Judecatoare si procuror de familie

de Ioan Botis     Gazeta de Maramures
Miercuri, 13 septembrie 2006, 0:00


(Foto: Gazeta de Maramures)

O poveste maramureseana halucinanta. In zona Borsa, se confirma dictonul potrivit caruia justitia e oarba. Doua personaje, ce vor deveni in scurt timp celebre, procurorul Vasile Pop si judecatoarea Mariana Simon, sunt cei care tin de maini justitia asta oarba si o conduc acolo unde le convine lor. Povestea care urmeaza are ceva halucinant in ea si, in parte, pare rupta dintr-un film cu sicilienii perioadei interbelice.



GAZETA a mai scris despre felul in care procurorul Vasile Pop si judecatoarea Mariana Simon inteleg sa faca dreptate in Maramuresul istoric. Revenim cu un alt caz ce poarta „marca” procurorului Vasile Pop si a judecatoarei Mariana Simon, caz in care lupta se da intre un subinginer, Vasile Coman, si unul dintre politistii borseni, Cornel Ianovici.



Miza luptei dintre cei doi vecini se pare ca este un apartament din Baia Borsa, str. Independentei nr.10/8. Conflictul dintre cele doua parti a inceput in 1990 si e departe de a se fi sfarsit.



Violuri organizate de politisti?!



Povestea pe care o relateaza Vasile Coman are ceva din scenariul unui film realizat dupa un text al lui Kafka.



"In Baia Borsa, am un apartament confort sporit, cu doua camere, la etajul II, din caramida si cu magazie de lemne, ceea ce-i foarte important in localitate. In toata perioada asta, cat am lucrat in Borsa, am avut conflicte cu Politia din Borsa.



In principal, vizau sa puna mana pe apartamentul meu, pentru familia unui politist, Ianovici Cornel, care are o familie foarte numeroasa, vreo zece persoane, toate in floarea varstei. Familia politistului locuieste in acelasi bloc in care am eu apartamentul, aceeasi scara, doar ca la parter. Mi-au facut fel si fel de sicane”, afirma Vasile Coman.



Cand auzi de sicane, te gandesti la tot felul de tachinari mai mult sau mai putin importante. In acest caz, e vorba de mult mai mult decat atat. Coman sustine ca a fost agresat de familia politistului in repetate randuri.



Victime ale aceluiasi tip de agresiuni au fost si tinerele care-l mai vizitau din cand in cand pe Coman, acesta recunoscand ca, fiind vaduv de vreo douazeci si ceva de ani si necasatorit, mai primea astfel de vizite.



Cu toate acestea, Coman se plange si de faptul ca familia politistului a raspandit in zona zvonul ca ar fi homosexual, fapt care intra in contradictie flagranta cu realitatea.



"Politia Borsa a organizat violuri cu membrii familiei Ianovici asupra tinerelor care veneau la mine, la intrarea si la iesirea din bloc!”, sustine Coman o varianta halucinanta a unei Romanii in care orice e posibil. „In plus, ma agresau cand voiau. Fiind singur, nu aveam martori si nu puteam sa dovedesc nimic.



Ei ma denuntau si se puneau martori unul pe altul: frati, surori, cumnate, nepoate. Ma pandeau la intrarea in bloc si ma agresau. Eu n-aveam martori si tot eu eram vinovat, ca am facut reclamatii”, isi continua Coman povestea, care de abia acum devine palpitanta.



Atentat cu bomba!



Coman sustine ca familia politistului Ianovici a trecut de la agresiunile fizice la alt tip de presiuni, totul culminand cu doua acte de terorism. „Mi-au incendiat apartamentul si au musamalizat cazul, tot cu procurorul Pop Vasile si cu judecatoarea Mariana Simon. Voi gasi o solutie sa demonstrez ca ei au fost autorii. Mi-au incendiat usa apartamentului.



Au dat cu benzina, ca sa ma mut de acolo. Au sperat ca voi vinde apartamentul”, sustine Coman.



In iulie 2003, pe scara blocului in care locuiesc Vasile Coman si familia lui Cornel Ianovici, a avut loc un atentat cu bomba. Evenimentul a fost suficient de important pentru conducerea de atunci a Inspectoratului Judetean de Politie, incat la fata locului s-a prezentat adjunctul sefului politistilor maramureseni, Sabin Rusu.



"Vroiau sa mi-l puna in carca mie. Au vrut sa afirme ca eu am pus dinamita. Eu obisnuiam sa merg in week-end pe acolo cu o fata, doua... Luam mancare de vineri dupa masa si stateam pana luni dimineata si ei erau siguri ca eu eram in apartament. Ghinionul lor a fost ca nu s-au documentat la serviciu, ca sa vada daca nu sunt plecat in delegatie.



Eu sambata noaptea am plecat la Bucuresti, deci cand s-a produs deflagratia (duminica - n.red.) eu eram prin Bucuresti. Am aflat ulterior ca familia politistului a afirmat ca m-a vazut in ziua respectiva.



Daca eu eram in apartament, ar fi dat vina pe mine. Eu m-am intors din delegatie, in toata perioada asta am fost in Bucuresti, Pitesti si Sibiu, miercuri dimineata. M-au inhatat! A fost o comisie completa: procurori, judecatori, experti in explozivi. Mi-au facut perchezitie la casa de la Moisei si in apartament. O zi intreaga au pierdut cu mine ca sa caute dinamita, capse si benzina.



N-am avut nimic... A fost Rusu Sabin, adjunctul sefului politiei judetului, au fost cativa procurori si cativa judecatori... Ce-am aflat ulterior, ca ei vroiau sa realizeze un troc: nu-ti facem dosar penal si dai apartamentul familiei politistului. Nu mi-au spus exact asa, dar mi-au dat de inteles...



Trei denunturi penale



Conflictul dintre cele doua parti nu s-a incheiat nici dupa explozia ale carei cauze au ramas neelucidate. Soacra politistului, Teodora Sandru, l-a denuntat pe Vasile Coman, sustinand ca acesta a batut-o.



In calitate de parte vatamata, Teodora Sandru a formulat o plangere penala directa (pe data de 13 martie 2003) impotriva lui Coman, cerand condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de „lovire”, obligarea inculpatului la plata despagubirilor civile in suma de 1.000.000 lei, obligarea inculpatului la plata daunelor morale in suma de 50.000.000 lei si obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de purtarea acestui proces.



Povestea soacrei politistului suna cam asa: „In seara zilei de 23 ianuarie 2003, pe la orele 17, am plecat din apartament in spatele blocului ca sa aduc cateva lemne de foc.



Inculpatul, care imi este vecin, m-a urmarit si m-a atacat, aplicandu-mi numeroase lovituri cu pumnii si cu picioarele, prin care mi-a cauzat leziuni corporale vindecabile in 9 zile, asa cum rezulta din certificatul medico-legal...” Urmare a acestui fapt, femeia a depus o plangere la Politia Borsa, acuzandu-l pe Coman ca a amenintat-o „ca ne omoara toata familia”.



Teodora Sandru s-a internat, pe 24 ianuarie 2003, adica a doua zi dupa ziua in care sustine ca a fost batuta. In foaia de observatie clinica generala, apare diagnosticul de internare (traumatism cranio cerebral), dar mai apare o mentiune extrem de importanta: traumatismul a fost provocat in urma cu trei zile!



Cateva lucruri nu se potrivesc. In plangerea penala depusa la Politia Borsa, femeia sustine ca a fost agresata in jurul orelor 17.00, dupa care, pe toata perioada procesului, ora atacului a fost mutata, devenind 20.00. Nu prea poate fi explicat nici felul in care un medic legist s-ar fi putut insela in ceea ce priveste momentul agresiunii.



Femeia sustine ca, din momentul in care a fost batuta si pana in momentul in care s-a internat, au trecut 16 ore, in timp ce certificatul medico-legal vorbeste de trei zile...



Versiunea lui Coman



De cealalta parte, Coman are o alta versiune: „In dupa amiaza aceea, eu eram la Moisei. In noaptea respectiva, am plecat in delegatie. Am martori ca in dupa amiaza de 23 ianuarie, am taiat lemne si, pe urma, am jucat table cu un vecin. Peste doua luni de zile, ca sa se incadreze in termen, au depus o plangere penala, ca am batut-o pe batrana.



De fapt, ei, fiind o familie numeroasa, se bateau non-stop. Si ce s-au gandit? Sa ma acuze pe mine. Pentru asta, aveau nevoie de un certificat medico-legal si de doi martori.



Cei doi martori sunt o nepoata, (Viorica Haias), care zicea ca a trecut intamplator pe acolo, m-a vazut ca o bat pe batrana si a fugit repede in Borsa, ca s-o temut, si fiul unui nas al politistului (Sergiu-Cosmin Bardita), care zice ca m-o vazut intrand in bloc in seara respectiva.” In concluziile inaintate Tribunalului Maramures (23 septembrie 2003), Coman isi sustine afirmatiile:



"Stiu de la vecinii din Baia Borsa ca scandalurile in familia numeroasa a lui Sandru sunt numeroase (...) Se pare ca Sandru Teodora a mai luat o bataie in familie, dupa bataia primita pe data de 21 ianuarie 2003, din care si-a planificat sa scoata ceva bani, deoarece in certificatul medico-legal de la dosar, apar o multime de leziuni in plus, fata de cele de la internare.”



Revenind la momentul presupusei agresiuni, e greu de explicat de ce nepoata victimei a fugit in Borsa fara sa anunte familia, cu atat mai mult cu cat in familie exista, totusi, un politist! Martorii partii vatamate sunt contrazisi de martorii lui Coman. „Am stat acolo (la casa din Moisei - n.red.) toata dupa masa si pana la orele 22.00.



I-am ajutat sa taie niste lemne si apoi am jucat table”, sustine Mihai Tomoiaga. Fratele lui Coman afirma si el ca au stat impreuna, la casa din Moisei, pana in jurul orei 22.30. Cu exceptia cazului in care Vasile Coman stapaneste tehnica bilocatiei, cel putin doi dintre martorii din acest proces au depus marturie falsa.



O amenda penala neplatita



Interesant este faptul ca instanta a fost compusa si de aceasta data din Mariana Simon (presedintele instantei) si Vasile Pop (procuror), aceeasi oameni care, dupa spusele lui Coman au musamalizat atacul cu bomba, „judecatoarea si procurorul de familie” ai politistului Ianovici.



Coman sustine ca, in timpul procesului, nu s-a tinut seama de marturiile martorilor adusi de el, ba mai mult, unul dintre martori nici nu a fost primit in sala de judecat



Prin sentinta penala nr. 312 din 26 mai 2003 instanta a apreciat ca „suma de 2.000.000 lei este suficienta pentru compensarea prejudiciului moral, cea pretinsa de partea civila neavand justificare.” In final, Coman a fost condamnat la plata a 5.000.000 lei amenda, 1.000.000 lei despagubiri civile, 2.000.000 lei daune morale, 1.500.000 lei cheltuieli de judecata si 200.000 lei cheltuieli judiciare.



"N-am platit aceasta amenda penala. Nici nu m-o intrebat nimeni sau ceva. Nici n-ar fi avut tupeu sa ma condamne. De atunci, am facut, cred, peste o suta de memorii: la Presedintie, la Ministerul Justitiei, la Inalta Curte de Casatie si Justitie. La unul mi-o raspuns Consiliul Suprem al Magistraturii, ca l-o trimis la Curtea de Aprel Cluj, da’ n-am primit de acolo nimic.



Astept sa faca cercetari si sa-mi raspunda. Eu cred ca sunt singurul caz din tara in care nu m-au condamnat la puscarie, desi n-am platit o amenda penala. Se face puscarie si pentru o amenda contraventionala, dar pentru amenda penala trebuie ca in 30 de zile sa se faca dosar penal si sa ma bage baietii la zdup. Au ingropat-o...”, sustine Coman.



Din perioada in care s-a produs atentatul cu bomba, Coman s-a mutat in casa unui frate de-al sau, in Moisei, de frica sa nu i se insceneze ceva. „Mai trec asa, intamplator, pe acolo, da’ ma feresc, ca se aduna si ma ciocanesc”, afirma Vasile Coman, un om care asteapta de trei ani de zile sa i se faca dreptate.



Ipoteza lui Coman privitoare la atentat



"Cele doua atentate au fost musamalizate de cei doi: Pop si Simon. Ulterior, ca sa iasa basma curata, au zis ca au gasit niste sticle cu benzina. Eu m-am documentat... Daca explozia era de la sticlele cu benzina, era foarte mult fum, ardea, dar n-a ars. N-a fost urma de fum, n-a fost urma de foc... Dinamita sau astralita, explozivul minier, nu explodeaza.



Ca sa explodeze, trebuie elementul de initiere: capse cu fitil, impulsul electric, deci trebuie sa fie cineva acolo. Eu presupun ca au bagat dinamita pe horn. A explodat la etajele I, II si III, iar la parter nu s-a produs nici o stricaciune. Probabil au introdus dinamita pe undeva pe la etajul II. Au vizat stricaciuni... au fost evaluate atunci la vreo 200 de milioane.” - Vasile Coman



Urmarea unei amenzi penale



Functia pe care a detinut-o Coman nu este compatibila cu o persoana care are antecedente penale. „In ianuarie, cand s-au facut disponibilizari de personal, eu aveam atributii de merceolog in cadrul biroului Aprovizionare de la Exploatarea Miniera Borsa. In aceasta calitate, eu eram gestionarul marfii de la preluare si pana la predarea la magazie. Aveam atributii de gestionare a marfii.



Avand aceste atributii, dar avand si cazier judiciar, eu n-am mai corespuns functiei respective, deci nu mai eram bun, pentru ca eram recidivist in felul asta. Am o condamnare si pe ei nu-i intereseaza ca-i amenda penala sau ce-i... Au gasit de cuviinta sa ma dea afara, sa ma disponibilizeze.



Nu ma pot angaja nici in alta parte, ca am incercat peste tot, si ca muncitor, dar ti se cere cazierul judiciar care este asa cum este. Reabilitarea nu se acorda decat daca ai platit amenda. Cum n-am platit amenda... Sint somer...”, isi incheie Vasile Coman povestea.



O dusmanie intre vecini



"Probabil cineva a lasat prin horn niste sticle cu benzina. A fost o explozie. Cand s-a aprins focul, sticlele au explodat, dar n-am putut stabili cine anume a pus sticlele acolo. Doar un apartament a fost afectat, un apartament in care statea o batrana. Nu s-a putut stabili nimic. Acolo a fost, probabil, o dusmanie intre vecini. Sticlele au fost lasate, se pare, de undeva de sus, pe horn.



Noi l-am banuit pe fratele lui Boeru’, un subinginer de la mina de acolo. Avea tot felul de probleme. Era certat cu toti vecinii. Pe ala l-am banuit, dar n-am putut sa demonstram nimic. Nu s-au pus sticlele alea atunci, au fost puse mai demult. Nu s-a putut demonstra nici cum, cu toate ca toata lumea pe el l-a banuit, dar n-am avut nici o proba.



I-am facut si verificari la domiciliu, dar n-am putut stabili nimic.” - Sabin Rusu, la vremea respectiva adjunctul sefului IJP Maramures.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















751 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by