Una dintre cele mai valoroase arii protejate din Dobrogea, Padurea Hagieni, reprezinta un paradis al bogatiei si raritatii elementelor floristice si faunistice din peisajul sud-estului Romaniei.

Din pacate, pe zi ce trece, o buna parte a padurii se degradeaza, „ajutata“ cu generozitate de inconstienta celor care tin cu tot dinadinsul sa isi bata joc de ultimele resurse de aur verde ale zonei... Rezervatia Padurea Hagieni se afla la cativa kilometri distanta de Mangalia, pe drumul care leaga litoralul de comuna Albesti.

Accesul catre padure se face pe mai multe cai, de fapt, mici carari facute de pasul localnicilor sau de autoturisme. Padurea Hagieni este o adevarata oaza de vegetatie specific dobrogeana, de stepa, destul de saraca in comparatie cu alte rezervatii din tara.

Suprafata Padurii Hagieni este de circa 392 hectare, cu o zona de protectie tampon de 190 hectare, fiind situata la o altitudine de 20-70 de metri.

Pe o suprafata relativ mica, vizitatorii pot descoperi balti cu vegetatie acvatica si palustra, stepe pietroase aflate in plin soare, coaste si rape de calcar (culoarea rosie ca sangele da, din acest punct de vedere, un aspect cu adevarat martian intregii zone), palcuri de arbusti spinosi, luminisuri cu vegetatie de stepa si paduri umbroase de diferite esente.

Padurea in sine este una de tip submediteraneean, este bogata in vegetatie adaptata solului arid, lipsit de umezeala al Dobrogei: carpinite, stejari brumarii si pufosi. Printre speciile protejate de vegetatie se numara bujorul romanesc (declarat monument al naturii), iar din cadrul faunei se pot gasi aici broasca testoasa dobrogeana, vipera cu corn dobrogeana, paianjenul cu capacel.

Deosebit de interesanta este vegetatia acvatica din Valea serpilor si ochiurilor de apa din Defileul Cascaia, unde se gasesc peste 150 de specii.

Tone de moloz aruncate ici si colo, prin rezervatie

Acest adevarat rai al faunei si florei dobrogene este, la ora actuala, in pericol de disparitie.

Departe de ochii autoritatilor, Padurea Hagieni este supusa la un adevarat genocid pe de o parte de inconstienta turistilor de ocazie care isi incing aici gratarele, lasand in urma mormane de gunoaie, iar pe de alta parte de dorinta unor agenti economici care, in loc sa apeleze la groapa de gunoi autorizata din zona, prefera sa arunce, cat mai adanc in padure, tone de reziduuri ramase de pe urma constructiilor pe care aceste firme le efectueaza. Cu cat patrunzi mai adanc printre arbori, catre zonele mai ascunse ale Padurii Hagieni, de o parte si de cealalta a potecilor create de localnici, dai peste mormane de gunoi menajer, abandonat de inconstientii care vin, saptamanal, la picnic.

In urma stomacurilor satule raman PET-uri, resturi de mancare, tone de hartii si cartoane, conserve, sticle de bautura.

Mai la marginea rezervatiei, aproape de drumul care leaga Mangalia de Albesti, gunoiul „se schimba“: pe langa resturile turistilor de ocazie dai peste gramezi de moloz, caramizi distruse si mai toate materialele ramase dupa ce este finalizata constructia sau repararea unor locuinte.

Din cand in cand, cate un camion trece, agale, pe potecile padurii - si-a descarcat „marfa“ si acum se indreapta linistit catre oras: patronul a scapat de gunoi, pe bani mai mult decat putini, dar cu un pret enorm, distrugerea unei alte portiuni a Padurii Hagieni!

Copii fara copilarie - „scormonitorii” in gunoaie

Tot in zona, printre mormanele de gunoi, isi fac veacul mai multi „scormonitori”: copii de numai cativa anisori, alaturi de parinti si alte rude, rascolesc, cauta, aduna si incarca in carutele la care sunt inhamati cai anemici, care abia se duc pe picioare, kilograme de deseuri reciclabile - PET-uri, cartoane, pungi din plastic.

Copiii, la fel de slabi precum animalele care ii cara in fiecare dimineata catre groapa de gunoi improvizata, muncesc cot la cot cu parintii lor, pentru cativa banuti pe care ii primesc de la centrele de reciclabile....

Se feresc din calea autovehiculelor care trec din cand in cand prin zona, isi acopera fetele (nu de rusine, pentru ca nu fac un lucru rau, ci din cauza norilor de praf starniti de masini si care fac imposibila respiratia). Pana seara, in carute sunt destule sticle de plastic, cu care se poate cumpara mancare - proasta, ce e drept - pentru membrii unei familii...