In timp ce securistii isi umpleau tolbele cu angajamente din randurile elevilor eminenti si bine infipti relational in scoala, militienii - sectoristii si lucratorii operativi de la Biroul de Militie pentru Minori - recrutau elevii disciplinati si cu un simt civic dezvoltat.

Scandalul provocat de dezvaluirile aparute in presa privind recrutarile de minori de catre ofiterii din fosta Securitate a generat o disputa apriga in randurile persoanelor initiate. Surse din randul ofiterilor de informatii sustin ca aceste proceduri de recrutare a tinerilor nu erau specifice pentru munca ofiterilor de securitate.

Sistemul de invatamant preuniversitar (liceal si profesional) era acoperit informativ de un compartiment numit “Invatamant” in care erau angrenati ofiteri proaspat absolventi ai “Scolii Militare de Ofiteri Activi de Securitate” de la Baneasa pentru formarea lor profesionala in paralel cu compartimentele “Delicventa juvenila” din cadrul organelor de militie.

La Securitate problema era in atentia Serviciului I A (informatii interne) si a Serviciului II A (antiiredentisti maghiari).

La Militie recrutarile erau efectuate de catre ofiterii si subofiterii Biroului Judiciar (al municipiului sau orasului) in paralel cu subofiterii sectoristi de la Biroul de Ordine Publica. Perceptia ca elevii intrau direct in randurile informatorilor sau colaboratorilor cu dosar personal este gresita.

Minorii recrutati aveau doar o “fisa de colaborator in randul elevilor” si calitatea lor era intitulata “persoana de sprijin”.

Deseori acestia ajungeau ulterior ofiteri de securitate, militie, pompieri, armata sau in compartimentele de cadre si D.S. din intreprinderile de stat.

Pepinierele Securitatii

In acest fel, scolile deveneau uneori adevarate “pepiniere” pentru invatamantul superior militar. Aceste “persoane de sprijin” nu erau recompensate pecuniar. La cei care dovedeau calitati reale li se ofereau cadouri simbolice (mingi de fotbal, ceasuri, carti, rechizite).

Ofiterii de securitate aveau sarcina de a preveni aparitia unor “grupuri parazitare” cu deosebire cele care erau formate din satanisti sau hippie. De altfel, toate serviciile de informatii occidentale aveau surse in randurile elevilor de gimnaziu in vederea prevenirii unor acte teroriste si de agitatie comunista.

Se stie ca Charles de Gaulle le cerea baietilor cu ochi albastri de la SDECE sa-i furnizeze informatii despre agitatorii hippie din liceele franceze care i-au contestat autoritatea in 1968. De altfel, politia politica franceza a recrutat frecvent elevi de liceu din randurile maronitilor si a corsicanilor care erau pretabili la acte antistatale.

Cel mai adesea politiile politice occidentale si comuniste recrutau liceeni din randurile minoritatilor nationale. Securitatea romana recruta indeosebi elevi de la sectiile cu limba de predare in limba maghiara ale liceelor, cea bulgara elevi din randurile minoritatii turce, cehoslovacii recrutau elevi minoritari germani si maghiari.

Serviciile de informatii grecesti recrutau minori minoritari turci, cele spaniole in randurile elevilor catalani si basci, iar F.B.I. avea o retea numeroasa in randurile copiilor de imigranti si ale minoritatii de culoare.

Nu-si tradau parintii

Ofiterii de securitate comunisti recrutau de asemenea elevi de la seminariile teologice indiferent de religie, copiii de “pocaiti” si ai “bisnitarilor” din zona de frontiera care puteau trece granita pentru mic trafic.

O atentie deosebita a fost acordata recrutarii din tinerete a copiilor de membri ai fostelor partide burgheze, de legionari si de cei cunoscuti cu atitudine ostila la adresa regimului. Daca in perioada stalinista existau multi copii capabili sa-si tradeze parintii pentru a-si putea urma o cariera profesionala, in anii ceausismului cazurile au fost foarte rare si atipice.

Cel mai adesea elevii de gimnaziu turnau la Militie sau Securitate din invidie fata de colegii lor mai instariti sau care primeau in mod favorizant note mari la invatatura. Conform opiniei securistilor rezervisti “rareori se folosea metoda santajului, intrucat liceenii aveau o pasiune pentru munca de contraspionaj in urma cartilor beletristice studiate”.

Concurenta mare

Actualii pensionari sustin ca erau “admirati” in randurile liceenilor. De altfel, la absolvirea liceului si a stagiului militar la Scoala M.I. de la Baneasa clasele de “securitate si trupe de securitate” erau considerate cele mai importante, numarul candidatilor pe un loc fiind de minimum 10.

Daca pana in 22 decembrie 1989 multi tineri visau sa poarte o legitimatie albastra de securist si o uniforma kaki cu vipusca albastra, dupa rasturnarea regimului, de teama reactiei maselor, legitimatiile au disparut, iar cadrele din trupele de securitate si-au schimbat vipustile in rosu. De infanterist.

Chiar si Virgil Magureanu, primul sef al S.R.I.-ului a fost acuzat ca a fost rezident in randurile elevilor banateni de la o scoala profesionala.

Copil sarac din Giurtelecul Hododului (fundul Salajului), impins de lipsuri, Magureanu a ajuns licean seralist la Timisoara si pedagog de camin la o scoala profesionala, calitate in care potrivit acuzatorilor ar fi strans, ca rezident, informatii de la persoanele de sprijin din randurile elevilor pentru un ofiter de securitate.

Plan de acoperire informati

In judetul Cluj a existat o retea destul de bine pusa la punct in invatamant.

Securistii sustin ca spre exemplificare la Dej au prevenit cu ajutorul persoanelor de sprijin de la Sectia Maghiara de la Liceul “Andrei Muresanu” ample actiuni de natura iredentista conduse de tandemul preot-profesoara Tokes - Kolopati, culminand cu trageri cu arma geko intr-un poligon improvizat in care tintele aveau inscriptionate in partea de sus “cap de olah” in limba maghiara.

Au existat cateva situatii la liceele de limba romana din Cluj, Turda si Dej in care tineri liceeni au inscriptionat zvastici pe zidurile institutiilor de invatamant. Persoanele de sprijin din randurile acestora i-au turnat pe faptuitori la securisti care au procedat la avertizari in scris in prezenta parintilor.

Potrivit persoanelor initiate, in Cluj doar fostii elevi recrutati ca persoane de sprijin din randurile minoritatii maghiare sunt sfatuiti sa actioneze impotriva ofiterilor care i-au “botezat”. Gesturile ofiterilor de securitate nu erau singulare.

Exista un plan de acoperire informativa a invatamantului in colaborare cu organele de militie care aveau un birou la vedere pentru centrul universitar. De altfel, majoritatea informatorilor si colaboratorilor de varsta majora (cu dosar personal, nu cu fisa) au fost recrutati in anii de liceu sau de scoala profesionala, in timpul satisfacerii stagiului militar sau in anii de studentie.

Dupa absolvirea studiilor medii erau preluati de catre ofiterul C.I. din armata sau ofiterii de militie si securitate care acopereau invatamantul superior. Tot fara dosar personal, ci cu “fisa colaboratorilor din randul militarilor in termen” sau cu “fisa colaboratorilor din randul studentilor”.

Un nou angajament, la majorat

Persoanelor de sprijin recrutate in anii de varsta minora ajunse la varsta majora neincadrate in sistemul militar sau invatamantul superior, ajunse in campul muncii, li se lua un nou angajament si li se intocmea dosar personal care era distrus doar la primirea in partid.

Nu puteau fi recrutati activistii UTC din liceu, UASCR din facultate si UTC sau PCR din Armata care ingroasa astazi randurile conducerilor partidelor politice intrate in Parlament, ale generalilor si chestorilor din Armata, Politie si Serviciile Secrete. Paradoxal, acestia fac cel mai mare tam-tam mediatic impotriva informatorilor din randurile minorilor.

Sub aspect infractional, problema este scoasa din cauza. UE ar trebui sa-si epureze toate serviciile de informatii occidentale daca ar fi deconspirata munca de culegere de informatii in randurile minorilor desfasurata in timpul razboiului rece de catre lucratorii operativi capitalisti.

Majoritatea opiniilor parlamentarilor se grefeaza pe faptul ca persoanele de sprijin minore ale securistilor n-au avut discernamant moral in timpul recrutarii si furnizarii informatiilor. Lipsa de discernamant care trebuia compensata cu acordul parintilor. Chiar daca faptele sunt prescrise si raspunderea penala este eliminata, acestia cer pe buna dreptate o condamnare morala.

Conform practicii, cel mai adesea, la compartimentul “Invatamant Inferior” erau incadrate tinere locotenente, nerodate inca in munca de contraspionaj, antiterorism, contrainformatii in sectoarele economice s.a.m.d.. Identificarea si publicarea numelor acestora nu va rezolva problema morala a responsabilitatii fostei Securitati in recrutarea minorilor.

Normele de munca, bata-le vina

Adevaratii vinovati sunt fostii activisti de partid si demnitari comunisti care au stabilit normele de munca si responsabilitatile in domeniu ale securistilor. Activisti de partid care au scapat bine-mersi pana in prezent de Legea Lustratiei.

N-ar fi de mirare ca Razvan Ungureanu, ministrul nostru de la Externe, vizat de Legea Lustratiei, sa puna pe seama lipsei de discernamant faptul ca desi era minor in clasa a XII-a a devenit membru al CC al UTC. Invatamantul preuniversitar clujean a fost condus in ultimul deceniu ceausist de catre tandemul Dragoi-Stoica, ambii cu functii de conducere in comitetul judetean de partid.

La fel, n-ar fi de mirare ca Mariana Stoica, ambasadoarea veterana la Tel Aviv si sotie a fostului adjunct al primului secretar, sa sustina ca nu le cunostea pe fetele de la Securitate care veneau cu sarcini la Inspectoratul scolar (si cu deosebire faptul ca acestea faceau recrutari in licee) la fel cum s-a pronuntat ca a fost infiltrata in partidul comunist ca sa-l distruga.

Ar fi cazul ca infocatii adepti ai acesteia din randurile societatii civile sa o traga de maneca si sa o intrebe cum este cu recrutarea de catre securisti in randurile minorilor din licee si scoli profesionale.

Daca Magureanu era doar un biet pedagog, oare care erau sarcinile de rezident ale unui inspector scolar, ajuns membru de partid si cu dosar de informator distrus conform cutumelor inainte sa ajunga la CNSAS?! Ar fi de asteptat sa aflam care este parerea oamenilor politici clujeni privind toti responsabilii in cauza ramasi astazi persoane publice.

In schimb, abuzurile securiste nu trebuie iertate. Cum este si cazul mediatizat al securistei Emilia Balaci din Sibiu care a recrutat fictiv (doar pe hartie) o eleva pentru a-si camufla informatiile furnizate de fiica sa, colega de banca a acesteia.

Este interesant faptul ca a trebuit sa vina Revolutia pentru ca tatal fetei nevinovate, un procuror numit intr-o comisie de cercetare a teroristilor de la Sibiu, sa fie admonestat de colegii sai, procurori militari, ca fiica sa este fosta persoana de sprijin a securitatii din anii de liceu.

Omul a adus-o pe securista Balaci in fata justitiei sub acuzatia de fals, uz de fals si delapidare (in documente apareau cadouri fictive oferite fiicei procurorului, in fapt fiicei sale).

Din pacate instanta nu s-a pronuntat iar securista a ajuns loctiitoarea sefului SRI Sibiu. Asemenea fapte securiste ar trebui pedepsite cu severitate.