Serialul in regie si distributie oradeana “Irosirea banului public” este in plina desfasurare. Ajuns la episodul “Bazinul Olimpic”, filmul este din ce in ce mai palpitant. Pentru a masca furtul evident din bugetul local, edilii orasului s-au folosit de Campionatul European de Polo pentru juniori, care s-a incheiat saptamana trecuta la Oradea.

Faptul ca Liga Europeana de Natatie a dat orasului din nord-vestul Romaniei responsabilitatea de a organiza aceasta competitie europeana, a dat apa la moara alesilor nostri. Acestia le-au scos ochii oradenilor cu marea onoare care i-a fost atribuita Oradiei. Nu mai conteaza ca alegatorilor li s-a bagat mana pana in fundul buzunarelor pentru construirea bazinului.

Alesii locali nu s-au mai laudat in fata oradenilor si cu faptul ca mult laudatul rezervor de apa a stors tot bugetul local. Cu vreo 100 de miliarde de lei mai mult decat era cazul...

Oferta fara “comisioane”

Ideea construirii primului bazin olimpic din Romania la Oradea a apartinut politicienilor locali si a luat nastere in jurul anului 2000. Initiativa a “transpirat” si dincolo de granitele tarii. Fapt nedorit de edili, pentru ca se stia ca strainii fac treaba buna, dar nu prea dau comisioane. Un proiect de o atare anvergura trebuia “rumegat” in interiorul tarii.

Unde cei interesati stiau ca toata lumea trebuie sa traiasca. Pe banii fraierului care cotizeaza la bugetul local. Myrtha Pools a fost prima firma care s-a interesat de construirea primului bazin olimpic din Romania.

Chiar daca are o experienta de 40 de ani, cu referinte in toate colturile lumii, fiind omologata de Federatia Internationala de Inot, societatea italiana a fost in cele din urma, pusa pe fuga de hienele de la Consiliul Local. Consilierii au “ginit” ca italienii vor veni cu o super-oferta, dar ca vor uita de comision.

“In 2001, am fost informati prin mass-media ca in Oradea se doreste construirea primului bazin olimpic din Romania”, spune Patrick Newell, director tehnic al firmei italiene. “Am inteles ca va avea loc o renovare a strandului din Oradea. Oamenii nostri de legatura ne-au informat ca va avea loc o licitatie.

Avand in vedere ca avem o experienta in domeniu de patru decenii si ca avem referinte in Europa, Africa, Asia si America, ne-am gandit sa participam si noi la licitatie. Am urmat toate demersurile legale. Am contactat Primaria prin e-mail si prin fax.

Dupa ce ni s-a confirmat ca e vorba despre o constructie noua si despre renovarea strandului Municipal, am fost invitati sa venim in Romania si sa facem o oferta”, sustine directorul tehnic al firmei italiene. Nu stia ca, in calitate de oaspete, va fi “lucrat” cu diplomatie de consilierii oradeni. Pentru ca nu a inteles cum se traduce o “oferta” in orasul de pe Cris.

Care intr-o sedinta a Consiliului Local, au avut “grija” de reprezentantii italieni. “Spre surprinderea noastra, am fost lasati la urma, dupa ce au plecat si reprezentantii presei si jumatate dintre consilieri. Cu toate acestea, le-am prezentat oferta.

Stiind ca e vorba despre renovarea intregului strand, le-am propus construirea unui Aqva Park, care pe langa bazinul olimpic, sa cuprinda topogane sau hidromasaje. Tinand cont ca, era o premiera nationala, ne-am gandit sa le oferim si un pret promotional. Le-am transmis ca pentru 44 de miliarde de lei, suntem dispusi sa facem un Aqva Park.

Am fost laudati si am fost invitati sa participam la licitatia care urma sa aiba loc peste doua luni”, sustine Newell. Potrivit cursului valutar din anul 2001, moneda europeana oscila undeva intre 15 si 20 de mii de lei, ceea ce insemna ca Myrtha Pools ar fi construit un Aqva Park cu bazin olimpic cu tot la un pret ce depasea usor doua milioane de euro.

Licitatia mincinoasa

“In timpul prezentarii, le-am transmis putinilor consilieri care ne-au ascultat ca, daca vom semna contractul, vom termina lucrarile pentru Aqva Park in cel mult un an de zile. Totul a fost bine, am fost anuntati ca avem mari sanse sa castigam licitatia”, zice Newell.

Ceea ce a urmat a fost o mascarada. “Am procedat dupa cum am fost anuntati. Am cumparat caietul de sarcini si am prezentat oficial oferta inchisa in plic. Imi aduc aminte ca am fost indrumati spre o piata balcanica pentru a participa la licitatie. Am fost singura firma straina care s-a prezentat la licitatie. Stiu ca celelalte firme nu aveau referinte cu Aqua Parkuri.

Am fost surprins sa vad cum ne-a fost respinsa cererea. Motivul a fost unul penibil. Ne-au spus ca oferta noastra nu poate fi luata in considerare, pentru ca in Romania proiectantul nu are dreptul sa si execute lucrarea”, sustine stupefiat directorul tehnic al firmei Myrtha Pools.

Piata balcanica unde a avut loc acea licitatie a fost sediul Regiei Autonome Piete Agrement Salubritate (RAPAS). “Imi aduc aminte ca firma italiana a facut mai multe greseli atunci”, este de parere Ioan Sava, inspector in constructii al RAPAS si membru in comisia de licitatie.

“Ei au trimis oferta pentru proiectare si executie, ori in Romania o investitie se realizeaza in doua faze, fiecare aprobandu-se separat. In limbaj popular, noi am cerut rosii, iar ei au venit cu mazare. Mai mult decat atat, au trecut numele firmei pe plic, ceea ce nu se face.

A castigat oferta de proiectare SC Proiect Bihor, cu 100 de puncte, fata de 64 cate au totalizat italienii”, sustine sus si tare Sava.

O suta de miliarde, pe apa Sambetei

Pentru a putea ascunde oferta italiana de opinia publica si pentru a “inghiti” inca 100 de miliarde de lei din banii publici, consilierii locali au gandit un plan pe doua fronturi. Mai intai, au inventat o lege prin care firma care proiecteaza sa nu aiba si drept de executie asupra lucrarii. Apoi au inventat doi proprietari pentru strandul Municipal.

Daca bazinul olimpic si cel acoperit intrau in administrarea directa a Consiliului Local, restul bazinelor urmau sa fie administrate de RAPAS. Care, culmea, functioneaza in subordinea... Consiliului Local. Trecerea timpului urma sa-i indeparteze pe italieni, care s-au saturat de abureala politicienilor. Si in anul 2004, a inceput cacealmaua.

Mai intai, s-a contractat partea de bazin propriu zis. Firma care a executat lucrarea a fost SC SSD Sport System Development SRL din Bucuresti contra sumei de 43 miliarde de lei. In anul 2006, s-a construit cladirea anexa, la care se adauga si acoperisul care va fi facut pe structura metalica, lucrare nefinalizata deocamdata.

Contractul a fost semnat la 1 februarie 2006 si a fost castigat de asocierea dintre trei firme: SC MBS Group, SC Ruuki Romania SRL si SC Reni Floor Service SRL. Costurile vor ajunge potrivit contractului la suma de 89,7 miliarde de lei. Insumate, costurile doar pentru bazinul olimpic depasesc 130 de miliarde, la care se adauga si TVA.

In suma respectiva, nu intra insa si costurile pentru modernizarea intregului strand. “Costurile unui bazin olimpic pot ajunge pana la 1,2 milioane de euro cu toate dotarile existente, adica galerii de vizitare, automatizari, aspiratoare, automate, porti, fileuri, iluminat acvatic sau trambuline”, sustine Patrick Newell.

Numai ca in Oradea, construirea bazinului olimpic a depasit patru milioane de euro. Ca sa traiasca toti smecherii dupa banii fraierilor.

“Nu sunt prost!”

Ioan Hirte este seful RAPAS In Oradea. Chestionat de GAZETA daca a participat in comisia de licitatie, Hirte a negat clar: “Nu sunt prost sa particip la astfel de licitatii. Sunt unul dintre putinii care nu a participat niciodata la vreo licitatie organizata de Consiliul Local sau de RAPAS”.

Comisiei de licitatie din octombrie 2001 organizata la sediul RAPAS a fost formata din: Aurel Giurca, Emil Jurca, Aurelia Tent, Ioan Sava, Vasile Petrut si Pavel Mercea. Comisia de licitatie din 30 septembrie 2005 a fost formata din: Biro Rozalia, Marcel Bolos, Eduard Florea, Cosmin Teaha, Valentin Trifan si Georgeta Isai.