, printre altele, prin inalienabilitate. Ca atare, el nu poate fi instrainat, ci doar dat in administrare, concesionat sau inchiriat in conditiile legii.

Si - asa cum arata recurentul Consiliu local al Comunei Sanmartin - aceasta hotarare de guvern nu a fost atacata de catre reclamanta, producandu-si efecte depline asupra bunurilor cuprinse in domeniul public al comunei, inclusiv asupra bunului in litigiu.

Pe langa motivul mai sus aratat, suficient pentru admiterea recursului, intre parti nu mai existau raporturi contractuale - impuse de textul mentionat - pentru nasterea dreptului de a cumpara si respectiv obligatia de a vinde. Contractul de inchiriere a expirat la 31 decembrie 1994. Potrivit art.3 din conventie, contractul se prelungeste in mod automat daca una dintre parti nu-si manifesta intentia de a-l rezilia. La 5 iulie1996, Consiliul local i-a pus in vedere reclamantei ca intelege sa considere reziliat contractul.

Conditia impusa de unele instante in sensul de a exista dovada admiterii actiunii de reziliere a contractului este, daca nu «curioasa», cel putin excesiva, dand o interpretare total eronata clauzei contractuale.

Contractul era reziliat prin manifestarea de vointa explicita a Consiliului local la data depunerii cererii de cumparare, astfel ca se respinge cererea reclamantei SC Cretheus General de a obliga Consiliul local Sanmartin sa-i vanda spatiul comercial «parcare auto» din localitatea Baile Felix.”