Deputatul UDMR de Harghita Hunor Kelemen si-a vazut dosarul in care era urmarit de securitate. Cel care l-a turnat a fost chiar colegul sau, Zoltan Kovacs, de la Facultatea de Medicina Veterinara din Cluj-Napoca, unde erau amandoi studenti. Acesta avea numele conspirativ “Cristian”.

Zoltan Kovacs sustine ca a fost fortat sa dea note informative despre deputatul Kelemen, fiind amenintat ca va fi dat afara din facultate. In cadrul unui interviu acordat in exclusivitate pentru BZA, Zoltan Kovacs povesteste deschis ce l-a determinat sa-si toarne colegii de facultate si ce cuprindeau notele sale informative.

Dupa declansarea scandalului, liderul UDMR, Takacs Csaba, si presedintele UDMR Cluj, Laszlo Attila, i-au cerut lui Kovacs demisia din UDMR. Totodata, Kovacs Zoltan va demisiona si din functia de director adjunct in cadrul DSV Cluj.

BZA: Ati avut dosar de colaborator cu securitatea?

Zoltan Kovacs: Am avut dosar de urmaritor si dosar de urmarit in perioada 1988-1989. Eram student in anul II la Facutlatea de Medicina Veterinara din Cluj-Napoca.

BZA.: Cine v-a racolat?

Z.K.: M-a racolat cel care era responsabil cu conducerea Institutului Agronomic la acea data, dar nu imi mai amintesc cum il cheama. Stiu doar ca era un om in varsta, avea in jur de 60 de ani.

BZA.: Ce v-a convins sa deveniti informator?

Z.K.: Am fost amenintat timp de patru saptamani ca voi fi dat afara din universitate.

Situatia mea era foarte grea. Mama mea a murit, iar tata acum e pensionar, dar la acea data eu si sora mea eram studenti amandoi si ne doream foarte mult sa terminam facultatea. Era foarte greu in acea perioada sa faci facultate daca erai copil de muncitor. Mi s-a cerut sa incep sa vorbesc securitatii despre colegii mei de facultate.

“Eu incercam sa coafez informatiile”

BZA: Ce trebuia sa spuneti despre ei?

Z.K.: Trebuia sa fiu atent la ce spuneau ei despre regimul comunist in mod special si mai ales ce spuneau colegii mei unguri, pentru ca maghiarimea era privita si atunci ca si acum ca un fel de forta ostila, vesnic in opozitie. Eu incercam sa coafez informatiile atunci cand dadeam relatii despre colegi.

BZA: Ati dat relatii si despre deputatul UDMR Hunor Kelemen?

Z.K.: Da, am dat relatii si despre el. Cred ca daca nu era el in cauza, ca o persoana publica atat de importanta, nu se afla nici azi ca eu am colaborat cu securitatea. Ceilalti colegi despre care am vorbit nu sunt persoane publice azi si ca atare nu au acces la propriul lor dosar.

Notele mele informative legate de persoana deputatului Kelemen au fost totusi inofensive, de vreme ce nu a patit nimic in perioada comunista si nu a fost inchis sau anchetat.

BZA: Cum va comportati atunci cand il aveati fata in fata pe deputatul Kelemen?

Z.K.: Evitam intalnirile cu el dupa ce am devenit informator. Incercam sa-l evit pentru ca nu voiam sa-i fac rau. El statea in camin sau in chirie, iar eu eram clujean si atunci nu eram chiar in acelasi anturaj.

BZA.: Va era prieten?

Z.K.: Eram colegi, nu eram prieteni. Era greu sa ai prieteni la acea vreme si cu atat mai greu ar fi fost sa trebuiasca sa dau relatii despre cineva care imi era prieten bun. Nu a fost cazul sa ajung intr-o asemena situatie.

“Trebuia sa confirm ceea ce ei stiau deja”

BZA.: Cum se derulau, concret, intalnirile in care erati obligat sa vorbiti despre colegi?

Z.K.: Ma puneau sa confirm ceea ce stiau ei deja. Ma intrebau& “E adevarat ca studentul Kelemen a declarat ca regimul nostru nu e bun?”, iar eu trebuia sa spun ca “Asa e”.

Ma intrebau: “E adevarat ca studentul Kelemen a fost la bere in locul acela?” si eu trebuia sa le raspund ca “Da!”. Ma intrebau ce crede Kelemen despre revolutia din Ungaria si despre Ceausescu si eu trebuia sa spun ce stiam ca a spus el.

Ceea ce spuneam eu trebuia sa fie o imagine generala despre ceea ce faceau colegii mei, despre ce spuneau in general, sa descriu genul de discutii pe care le aveau la scoala, la bere, pe strada, oriunde "i intalneam.

BZA.: De cate ori v-au contactat cei de la securitate?

Z.K.: M-au contactat de zece ori.

BZA.: Aveati si dosar de urmarit?

Z.K.: Da, sunt sigur ca aveam, pentru ca ei stiau absolut tot ce faceam, dovada si faptul ca intrebarile asteptau mai mult o confirmare din partea mea.

BZA.: Considtrati ca masura de a deconspira colaboratorii securitatii este una binevenita?

Z.K.: Da, ar fi trebuit sa aiba loc mai demult. Acum e cam tarziu, pentru ca unii au reusit sa-si faca avere, au reusit sa avanseze in functii, sa se afirme. Daca ar fi fost luata masura mai devreme, atunci nimeni din cei care au colaborat cu securitatea nu ar fi facut atatia pasi inainte.

Stiu ca ar fi un lucru bun daca ar fi deconspirati toti, dar nu vor fi, pentru ca unele dosare vor fi ascunse definitv si nu vor fi facute publice. Va fi o deconspirare preferentiala. Vor fi dosare care nu se vor gasi. Se pun bine.

BZA.: Va veti da demisia din functia de director adjunct al Directei Sanitar Veterinare?

Z.K.: Da. Luni, la prima ora, cand vine directorul Alexadru Duma din concediu imi voi prezenta demisia. Mi-am scris-o, e pe biroul meu. Oricum l-am anuntat telefonic si am vorbit si cu prefectul Alin Tise despre acest lucru.

BZA.: Aveti vreo functie in UDMR?

Z.K.: Nu, nu am nici o functie. Nu am mai platit cotizatia din 2004. UDMR-ul nu m-a sustinut. Cand UDMR-ul a spus ca exista pentru UDMR postul de director adjunct al DSV am crezut ca voi fi numit direct in aceasta functie, dar de fapt a trebuit sa sustin concurs, pentru ca am avut un contracandidat. Deci am reusit pe puterile mele.

“Regret ca am colaborat”

BZA: Regretati ca ati colaborat cu securitatea?

Z.K.: Da, regret. Dar regret mai ales ca aceasta deconspirare nu s-a petrecut in 1989, pentru ca in aceasta situatie nu as mai fi avut o functie de conducere in DSV si as fi fost poate un simplu angajat intr-o circumscriptie, ma orientam spre altceva. Nu as mai fi trecut cu atata greutate prin ce trec acum.

Oricum, stiu ca ce am realizat in viata am realizat pe spatele meu, cu toate riscurile pe care mi le-am asumat de-a lungul timpului.