"Dragonul" dejean lupta in Irak

de Alina Crancau     Gazeta de Cluj
Luni, 7 august 2006, 0:00


Locotenent colonel Tudorel Dragonici s-a nascut la data de 17 august 1957 in localitatea Ciocmani, judetul Salaj. Dupa absolvirea Scolii Militare de Ofiteri Activi “Nicolae Balcescu” din Sibiu in anul 1979, Dragonici a parcurs toate treptele ierarhice profesionale, de la comandant de pluton pana la comandant de batalion.



De-a lungul timpului, Dragonici a participat la misiuni internationale in Marea Britanie in 2003, in Angola in 1997 si in Ucraina in 1995. Actualul comandant al Batalionului 811 Infanterie Dej este casatorit si are doi copii.



In luna februarie a acestui an, Batalionul 811 a fost desemnat sa participe la operatiunea de reconstructie si stabilizare a Irakului, operatiune denumita simbolic “Antica Babilonia VII Irak”.



Batalionul 811 Infanterie Dej este o unitate tactica luptatoare, operationalizata pe timp de pace, capabila sa actioneze impotriva amenintarilor directe la adresa securitatii si apararii nationale oriunde pe teritoriul tarii.



Datorita influentelor atat benigne, cat si protective, precum si datorita sentimentului de spaima pe care il induce dragonul, Batalionul dejean participa la misiunea de stabilizare si reconstructie a Irakului sub denumirea generica de “Dragonii Transilvani”.



Mai mult, datorita coincidentei dintre numele de familie al locotenentului colonel Dragonici si denumirea simbolica sub care opereaza batalionul in Irak, comandantul 811 Infanterie Dej este poreclit de catre militarii sai “Dragonul”.



Reporter: Ce va lipseste cel mai mult de acasa?



Tudorel Dragonici: Nu poate fi vorba de lipsuri materiale. Atunci cand am plecat din Dej am avut pregatite toate materialele necesare teatrului de operatii, de orice resort. Psihic, nu resimtim probleme. Evident ca fiecare se gandeste la cei dragi de acasa, dar exista atat o legatura spirituala, cat si un amateriala - telefonica si prin intermediul internetului - cu cei de acasa.



Atata timp cat cei de acasa sunt bine, si noua ne este mult mai usor aici. In ceea ce priveste caldura, intr-adevar temperaturile sunt mult mai mari decat acasa si resimtim din plin acest lucru. Temperaturile au atins valori de pana la 53 de grade, dar oamenii s-au acomodat relativ repede, in cateva zile.



De mare ajutor este aerul conditionat instalat in corturi, la posturile de lucru si chiar in masinile blindate cu care ne deplasam. Moralul intregului personal al Batalionului 811 Infanterie “Dragonii Transilvani” este unul bun. Peste 90% dintre militari sunt la a doua misiune in Irak.



Vestea accidentului in care locotenentul colonel Stefan Balan si-a pierdut viata ne-a intristat foarte mult si au fost momente in care nu vroiam sa credem ca s-a intamplat asa ceva. Intregul batalion a pastrat un moment de reculegere si am tinut drapelul coborat in berna pana la 1 august, fiecare dintre noi rugandu-se pentru sufletele celor plecati dintre cei vii.



Romanii sunt bine vazuti



Rep.: Ati intampinat probleme de orice natura in indeplinirea misiunii ?



T.D.: In primele misiuni de patrulare executate de catre militarii dejeni au fost mici probleme, de natura tehnica, la doua din transportoarele din dotare. Mai exact, a fost vorba de doua defectiuni la motor cauzate in special de temperaturile ridicate din timpul efectuarii misiunilor.



Au fost luate insa toate masurile ca acele vehicule sa fie inlocuite intr-un timp foarte scurt, in prezent toate transportatoarele fiind in stare de functionare. Misiunea militarilor romani aici, alaturi de Fortele Coalitiei, este de stabilizare si reconstructie a Irakului. Nu suntem priviti ca o forta ostila populatiei civile din zona. Dimpotriva, irakienii stiu si simt ca ii ajutam.



Nu avem informatii referitoare la schimbarea mediului de securitate in zona noastra din cauza conflictului israeliano-libanez. Noi continuam sa ne pregatim misiunile cu maxima rationalitate si sa le abordam cu maximum de profesionalism.



Rep.: Cum vi se pare aceasta misiune din punct de vedere al dificultatii ei ?



T.D.: Este un alt examen pe care il sustinem. Fiecare misiune, fie ca a fost vorba de Kosovo sau Irak, a fost un examen. Fiind a doua misiune in Irak, stiam ce ne asteapta aici, deci se poate spune ca este vorba de un examen al maturitatii. Cred ca pana acum am reusit sa dovedim ca suntem pregatiti sa ne indeplinim mandatul cu brio. Personal, ma aflu la prima mea misiune in Irak.



Din cunostintele transmise de catre camarazii mei care au participat din iulie 2003 pana in ianuarie 2004 la prima misiune, am remarcat insa cateva diferente. Concret, suportul logistic pus la dispozitie de catre Armata Romana este unul mult mai performant decat cel folosit in prima misiune.



Acum trei ani, militarii dejeni au instalat tabara romaneasca in Irak, fara aer conditionat, uneori fara apa si totusi au reusit sa isi indeplineasca misiunea cu succes. In ceea ce priveste mediul de securitate in Irak, este evident ca aceasta tara se afla in plin proces de tranzitie. De altfel, speram ca alaturi de Fortele Coalitiei, la o schimbare cat mai rapida a situatiei actuale.



Aceasta inseamna ca politia locala si armata irakiana sa fie in masura cat mai repede posibil, sa preia controlul provinciilor. Din pacate, civilii continua sa fie victime ale insurgentilor, dar, asa cum spuneam, populatia locala ne priveste ca pe un sprijin in efortul lor de a-si consolida valorile.



Sunt foarte importante contactele pe care le avem cu liderii locali din zona si misiunile de ajutorare de tip civil-militare precum proiectele de punere in functiune a unor retele de apa, retele de energie electrica si un proiect prin care refacem infrastructura.



“Dragonul” sensibil



Rep.: Razboaiele trec. Ce ramane in urma lor?



T.D.: Atat in Angola, cat si in Irak, cel mai mult m-a impresionat imaginea trista lasata de razboi, infrastructura distrusa si intinderile aride, pustii. Cele mai intense momente traite au fost in Angola, atunci cand am avut ocazia sa le ofer copiilor paine si apa minerala.



Rep.: Care este cea mai mare realizare profesionala a dumneavoastra?



T.D.: Faptul ca astazi sunt aici cu subordonatii mei. Sunt mandru de ei, ii cunosc foarte bine. Am plecat la drum cu niste bravi barbati, oameni deosebiti, asa cum imi place sa le spun - ”Dragoni” adevarati.



Acum, aceasta este cea mai mare realizare a mea si mi-am propus sa o depasesc peste sase luni, la intoarcerea in tara, cand imi doresc sa raportez ca intregul efectivul uman este prezent.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















363 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by