Dat in folosinta cu cateva zeci de ani in urma, Caminul de locatari al Santierului Naval Militar Mangalia a devenit, pentru a doua oara intr-un singur an, un camp de razboi intre conducerea unitatii si cei care locuiesc, cu chirie, in acesta. Apartamente de circa 40 de metri patrati si garsoniere de 20, mucegai, apa care curge de pretutindeni - din tavan, de pe pereti si chiar ... de la subsol - un miros fetid, insuportabil, care a bagat deja in spital zecile de copii care au avut nesansa sa se nasca si sa traiasca intr-o adevarata cloaca de mizerii, chirii exorbitante si oameni ajunsi in pragul disperarii.

Acesta este tabloul jalnic in care traiesc, de ani de zile, 110 familii din buricul Mangaliei, CMZ-ul, caminul ridicat de comunisti pentru cei care au venit in Mangalia, atrasi de mirajul salariilor consistente si a unui acoperis deasupra capului: muncitorii de la Santierul Naval Mangalia.

Incet, incet, o data cu prabusirea santierului, angajatii de aici au inceput sa plece, cautandu-si locuri de munca in unitati mai profitabile, cum este Santierul Naval Daewoo. Insa, pentru ca Mangalia este unul dintre cele mai scumpe orase din Romania pe piata imobiliara, cea mai mare parte a lor nu au reusit sa isi cumpere un apartament, ramanand prizonierii caminului.

Lucru care le-a macinat sanatatea, rabdarea si banii: au investit zeci de milioane de lei, pentru a-si asigura un minimum de confort.

Lucru extraordinar de greu, daca tinem cont ca peretii caminului arata jalnic, instalatiile nu au mai fost schimbate de la constructia imobilului, subsolul este vesnic inundat si in interior nu a mai intrat nimeni, de frica sa nu se sufoce din cauza mirosului, iar sobolanii se plimba printre copii - adevarate animale „de casa“.

Nu exista nici o familie care sa nu fi avut vreunul dintre copii internati in spital cu astm bronsic, pneumonie sau alte boli respiratorii. Ultimele etaje sunt pur si simplu acoperite cu mucegai, iar peretii sunt scorojiti de atata clor folosit pentru a-l distruge. Blocul, din cauza apei de la subsol, s-a inclinat periculos de mult.

Gunoiul este ridicat la cateva zile o data, timp in care acopera o suprafata impresionanta din jurul CMZ-ului.

O celula de puscarie, plina de mucegai - 10.000 de euro

„Zilele acestea ni s-a spus ca toate garsonierele si apartamentele vor fi scoase la licitatie. Evaluatorul apreciaza faptul ca o garsoniera costa cam 9.300 de euro, iar un apartament cam tot atat“, afirma una dintre chiriase. „La nimeni nu a intrat evaluatorul in casa, sa vada situatia dezastruoasa in care traim si in care se afla imobilele.

Eu sunt singura cu trei copii, am deja o rata la banca, nu o sa pot in veci sa achit cei 30% cat mi-a cerut evaluatorul drept prima rata. Abia reusesc sa platesc cele doua milioane de lei cat ma costa chiria, pentru 20 de metri patrati ai asa zisei garsoniere“.

Marea majoritate a oamenilor nu vor putea plati aceste preturi umflate stabilite de evaluator (care, din declaratiile oamenilor, ar fi o fosta angajata TESA a SNM), iar cei care totusi vor face orice pentru a-si cumpara cei patru pereti, spun ca imobilele au fost cu mult supraevaluate.

Motivul - nu se poate evalua o garsoniera la aproape 10.000 de euro (pretul pietei imobiliare din Mangalia, de altfel), din moment ce starea tuturor apartamentelor si a cladirii in general este una execrabila. „Suntem santajati din plin de conducerea santierului.

In momentul in care anuntam ca vrem sa parasim unitatea, sa ne ducem la munca undeva unde sa fim si platiti, ne sunt oprite cartile de munca pana cand, spun sefii, parasim camerele. Dar unde sa ne ducem?“

Chirii de aproape 5 milioane de lei pentru 40 de metri patrati si miros fetid cat cuprinde

Chiriile variaza in general intre 1,7 milioane de lei vechi si 4.6 milioane de lei. Cei mai multi dintre chiriasi au expirate contractele cu santierul inca de anul trecut, desi platesc in continuare chiria. „Ne-au marit chiriile dupa ureche, desi nu au fost respectate nici un fel de clauze din contract.

Nu a venit nimeni sa ne schimbe un bec, si cand au venit ne-au cerut noua becul acela. In schimb ne cer pentru o garsoniera „pretul pietei“...“, afirma chiriasii, decisi sa cheme zilele acestea OPC-ul si Politia Economica din Mangalia, care sa verifice chitantele primite in momentul achitarii chiriei.

Contactat telefonic, directorul Santierului Naval Militar Mangalia, Eugen Tudor, ne-a declarat ca stie situatia in care se afla chiriasii, dar ca unitatea pe care o conduce „nu este nici institutie sociala, nici biserica“: „Prioritari in momentul in care vor fi scoase la vanzare apartamentele din CMZ vor fi angajatii santierului si fostii angajati.

Imobilele care nu vor fi vandute, vor fi scoase la licitatie. Vom vinde CMZ-ul din doua motive ÿ• #ÿ• ne este greu sa il intretinem, mai ales ca oamenii de aici au asteptat ani de zile sa li se faca totul de-a gata, iar in al doilea rand santierul are probleme financiare destul de mari“.

De ce insa au fost apreciate la pretul „pietei“ niste nenorocite de apartamente si garsoniere, am dorit totusi sa aflam de la Eugen Tudor... „Acestea sunt preturile din Mangalia. Santierul nu este o institutie sociala, cei nemultumiti sa se duca la primarie sa ceara locuinte, asa cum au primit atatia locuitori ai orasului“, conchide directorul SNM.