Generalul de patru stele Mihail Popescu, sef al Statului Major General al Armatei Romane in perioada 2000-2004, este unul din numele care completeaza lista parlamentarilor urmariti informativ. Departe de a fi o victima a regimului comunist, Mihail Popescu, in prezent parlamentar PSD, a avut un raport favorabil din partea Directiei de Contrainformatii a Armatei.

Surse din randurile activistilor fostului Consiliu Politic al Armatei a IV-a au aratat ca in urma verificarii s-a constatat ca Popescu era profund atasat politicii PCR si statului.

Aparut pe lista parlamentarilor cu dosar de urmarit, Mihail Popescu a iesit in presa centrala cu declaratii care, potrivit surselor noastre, nu se sustin.

Fostul sef al Statului Major General in perioada 2000-2004, militarul de cariera Mihail Popescu lasa sa se inteleaga ca obisnuinta de a injura regimul si functia mare sunt motivele care l-au facut sa intre in atentia Directiei de Contrainformatii a Armatei.

Surse din randul activistilor fostului Consiliu Politic al Armatei a IV-a au dezvaluit pentru BZA motivele care au justificat realizarea unei “mape de verificari la apararea secretului” pe numele lui Mihail Popescu.

Concluziile verificarii la care a fost supus Popescu contrazic declaratia acestuia si releva urmatoarele: ofiterul era profund atasat politicii PCR si statului, fiind un membru marcant al Consiliului Politic al Armatei. Mai mult, sursele noastre afirma ca Popescu nu facea nici in gluma referiri neavenite la adresa conducerii de partid.

Dosarul “Tunaru”

Raportul privind verificarea la care a fost supus Mihail Popescu pentru o perioada scurta de timp, de maxim sase luni, se gaseste in dosarul “Tunaru”.

Verificarile intreprinse de Directia de Contrainformatii a Armatei in ceea priveste activitatea lui Mihail Popescu pe vremea cand ocupa functia de sef al Artileriei si cea de loctiitor al comandamentului Armatei RSR erau motivate de trei aspecte.

Potrivit surselor noastre, primul motiv era verificarea unei eventuale racolari a acestuia de servicii de spionaj straine (cel mai probabil GRU-KGB), avand in vedere modul in care Popescu a avansat in structurile militare in perioada ceausista.

In acest sens sunt concludente cazurile generalilor MApN Militaru si Serb, a generalului Diaconescu de la SRI, dar si a altor ofiteri cu grade mari care au fost sprijiniti in cariera militara de servicii straine pentru a deveni cat mai utili.

Al doilea motiv surprinde aspecte mai sensibile, cum ar fi relatiile cu diversi cetateni straini pe care le aveau cele doua cumnate iesence ale generalului Popescu. Sursele noastre au mentionat faptul ca era vorba de cetateni arabi si africani, suspectati de terorism, iar o posibila incercare a acestora de a lua legatura cu un inalt cadru militar al Armatei RSR trebuia verificata.

Al treilea motiv care a justificat verificarea lui Mihail Popescu se refera, de asemenea, la relatiile sale de rudenie. Astfel, se urmarea daca socrul sau (Serban), fostul sef al unui cuib de legionari din Focsani, are vreo influenta asupra ofiterului aflat in functia de sef al Artileriei Armatei RSR.

In ciuda imaginii de dizident in regimul comunist, completata in noul context cu declaratia: “Eram mai slobod la gura, faceam bancuri la lectiile politice”, generalul Mihail Popescu a iesit cat se poate de curat in urma verificarilor la care a fost supus. De altfel, toti sefii de arme erau verificati periodic de serviciul de contraspionaj.

Cu dosarele la Nufarul

Fosti colegi ai generalului Popescu, din cadrul Armatei a IV-a, vin sa sustina cele spuse mai sus. Potrivit declaratiilor, facute sub protectia anonimatului, Popescu a fost “bine orientat” si in perioada tulbure din decembrie ‘89.

In 21 decembrie 1989, Popescu ar fi infierat actiunile “banditilor si fascistilor din Timisoara” chiar in adunarea tuturor cadrelor din Comandamentul Armatei a IV-a.

In zilele de 23-24 decembrie ‘89, din ordinul generalului Militaru, numit Ministru al Apararii, au fost confiscate dosarele Contrainformatiilor.

La inceputul lunii ianuarie 1990, Directia a IV-a (DIA) s-a transformat in Biroul II Contraspionaj - dupa modelul francez, iar sef al biroului Cluj a fost numit Ioan Mihaila - fostul secretar al Consiliului Politic de la Divizia 81 Mecanizata Dej. Documentele DIA au ajuns in arhiva MApN de la Pitesti, iar acum sunt predate la cererea CNSAS.

Exista suficiente voci care afirma ca multe dosare ale membrilor PCR au fost “curatate”, intrucat la conducerea Biroului II au fost promovati secretari ai Consiliului Politic al Armatei. Revenind la evenimentele din ‘89, in 25 decembrie, Popescu era unul din “dizidenti” si a ajuns prim adjunct al FSN Cluj.

Popescu a ajuns apoi general, precum Constantin Degeratu si Mircea Muresan. Toti au ajuns in functii inalte la Bucuresti si generali de patru stele.

Ascensiunea lui Mihail Popescu in structurile Armatei RSR a fost una din cele mai spectaculoase. Cativa din fostii sai colegi din Comandamentul Armatei a IV-a Transilvania considera ca succesul lui Mihail Popescu s-a datorat nu doar pregatirii profesionale, ci si a relatiilor pe care le-a avut pe linie de partid.

Unchiul sau, Ioan Popescu, a fost seful Comandamentului Artileriei Fortelor Armate atat in vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, cat si in epoca ceausista si era in relatii apropiate cu Elena Petrescu (devenita Ceausescu).

Mihail Popescu, locotenent major la Tecuci, a fost numit comandant al Regimentului Artilerie Grea-Obuziere 152 la Simleul Silvaniei - o promovare care va atrage atentia in randul militarilor de cariera.

La scurt timp, Popescu ajunge la Dej-sef al Artileriei la Divizia 81 -Mecanizata pe vremea cand Ioan Mihaila era secretarul Consiliului Politic. Mihaila a fost nimeni altul decat adjunctul lui Ilie Ceausescu - secretarul Consiliului Politic Superior al Armatei RSR. Din functia pe care o ocupa la Dej, Popescu este din nou promovat, astfel ca ajunge la Armata a IV-a la Cluj.

Aici devine mana dreapta a generalului Pantelimonescu - secretarul Consiliului Politic. Toate acestea in virtutea faptului ca, la randul sau, Mihail Popescu era membru in Consiliul Politic al Armatei RSR. Iar potrivit verificarilor Directiei de Contrainformatii a Armatei, era chiar un membru marcant si fidel politicii de partid.

Dizidentii proveniti din PCR

In incheiere, amintim faptul ca in seara de 23 decembrie 1989, Ioan Serbanoiu, inspectorul-sef al Securitatii Cluj, si generalul de Politie Stoian Rusu au fost transportati la Dej si tinuti pe arest militar la garnizoana, aflata sub conducerea proaspat-numitului comandant de divizie Ioan Mihaila.

Dupa 10 zile, Mihail Popescu de la FSN Cluj a sunat si a cerut ca cei doi sa fie eliberati.

Potrivit surselor noastre, cei trei, Popescu, Stoian si Serbanoiu, erau coordonatorii planului de interventie in evenimentele derulate in decembrie ‘89.

In mod cu totul curios, Mihail Popescu si Stoian Rusu au ajuns ulterior adjuncti in cadrul Asociatiei de Caritate “Revolutia Romana” (ACRR) condusa de Teohar Mihadas. Este de asteptat sa apara pe lista “urmaritilor”, dupa modelul Mihail Popescu si actualul sef al Statului Major General al Armatei Romane, Eugen Badalan.

BZA va reveni cu alte dezvaluiri incendiare privind trecutul “victimelor” de pe lista urmaritilor scoasa la iveala saptamana trecuta.