Uimitoare si greu de cuantificat, dragostea la prima vedere captiveaza fara sa anunte. Depaseste logica si nu poate fi controlata. Este suficient un zambet, o vorba sau o privire fugara pentru ca sa fii prins in mrejele ei, iar viata sa ti se schimbe radical. Cu siguranta, scepticii nu ar putea sa creada in asa ceva.

Si totusi, dragostea la prima vedere exista, de parca sta scris in stele ca unii oameni sa se indragosteasca subit si irevocabil de cineva.

GAZETA a descoperit inca un sustinator infocat al iubirii la prima vedere. Personalitate marcanta a vietii publice bihorene, dar care in esenta este un om simplu, cu amintiri adolescentine, trairi intense si simtaminte profunde.

Asta, cu toate ca meseria l-ar credita ca si un dur, riscand zilnic sa se abrutizeze de sensibilitati din cauza violentei din viata profesionala, care tinde sa dezbrace de sentimente umane si-un caracter tare ca stanca.

Timidul

A vazut-o si nu si-a mai putut lua ochii de la ea. A ramas ca si hipnotizat. Intamplarea face ca a avut parte de doua astfel de experiente, dar a doua oara a ramas hipnotizat pe viata. Prima a fost o dragoste de copil, iar a doua l-a facut sa o viseze numai pe ea. Pe Viorica.

Zambetul sagalnic asternut pe fata tanarului barbat asezat in spatele biroului somptuos nu poate estompa intru totul sentimentul de austeritate ce-l acapareaza pe orice nou venit. Normal, doar se afla in biroul alui mai mare sef dintre politistii bihoreni.

Liviu Popa traieste o viata dubla, cea de politist profesionist - echidistant, corect, ferm si lipsit de compromisuri, si cea de sot si tata - tandru, iubitor, dornic de intimitati familiale si un irecuperabil romantic vesnic indragostit.

Comisarul care tine in maini fraiele Inspectoratului de Politie al Judetului (IPJ) Bihor si-a dat jos uniforma, acceptand sa fie “anchetat”, ca si om, de GAZETA de Oradea. Popa recunoaste ca, in perioada adolescentei, era foarte timid si complexat de faptul ca era baiat “de la tara”.

Dorina, cea de care se indragostise pentru prima data, era colega de clasa si locuia in comuna Buntesti de care apartine Saudul, satul natal al lui Liviu. Isi aminteste ca i s-a aprins flacara in momentul in care a zarit-o dezbracandu-se in vestiarul salii de sport. Cu toate ca o placea nespus de mult, nu i-a divulgat niciodata secretul.

Ulterior, au existat si alte fete pe care le-a placut si cu care a procedat la fel. “Din cauza timiditatii, nu m-am apropiat niciodata de ele”, declara Popa. “Pentru mine, pe atunci, fetele inteligente si frumoase stateau intr-o vitrina a trofeelor. Am fost indragostit de Dorina din clasa a sasea pana intr-a opta.

Tin minte ca furam bicicleta tatalui meu si ma duceam sa o vad pe fata. A fost o poveste nevinovata de adolescent”, isi aminteste politistul.

Aleasa

Anii au trecut. Treptat, copilul de la sat a inceput sa se maturizeze, ulitele din Saud s-au transformat in amintiri, iar adolescentul Liviu Popa a inceput clasa a noua la Liceul Economic din Oradea. Aici a cunoscut-o pe cea care avea sa-i fie partenera de viata si mama celor doi copii. “In clasa a noua, am pus ochii pe sotia mea”, isi continua Popa periplul printre amintiri.

“Bruneta, cu ochi albastri. Foarte frumoasa. Cand a inceput sa vorbeasca m-am indragostit de ea pe loc. Tin minte ca am cunoscut-o la balul bobocilor, cand am gasit un nasture pe jos si am intrebat-o daca nu este al ei. Asa am intrat in vorba. Cu sotia mea am parcurs cai batatorite, pana in clasa a XII-a, cand am fost cu ea la Stana de Vale. Era primavara spre vara.

Mi-a fost atat de draga in acele momente... Cazuse pe scari in Cabana Cerbul si, desi nu patise ceva grav, mi-a placut sa am grija de ea. Apoi, tot in acea excursie, in timp ce ne plimbam, ne-a prins ploaia. Ea era imbracata subtire, asa ca i-am dat geaca mea. La un moment dat i-am dat si sosetele mele. Le-a ingalbenit de la papuci, dar eram extrem de bucuros, le purtase ea.

Pur si simplu faptul ca mi-a ingalbenit sosetele m-a facut sa o indragesc si mai mult”, povesteste seful politiei bihorene. “Imediat dupa ce am terminat liceul, am petrecut cateva zile la bunica ei, in satul Crestur. Eram doi adolescenti.

Am stat pe o claie de paie si ma simteam foarte bine in prezenta ei, dar nici macar nu am avut curajul sa o pup”, spune politistul, amuzat de intamplare.

Romanticii

Unul dintre momentele de neuitat in idila Vioricai si a lui Liviu s-a petrecut cand ea a terminat facultatea. “A fost foarte frumos”, povesteste el. “I-am dus un buchet de trandafiri, care se ofilisera in tren. La Cluj, au fost si parintii ei. Imi amintesc de parca s-a petrecut in urma cu cateva zile. Am tinut chef in camera 10, Caminul 4 la parter.

Atunci am dansat pe melodia Sacrifice, care a ramas melodia noastra de suflet. Si acum ne amintim si povestim cu drag despre acele clipe. Dragostea noastra a fost romantica si chiar platonica pe alocuri”.

In 13 iunie 1992, cei doi indragostiti fusesera invitati la nunta unor prieteni. Cand au plecat de la nunta, el s-a asezat in genunchi in fata alesei lui si a cerut-o de sotie. A stiut cu precizie pasul pe care urma sa-l faca. Doar asteptase zece ani. Viorica a acceptat. S-au casatorit cinci luni mai tarziu, la Oradea.

“Am dansat, era frig, dar sufletele noastre erau calde”, isi aminteste Liviu Popa. “Am simtit o emotie extraordinara in fiecare particica a organismului. Era tare frumoasa. Cand am vazut-o imbracata in mireasa, am avut un sentiment de implinire totala. Nici macar nu-mi batea inima, ci doar sufletul.

Mi-am dat seama ca este o dragoste pe care am consfintit-o in timp si am combinat-o cu respect, asa cum am si procedat in anii ce au urmat”.

Pentru Liviu Popa, omul de acum, anii nu au estompat sentimentele fata de aleasa inimii, dimpotriva: “O iubesc mai mult acum, Viorica reprezinta femeia, mama si sotia ideala. O iubesc cu adevarat si cred ca e un sentiment care nu poate sa aiba limita. E o femeie extraordinara si ma cucereste in fiecare zi. Ei ii datorez, in cea mai mare parte, evolutia in cariera.

Este o mama deosebita pentru copii nostri. Din pacate nu pot sa petrec alaturi de ei atata timp cat mi-as dori. Aceasta este o problema, dar sotia compenseaza prezenta mea prin tot ceea ce face”. Pierdut in descrierea femeii adorate, Liviu Popa tresare cand taraie telefonul rosu: “Sa traiti, am inteles”. Febril, ofiterul isi continua ziua de lucru.

Bucuros ca a putut, totusi, sa-si rupa un dram din timp si pentru el, numai pentru el.

Liviu Popa s-a nascut la Saud (Bihor), in 14 iulie 1968. A absolvit Liceul Economic din Oradea Cosma, in 1986. Doi ani a fost invatator suplinitor in satul sau natal, iar din 1989 a devenit revizor contabil la Posta. In 1991, a intrat la Academia de Politie din Bucuresti.

A absolvit in 1995, an in care si-a inceput si activitatea politieneasca la Oradea, la Serviciul Economic din cadrul IPJ Bihor. Din 2001 a activat ca ofiter pentru investigarea cauzelor complexe, in cadrul Sectiei Cercetari Penale. In 1 ianuarie 2003 a fost numit ofiter al Parchetului National Anticoruptie. In 23 mai 2005, a atins apogeul carierei, fiind numit sef al IJP Bihor. Are un baiat de 11 ani, Bogdan-Paul si o fetita de patru ani, Miruna-Stefania.