Aparent, Basescu a fost pus in situatia neplacuta de a renunta la cei pe care, chiar de la inceputul mandatului sau, s-a bazat si, in consecinta, i-a laudat, ori de cate ori a avut ocazia.

In realitate, Basescu nu a facut altceva decat sa se debaraseze de patru indivizi incomozi, departe de a-i fi total fideli si care, fara indoiala, la fel cum i-au tradat pe Nastase sau Iliescu, intr-o buna zi ar fi procedat la fel si in privinta lui.

Desi nu am fost, nu sunt si, probabil, nu voi putea deveni niciodata un admirator al actualului presedinte al Romaniei, modul in care a procedat Traian Basescu in privinta celor patru, care pana mai ieri, pareau vesnici pe posturi, merita privit cel putin cu maxim interes, daca nu chiar cu admiratie.

Folosindu-se de motivatia Hayssam, adica exact de cel care, in urma cu un an, declansase uralele si felicitarile in privinta serviciilor secrete romanesti, presedintele a inchis un cerc si a rezolvat, in acelasi timp, o problema ce se cerea imperios rezolvata, inca de la venirea sa la carma Romaniei.

Daca cei patru si-au inchipuit cumva ca, dupa ce i-au servit cu devotament, dus de prea multe ori la extreme cu implicatii politice, pe cei doi lideri ai Romaniei anilor 2001-2004, vor putea sa faca acelasi lucru si in Romania anilor 2005-2008, atunci imi permit sa-i suspectez pe acesti distinsi domni de naivitate. Cei patru pot fi suspectati de foarte multe lucruri, nu insa de ignoranta.

Probabil, erau constienti ca presedintele nu va pierde ocazia de a-i "executa". Totul era insa conditionat ca executia publica sa nu semene deloc cu o rafuiala politica, ci, din contra, sa se bucure de o sustinere publica masiva, care sa mai ridice, daca se poate, inca o piatra la piedestalul celui care se inchipuie, din ce in ce mai des, un "il salvattore della patria".

Motivatia disparitiei lui Hayssam a picat tocmai bine, intr-un moment in care lupta dintre cele doua palate, Cotroceni si Victoria a atins cote fara precedent, iar comportamentul premierului Tariceanu si a celorlalti lideri de platforme din PNL este, fara rezerve, antiprezidential.

Daca Ludovic Orban sau Crin Antonescu au fost, inca de la inceputurile colaborarii, vocile critice din interiorul Aliantei, ultimele saptamani i-a adus in corul declarat antiprezidential si pe Bogdan Olteanu, Teodor Atanasiu si Calin Popescu Tariceanu.

Acest lucru, dublat si de agresivitatea vizuala si, in cele din urma declarativa, a liderilor PC, care, ieri, solicitau, din interiorul coalitiei de guvernamant, demisia presedintelui Romaniei, partid care se bucura de un aparat media de invidiat, il obliga pe Traian Basescu sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a controla informatia bruta, adica cea adunata si oferita de Servicii.

Informatia de presa este in acest moment aproape imposibil de controlat, majoritatea ziarelor si televiziunilor fiind mai apropiate de liberali decat de presedinte sau democrati, cu exceptia oficiosului prezidential, apartinand grupului Ringier, si poate a cotidianului apartinand celor de la West Algemaine Zeitung, dispuse inca sa treaca peste gafele prezidentiale.

Pot fi atrase de partea Cotrocenilor si alte doua publicatii extrem de influente pe segmentele lor, apartinand elvetienilor de la Ringier, tabloidul cu cel mai mare tiraj din presa romaneasca si saptamanalul economic cu cea mai mare influenta.

Desi cele patru publicatii sunt bine pozitionate pe piata, ele sunt lipsite de voci publice puternice si de notorietate, singura exceptie fiind noul director al Romaniei Libere, Emil Hurezeanu, care, cel putin pentru moment, desi se bucura de-o imensa credibilitate, nu se confunda cu imaginea publicatiei.

Astfel, Basescu mizeaza, in lupta sa cu sistemul, pe liderii politici care-i sunt potrivnici si, in cele din urma, pe societatea romaneasca, pe acapararea totala a sistemului informational prin exercitarea controlului unic si total asupra serviciilor de informatii. Este greu de crezut ca la o lupta pe fata, care este din ce in ce mai aproape de a se declansa, presa va sta deoparte.

Mai degraba, majoritatea presei va alege sa stea de o parte. Iar acea parte nu va fi cea a presedintelui Basescu. Acesta a deschis prea multe fronturi si a intrat in conflict cu mult prea multi indivizi extrem de puternici, unii dintre ei cu o mare influenta sau chiar implicare directa in industria mediatica.

Acestia pot deveni extrem de critici la adresa presedintelui, la nevoie, prin declansarea linsajului mediatic. Basescu si cei care il inconjoara stiu foarte bine toate aceste lucruri si, in consecinta, au mizat pe controlarea Serviciilor.

Pe langa faptul ca cei patru, Timofte, Fulga, Ardelean si Botos, fiind legati prin fire invizibile de vechea putere, nu ar fi putut fi controlati niciodata total, Basescu a stiut cu siguranta in cele 19 luni scurse de la preluarea mandatului de a obtine informatii extrem de valoroase despre adversarii sai tocmai de la cei care i-au slujit cu credinta mult timp pe acestia.

Basescu s-a folosit tocmai de o stratagema folosita de Servicii. I-a stors informativ, dandu-le impresia ca a stabilit un parteneriat cu ei dupa care, s-a descotorosit ca de niste masele stricate.

In razboiul sau cu presa, Traian Basescu se va folosi, in continuare, nu doar de servicii, pe care va incerca sa le incalece total, ci va actiona dupa celebra sintagma "Divide et impera", incercand sa provoace razboaie de presa intre marile trusturi, incercand sa decredibilizeze si mai mult presa prin compromiterea liderilor sai actuali.

De altfel, operatiunea "voci curate", desi pornita ca o initiativa laudabila, atata timp cat nu va cuprinde si clasa politica, justitia, societatea civila si mediul de afaceri va putea sa creeze pe termen scurt un cutremur de credibilitate a presei in ansamblul sau si total impotriva dorintei celor care au initiat-o, va servi exact scopului prezidential.