Ca Alexandru Lele imi este indiferent am mai scris. Nu m-am angajat niciodata in vreo polemica cu el, pentru simplul motiv ca nu imi place sa dau cu piciorul intr-un om cazut la podea.

Ba mai mult, l-am „protejat” in seara in care, dupa „perchezitia” efectuata de echipa raposatului procuror Panait la el acasa, l-am avut invitat, in direct, intr-o emisiune difuzata pe postul local de televiziune. Atunci, si de atunci pana acum, singurul sentiment pe care mi l-a inspirat a fost cel de mila.

Datorita, poate, modului jalnic in care isi pledeaza pseudo-nevinovatia. Si putina greata, vizavi de un om care, „prins cu mata-n sac”, a inceput sa imprastie cu „rahat” in jur, in speranta ca, din cauza mirosului, nimeni nu se va mai apropia de el.

A devenit „ziarist”. O redactie de ziar l-a acceptat fara sa se gandeasca la faptul ca un om judecat pentru comiterea infractiunilor de luare de mita, favorizarea infractorului, fals intelectual si retinere sau distrugere de inscrisuri - alaturi de multe altele - nu poate sa spuna adevarul. In aceasta postura, trebuie sa recunosc, m-a amuzat de cateva ori.

In putinele randuri in care i-am citit articolele de „teorie a conspiratiei”, stiind ca aproape toti cei pe care ii „demasca” in publicatia la care lucreaza sunt martori ai acuzarii in dosarele ale caror protagonist este.

Si ca ordinea in care acestia sunt „executati” (cum ii place sa se laude) este chiar cea in care ei apar in rechizitoriile de trimitere a sa in judecata.

Saptamanalul „Informatia de Vest” il deranjeaza. In primul rand, pentru ca este patronat de un om pe care l-a arestat cand a refuzat sa ii dea spaga si care l-a demascat ca procuror corupt. Pe de alta parte, pentru ca este singurul ziar care urmareste evolutia dosarelor ale caror protagonist este.

Iar eu, ca redactor-sef al acestei publicatii, am devenit, se pare, dusmanul sau de moarte. O dovada in acest sens este si „articolul” semnat „Catalin Manea”, publicat in ultimul numar al „Gazetei de Oradea”.

Borfasul de doi bani Alexandru Lele isi permite sa scrie despre mine ca ma alcoolizez la maxim. Tocmai el, care a condus „mort” de beat masina si a provocat un accident in urma caruia un om a ramas schilod pe viata. Tocmai el, care urina in pantaloni si dansa cu ospatarii de la fostul restaurant „Imperial”, in perioada sa „de glorie” ca procuror.

Tocmai el, care, dupa cate o escapada „alcoolica”, isi batea copiii cu cureaua pana la sange doar pentru ca il rugau sa ii ajute la teme.

Borfasul de doi bani Alexandru Lele ma ridica la rangul de mare personalitate publica. Si publica niste poze, cumparate pe bani grei, facute la o petrecere privata. Daca mi le-ar fi cerut, i le ofeream gratuit. Pentru ca mi-e mila de copiii lui, pe care se plangea, cand a fost suspendat din functie, ca nu are bani sa-i hraneasca si sa ii imbrace.

In acest fel, banii pe care i-a dat pe respectivele poze ajutau unor scopuri mai nobile. Care ar trebui sa il intereseze mai mult decat sa se uite la mine in chiloti.

Asta e boala psihica, nu dansul meu de Sfantul Nicolae! Va dati seama cat este de disperat sa deturneze atentia opiniei publice de la propriile fapte penale? In curand va ajunge sa se ascunda in boscheti si sa nu ii pese ca urineaza cainii pe el doar pentru a face o poza cu mine iesind de la vreo cafenea! E adevarat ca schizofrenia se manifesta in multe feluri, dar chiar la asta nu m-am asteptat!

Adevarul in ceea ce priveste atacurile lui Lele impotriva mea poate fi citit printre randuri. Pe Lele nu il intereseaza Nicolae Pop. El incearca sa ii discrediteze pe finantatorul si redactorul-sef ai saptamanalului „Informatia de Vest”. Care ziar a aflat ca ii pregateste o mare „surpriza”.

Un supliment in care „cazul Lele” va fi dezbatut pe larg si din care oradenii, si nu numai, vor afla cine este cu adevarat cel care pozeaza in justitiar.

Autodenunturile celor care i-au dat mita, interviuri cu oamenii pe care i-a nenorocit arestandu-i nelegal pentru ca au refuzat sa ii dea mita, dosarele tinute cu anii prin sertare pentru ca protagonistii acestora i-au dat mita si multe altele, intre care sustinerea retelelelor de hoti de masini si traficanti de carne vie si chiar favorizarea unor adoptii nelegale - de aceste adevaruri ii este frica lui Lele, nu de Nicolae Pop!

Ar mai fi multe de scris, dar numai gandul ca ochii lui cetosi vor poposi prea multa vreme pe aceste randuri ma ingretoseaza. De un lucru ar trebui sa fie Lele convins: tupilarea dupa chilotii mei nu ii va spala imaginea de corupt, nu il va scapa de condamnare si nu il va face sa uite ca este autorul moral al mortii procurorului Panait.

P.S. Deosebirea intre chilotii mei si mustata lui Lele este ca lenjeria mea intima nu este murdara...