Din cele mai vechi timpuri si pana-n zilele noastre, pe plan economic, social, politic si cultural, istoria, inventiile, mai mult sau mai putin folositoare, si transformarile geografice ale lumii au oferit omenirii multe surprize, au dezamagit, dar au si bucurat.

Insa dragostea, cu diferitele ei fete, nu a tinut cont de schimbari si a urmat omenirea peste timpuri si spatii, cu incredere oarba, asa cum un caine isi urmeaza stapanul.

Oare dragostea platonica este un mit daramat? Chiar daca oamenii vorbesc despre existenta dragostei platonice, oare au avut suficiente dovezi care sa le confirme adevarata existenta a acesteia? Unul dintre cei care au raspuns cu tarie “Da” este oradeanul Mihai Drecin, acum presedintele PRM Oradea si profesor universitar la Catedra de Istorie a Universatatii Oradea.

GAZETA l-a dezbracat de haina de zi cu zi, intr-un sir de destainuiri in exclusivitate in care din politicianul, omul de cultura, universitarul Mihai Drecin n-a ramas mai nimic, decat un simplu om, cu amintirile sale despre copilarie si adolescenta macinata de vise, zbateri si dureri.

Dragoste de copil

Mihai Drecin si-a petrecut anii copilariei si adolescentei in orasul Arad. Prima dragoste s-a nascut tot la Arad. Pe atunci avea doar cinci ani si era la gradinita in grupa mijlocie. Cu lux de amanunte, ca si cum s-ar fi intamplat ieri, Drecin povesteste ca, la gradinita, avea o colega pe nume Ileana.

Isi aminteste chiar si ocupatia parintilor ei pentru ca, pe langa faptul ca erau colegi de gradinita, locuiau in acelasi cartier. “Parneava, situat la periferia orasului, era un cartier de tarani mijlocasi, dar aici mai locuiau mici meseriasi si intelectuali”, povesteste Drecin. “Tatal ei era medic, iar mama casnica. Tatal meu era economist si mama profesoara.

Pe atunci, tatal Ilenei castiga foarte bine. Intre parintii ei era o diferenta de varsta foarte mare. Mama ei era o femeie frumoasa, iar Ileana a mostenit-o la acest capitol. Cand ieseam de la gradinita, mai multi baieti, o conduceam acasa si ne intreceam pentru a o cuceri cu orice pret. Cate sapte, opt baieti incercam sa-i intram in voie”, isi aminteste omul politic.

La gradinita, Drecin impreuna cu ceilalti baieti obisnuiau sa alerge fetele prin curte. Daca le prindeau, incercau sa le sarute, iar locul preferat era capatul curtii, unde le inghesuiau in tufele de iorgovan. Drecin spune ca Ileana era cea care “suferea” cel mai mult pentru ca era preferata baietilor. Intotdeauna avea cate patru, cinci pretendenti la sarutat.

Ileana fugea la edicatoare si ii para pe baieti. Educatoarea ii pedepsea cu cate doua lovituri de liniar pe fiecare palma. Printre pedepsiti se numara si micutul Drecin de atunci.

Dragoste nestiuta

Omul politic a ramas indragostit de Ileana si in clasele primare. O admira la maxim. Ea era premianta an de an, iar el era pe locul doi. In acea perioada, tanarul Drecin obisnuia sa mearga de Craciun cu Steaua, inpreuna cu baietii din cartier, iar de Boboteaza impreuna cu preotul. “Intotdeauna mergeam si la familia Ilenei”, spune Drecin.

“Familia ne primea si, sigur, pentru ca proveneam din familii de intelectuali, simteam ca existau anumite simpatii reciproce. Asa a fost pe atunci”, povesteste Drecin.

In clasa a cincea Ileana s-a mutat la Liceul “Ion Slavici”, situat in centrul orasului, cunoscut in Arad ca fiind liceul cu cei mai bine pregatiti elevi. In aceasta perioada, Drecin a continuat clasele cinci, sase si sapte la scoala din cartierul unde locuia si apoi a fost elev la Liceul III, al treilea ca valoare in Arad.

“Noi, copiii de cartier, care nu am uitat-o pe Ileana, am auzit ca ii face curte un baiat de la liceu”, spune istoricul. “Ne-am strans toata gasca de baieti de cartier, l-am cautat si l-am batut zdravan. Dupa o perioada de timp am aflat ca tatal Ilenei divortase de mama.

Fara sa stiu prea multe despre ceea ce Ileana traise in acele momente, mi-am dat seama ca a fost marcata de despartirea parintilor”, sustine omul politic.

Colegi de facultate

Drecin recunoaste ca nu a fost in stare sa fructifice momentele de apropiere dintre el si cea pe care o idolatriza cu toata puterea fiintei. Unul dintre aceste momente magice s-a petrecut pe cand Drecin era student in anul intai la Facultatea din Cluj. “Eram in primele saptamani de studentie”, isi aminteste Drecin.

“Intr-o zi de octombrie 1962, aveam seminar dupa-masa la Studii Clasice. Ma indreptam dinspre camin inspre cladirea respectiva. In preajma bibliotecii, m-am pomenit fata-n fata cu cine altcineva daca nu cu Ileana. Nu o mai vazusem de doi, trei ani. Amandoi am incetinit pasul. Eu trebuia sa ma opresc si s-o intreb ce mai face, unde este studenta, sa stau de vorba cu ea.

Dar am trecut unul pe langa celalalt ca doi straini, fara sa ne salutam. Era exceptional de frumoasa. Ten masliniu, ochi migdalati, inalta, par saten lung”, isi continua Drecin spovedania. In timp ce povesteste, ochii-i sunt atintiti undeva departe, in lacul cu amintiri care si acum ii sunt vii ca si ziua de ieri.

Dupa o vreme, si-a dat seama ca Ileana locuieste in caminul alaturat celui in care era cazat el. Ea era studenta la Facultatea de Medicina, specializarea Farmacie. Sigur ca cei doi s-au mai intalnit, insa, asa cum recunoaste, tanarul Drecin nu a avut curajul sa repare gafa pe care a facut-o prima data.

A aflat ca dragostea vietii lui era curtata de un student de la Medicina cu doi ani mai in varsta decat ea. “Si mai surprinzator, el a fost coleg cu mine la liceu”, zice Drecin. “Era un barbat foarte frumos, un tip de viata. Dupa aceea, in anul cinci de facultate, o prietena si colega de-a mea mi-a spus ca Ileana nascuse o fata si ca s-au casatorit.

Primisera o camera in Caminul 14 din Cluj, unde locuiau studentii casatoriti. Langa acest camin era o cresa si o gradinita pentru copiii studentilor, unde si Ileana isi ducea fetita. Dupa aceea am aflat ca si ea si sotul, dar mai intai sotul, au fost repartizati in Satu Mare. El a devenit medic militar, iar ea farmacista.

Pe langa fetita, Ileana a mai nascut un baiat”, conchide omul politic, aducandu-si aminte cum a incetat sa o iubeasca pe Ileana si cum a inceput sa se maturizeze.

Poveste stiuta

Liderul PRM Oradea spune ca sotia lui stie toata povestea de dragoste, care de fapt a fost una pura, platonica si neimpartasita. S-a casatorit cu Ana, cea pe care a ales-o sa-i fie alaturi pe viata, in anul 1976, pe cand avea 33 de ani. Intre ei este o diferenta de varsta de noua ani, pe care Drecin o considera prielnica.

“Am impresia ca ne potrivim in plan mental si temperamental”, sustine el. “Si norocul si-a spus cuvantul. Spun asta pentru ca pe sotie mi-au prezentat-o studentele mele. Cele mai fericite momente din viata mea alaturi de sotie au fost acelea in care s-au nascut copiii. In general, pentru mine, cele mai fericite momente sunt cele legate de familie.

Sunt convins ca, atunci cand am sa-l vad casatorit si pe baiatul meu, am sa traiesc implinirea vietii mele. Fiica mea este deja casatorita, iar nunta baiatului este stabilita cu exactitate”, spune liderul PRM.

Drecin considera ca exista o diferenta intre sentimentele de dragoste traite de tinerii de azi si cele traite in vremea cand el era tanar. Dupa parerea lui, diferenta este legata de posibilitatile materiale si de modelele de casnicii care se mediatizeaza in zilele noastre.