In urma cu ceva timp am inceput o investigatie jurnalistica legata de George Tarnea. Mai bine zis de fostul sau prieten Petre Tanasoaica, patronul de la Viata Valcii, despre care aveam informatii ca a strans sute de milioane pentru a amenaja mormantul lui Tarnea si a face un monument, o statuie. Despre primele milioane stranse stiam personal.

Acum trei ani a facut o carte, zice el acum pentru a se justifica in 200 de exemplare. Eu stiu ca erau mai multe. A organizat la Casa Simian o lansare cu mare fast platita integral de sponsori ca si pomana care a urmat. S-au vandut volumele ca painea calda cu 250 de mii exemplarul.

S-a facut si un tabel, care cred ca a disparut, pentru ca celor prezenti ( lume buna din toata administratia, din toate partidele, parlamentari etc) li s-a spus ca banii vor fi folositi pentru cruce. Unii au cumparat cate 4-5 exemplare. Doi au luat chiar 10. Au fost cheltuiti in cateva zile pentru cheltuieli curente ale firmei lui Tanasoaica. Care a gasit o vaca buna de muls.

In numele defunctului prieten cerea bani pentru acesta. Am identificat deja cateva sute de milioane ( 210 obtinuti de la GOVCREST) si vom da de urmele intregii afaceri. Am scris o stire scurta si am publicat o poezie de-a lui Tarnea care se potrivea clasei politice actuale din Valcea.

Unul din copii marelui poet, care veti vedea ca i-a mostenit talentul, fina ironie, sarcasmul si tot ceea ce tine de educatia interioara a unui poet adevarat ne-a citit pe internet. O fata cu suflet deosebit care m-a determinat sa-mi doresc din suflet sa fiu iubit de copilul meu asa. Tocmai din Iasi unde urmeaza a doua facultate si de unde fuge din cand in cand la tatal ei la Bellu.

Publicam integral doua din scrisorile primite pe mail de la ea saptamana trecuta. Cele pe care a fost de acord sa le publicam. Precum si fotografii de la mormant. (Traian GUMINSKI)

Scrisoare 1

Buna ziua!

Am considerat ca e firesc sa va trimit dumneavoastra acest punct de vedere, nefiind sigura ca ar fi indicat sa-l postez ca pe un simplu comentariu la articolul ce avea ca subiect faimosul monument funerar al tatalui meu.

Nu ma pot pronunta cu privire la fondurile adunate, deorece nu am fost prezenta cand s-au strans banii si nici nu am fost informata vreodata de vreun gestionar sau de vreo persoana care sa-si fi asumat responsabilitatea aceasta, asta probabil pentru ca am fost considerata prea mica si cu prea putin creier functional, dar totodata uimitor de incomoda, asa ca s-a sugerat ca mai bine sa nu aflu eu nimic, sa nu stiu eu prea multe, ca vorba aia si asa aveam atatea pe cap, si cum eram in capatul celalalt de tara, oricum nu puteam face mare lucru. Asta era treaba de oameni seriosi, respectabili, cu anumite influente, numeroase relatii si cat mai multa experienta de viata, fara a se interpreta insa culoarea vietii si felul experientei.

Am aflat tarziu despre initiativa acelor oameni nevinovati poate, dar cu dare de mana, care si-au propus sa-i faca tatei un monument funerar la Cimitirul Bellu si o statuie in centrul Ramnicului.

N-as putea spune prin ce imprejurari, in ciuda intentiilor, a ajuns mormantul lui George Tarnea, nu doar fara monument, dar si fara cruce.

A avut trepat o cruce lipita cu banda izolatoare, apoi o cruce absenta, ramanand doar o movila de pamant in care isi mai ingropau cate un os cainii iubitori de literatura de prin cimitir, iar la inceputul lunii august, cand am fost eu ultima data, avea intr-adevar altceva, o cruce deosebit de...verde, cu o tablita in care ii era batut numele cu niste cuie ruginite.

Nu stiu cine a pus respectiva creatie acolo, evident nu era treaba mea sa aflu lucrul asta, dar dureros este altceva. De la Iasi la Bucuresti se fac in general sase ore jumatate, sapte, depinde acum de anotimp, de vremuri si de pretul biletului.

Eu am putut face drumul asta de foarte multe ori cu un singur scop: sa ma duc la tata! Ma intreb de ce n-au putut si altii, mai mult sau mai putin datori, carora le-ar fi fost simplu sa comande masina la scara sau sa-si trimita soferul sa aprinda o lumanare?

Cand traia, ii zicea mamei ca am sa fiu singura, care o sa-i aprinda vreodata o lumanare si care o sa-si mai aminteasca de el si atunci cand nu o sa mai dea telefon sau nu o sa trimita bani.

N-as fi vrut sa aiba dreptate! M-am saturat eu sa ma doara ca de fiecare data cand ajungeam la mormant ma intampina aceeasi groapa de gunoi sau florile si lumanarile puse de mine in randurile trecute, incat l-as intelege daca si-ar fi luat lumea in cap si ar fi disparut si de acolo!

Nu stiu in ce masura s-ar fi asteptat la asemenea dovezi de prietenie, chiar iubire, venite dinspre cei cu care si-a impartit povestile stiute sau nestiute, iubirile ascunse sau legale, visele tainice sau imposibile, oameni, pe care i-a colindat din usa in usa si carora le-a dedicat mai mult din viata decat lui si pentru care nu a avut timp sa ma invete si pe mine ca, cel cu care iti imparti ultima bucata de paine, te va vinde primul...!

Despre statuia poetului stiu doar ca in toamna, am fost invitata la Festivalul de poezie "George Tarnea", unde cu mare fatarnicie se anunta prin vocea altcuiva, ca un mare domn valcean, asumandu-si aceasta responsabilitate pana la capat, a dat suma necesara realizarii ei urmand ca in cateva saptamani aceasta sa fie amplasata in centrul orasului, la loc de cinste.

Cat de reala putea fi aceasta promisiune, cat de mult ar fi insemnat pentru el acea statuie, sau mai bine zis cat de mult a insemnat George Tarnea pentru existenta lui, cat de frate i-a fost domnul...mi-am dat si singura seama, atunci cand, nevoita fiind de soarta, am indraznit sa-l deranjez pentru prima si ultima data, pentru un sfat, si ca raspuns, ce a fost sugerat de pe bancheta din spate a masinii, soferul dumnealui m-a rugat sa astept sa isi termine concediul dupa care poate am sa am noroc sa-l gasesc... Ma intreb, asa e in toate familiile pline de buna-stare?

Eu nu stiu ce pacate platesc si pentru cine, dar nimeni nu-mi da dreptul sa spun cand ma doare sau ce ma multumeste... M-am saturat sa fiu tratata ca un copil care oricum nu pricepe despre ce e vorba si care nu are de ce sa poarte cu mandrie numele mai departe!

George Tarnea cu siguranta s-a lamurit...Mie nu-mi ramane decat sa astept...

"Voi pleca dintre cuvinte,

Numai sa le fiu pe plac

Pasilor, dar tine minte,

Ca-ti sunt umbra si cand tac."

(George Tarnea)

Scrisoare 2

Buna ziua!

N-am stiut niciodata ce se ascunde in spatele prieteniei lor curate. Petre m-a ajutat cand am avut nevoie la scoala de bani, dar cu bani imprumutati de la alti prieteni ai tatei, cum ar fi domnul Matei Vintila, cel care banuiesc ca a initiat aceasta ancheta despre mormantul tatei.

Mi-i trimitea in cont prin firma lui, ca sponsorizare, probabil ca printr-o smecherie fiscala sa nu mai plateasca impozit pentru acele sume, chiar daca nu erau ale lui. Anul acesta am avut foarte mari probleme de sanatate si am terminat si anul IV la Drept, am avut licenta si tot alaiul de cheltuieli de sfarsit de an.

Am apelat la dumnealui si replica lui fata de cineva aflat in preajma lui a fost sa ma descurc ca doar sunt mare si pot rezolva multe si altfel. Apoi l-am rugat sa ma ajute cu o carte. Prima mea carte de poezii. A zis ca e slaba, ca nu e aranjata, ca nu e ceea ce ar trebui sa fie si tot asa. Eu premii am multe si nu luate pe baza numelui.

Chiar si el in noiembrie a publicat in ziarul sau o poezie pentru tata. La Casa Simian, la aniversarea a 60 de ani de la nasterea tatei, am citit doua din creatiile mele si atunci m-a laudat, m-a aplaudat si am fost felicitata cu un "bravo, fata tatei!"... Ma rog, lumea se mai schimba, insa n-am crezut ca in ritmul asta si chiar la prieteni de-o viata.

Eu v-am scris toate acestea cu gandul ca veti avea curaj si libertate sa le faceti publice, deci aveti acordul meu sa publicati ceea ce considerati ca le poate lasa o umbra in obraz celor cu "inima mare". Eu oricum nu am ce pierde, tata nici atat...

Din contra, poate macar de rusinea lui sa facem cumva ca cei care au dat bani sa afle unde s-au dus, chiar daca s-a platit cu ei vreo amenda, vreo rata, vreo spaga si in nici un caz pe numele lui George Tarnea.

Povesti despre prieteni ar fi multe, dar nu stiu care sunt cele importante. Eu oricum nu am avut voie sa ma pronunt cu privire nici macar la cel mai banal lucru care avea legatura cu tata, asa ca sunt destule de zis, dar din pacate nu am cui.

Imi cer scuze ca nu m-am prezentat in primul mail, dar eram agatata de speranta ca in sfarsit se face ceva, se zice macar un rand despre el, incat am sarit peste partile introductive. Sunt Ioana Anca Bianca Tarnea, fata cea mica, de la Iasi, studenta la a doua facultate, filosofie, in anul al doilea, si absolventa de drept, studenta la master in anul intai. Va multumesc mult pentru increderea dovedita!