Pe de alta parte, in localitatea Rosia Montana, aurul continua sa dezbine familiile.
Pentru unii, FanFest a inceput inca de joi. Pasionatii de munte au campat pe platoul amenajat pentru festival, cautand fiecare un loc mai bun, ferit de soare sau de acumularile de apa.
Vineri dupa-amiaza pregatirile erau finalizate, iar organizatorii, care spun ca au cheltuit 25.000 de euro pentru cele trei zile de FanFest, erau in fierbere. Mirosul festivalului se simtea inca din centrul localitatii Rosia Montana.
In mod ironic, la 20 de metri de centrul de informare al Gabriel Resources, compania care doreste sa exploateze aurul din Muntii Apuseni, fiecare participant la festival era directionat pe ruta corecta spre campingul FanFest. In timp ce tineri rebeli, poate pe alocuri inconstienti, luau drumul aurului spre FanFest, la sediul companiei Gabriel Resources era liniste.
Probabil conducerea canadiana a companiei miniere care le promite localnicilor din Rosia Montana un nou Rai, cladit pe lingouri de aur, sarbatorea finalizarea rundelor de dezbateri publice.
Pe de alta parte, ecologistii inregimentati in campania Salvati Rosia Montana se incapatanau sa ajunga pe platoul Jig - Vaidoaia, un platou de la inaltimea caruia se poate lesne observa satul Rosia Montana, vechea exploatare, dar si o panorama superba a muntilor Apuseni.
Drumul pana la platou este presarat de diferite capcane. Astfel, cei care au ajuns in Rosia Montana si nu au fost preluati de ghizii FanFest au sfarsit prin a fi trimisi pe rute gresite de catre sustinatorii proiectului minier.
Banii, fie lei, fie euro, au luat mintile rosienilor, parca prinsi in himera unui metal care naste pe de-o parte vise, pe de alta cosmaruri.
Satul FanFest, la marginea viitorului lac de cianura
FanFest-ul de anul acesta a avut mai multa clasa, mai bine spus la capitolul organizare a incercat sa atinga standardele impuse de alte evenimente de gen, precum Stufstock sau Peninsula.
La intrarea in “satul FanFest”, pentru ca asa arata platoul, datorita celor cateva sute de corturi amplasate pe trei zone distincte, principale atractii erau scena de teatru, remodelata intr-un cort de campanie.
Apoi, in dreapta cararii care ducea spre scena de concerte s-a construit un turn de lemn, la baza caruia organizatorii au ingramadit cateva capite de fan. Acest punct era una din atractiile care provoaca adrenalina.
Cei care doreau aveau posibilitatea de a se catara in varful turnului, de unde, mai apoi, puteau sa se arunce in fan, activitate denumita generic FanJumping. Daca anul trecut adrenalinicul “FanJumping” a facut trei victime, anul acesta lucrurile au fost mai putin dramatice.
De altfel, medicii ambulantei nu au avut de “resuscitat” decat cativa teribilisti care sufereau de intoxicatii cu alcool. In zona centrala a platoului a fost concentrata toata actiunea festivalului.
Astfel, langa Infocentrul FanFest, care a devenit si centru de presa, a fost plasat si cortul de proiectii, unde, timp de trei zile, au rulat documentare referitoare la Rosia Montana. In apropiere, rulota Greenpeace provoca participantii la folosirea energiilor alternative nepoluante.
La poalele dealului pe care se afla postul de radio al festivalului, organizatorii au amenajat un stand de carte. Vigilenti, micii comercianti din Rosia Montana au ridicat si cateva corturi aprovizionate cu alcool, mancare si tigari. Din pacate aspectul standurilor semana cu imaginea dezolanta a festivalurilor berii, promovate in ultimii zece ani.
“Satul FanFest” era inchis de scena pe care trupele de hip-hop, rock alternativ si alte genuri de muzica, din ce in ce mai rebela si fara cenzura bunuluisimt, au concertat pana in zori.
Un festival colorat cu personaje si personalitati
FanFest are o cromatica aparte a oamenilor. Astfel, din cei peste patru mii de oameni prezenti (cifra declarata de artistii prezenti pe scena, monitorizarea oficiala este 15.000 de oameni, in care sunt inclusi si cei care doar au tranzitat festivalul) singurul liant al acestora era numele localitatii Rosia Montana.
Activistii ecologisti erau in mare masura prinsi in organizare, evident totul pe baza de voluntariat. Membrii asociatiei Alburnus Maior au ridicat ochii din pamant, propovaduind Armaghedonul mediului din localitate. In amalgamul de rockeri, liceeni inca dezorientati, tinere nedefinite, am regasit un grup de sculptori.
Noua sculptori au venit la Rosia Montana pentru a organiza un muzeu in aer liber. Coordonati de Leonard Rachita, cei noua sculptori au luat si pulsul festivalului, dar si al controversatului proiect minier.
“Am aflat de exploatarea de la Rosia Montana acum o luna, cand pe televiziunea nationala din Olanda s-a difuzat documentarul Noul El Dorado. Am vazut ambele tabere. Este inuman sa razi de pe fata pamantului o intreaga localitate pentru a extrage un metal care serveste vanitatii omului”, spune Roland De Young, sculptor olandez.
Pe de alta parte, sculptorul roman Mihai Buculei a fost mai transant. “Daca eu as primi miliarde de dolari ca sa semnez in favoarea proiectului, nu as semna pentru ca m-ar bate Dumnezeu”, a declarat sculptorul in timp ce servea un gulas pregatit de localnici.
Victor, unul dintre componentii trupei Zale, vede controversa de la Rosia Montana cu alti ochi. “Canadienii vor sa rada tot in zona ca sa obtina aurul. In schimb, majoritatea celor care au venit aici nu au habar despre ce este vorba. Rosia Montana nu inseamna doi acri de pamant.
Cea mai mare problema este ca putem fi cumparati toti”, spunea Victor.
Aurul a dezbinat familii
In timp ce pe platoul Jig - Vaidoaia sunetul FanFest-ului reverbera pana in galeriile romane sapate in urma cu 2000 de ani, in Rosia Montana oamenii continuau controversa pe marginea unui proiect minier propus de o companie canadiana. Sorin Jurca are unul din putinele magazine din localitate si este si membru fondator al asociatiei Alburnus Maior.
A venit la FanFest in calitate de comerciant, dar si de opozant al proiectului. Unchiul sau este doctorul Jurca, presedintele asociatiei Pro Rosia Montana. De cand cu venirea companiei canadiene, cele doua rude nu isi mai vorbesc. Nepotul nu vrea sa isi vanda pamantul, iar unchiul, doctorul, s-a aliat cu canadienii.
“Am avut si conflicte, nu ne mai vorbim. Eu nu renunt la pamant, desi am fost peste 20 de ani miner”, a declarat Sorin Jurca. Pe de alta parte, unii dintre rosieni au fost atat de implicati in controversa incat au ajuns sa sufere de complexul “conspirationist”. “Canadienii vor uraniul si plutoniul din zona.
Toata afacerea este controlata de SRI. Nu o sa se faca exploatarea pentru ca nu vor cei din serviciile secrete”, spune Radu Crisan. In opinia lui, nimeni nu stie mai bine ca el povestea afacerii de la Rosia Montana.
In timp ce Radu Crisan spunea ca nimeni pe lumea asta nu poate sa ii cumpere pamantul, jandarmii escortau un lot de 20 de tineri spre dubele albastre, parcate in spatele scenei. Inspre seara s-a aflat povestea lor. Doi tineri maghiari se plimbau pe unul din dealuri.
La un moment, au intalnit un grup de pseudo-skinheads (un fel de tineri rasisti, care copiaza o celebra banda de neonazisti din Germania). Pentru ca i-au auzit vorbind in maghiara, grupul de asa-zisi rasisti s-a luat la bataie cu tinerii maghiari. Conflictul a fost aplanat, dar nu fara sangerari, de catre jandarmi.
Dupa ce sambata noaptea ploaia a biciuit corturile, duminica soarele a umplut platoul de lumina. Festivalul s-a incheiat cu tone de deseuri stranse de voluntarii Greenpeace. Controversatul proiect merge, insa, inainte, urmatoarea confruntare dintre ecologisti si conducerea companiei urmand sa se desfasoare in Ungaria
