De ceva vreme incoace timpul se rostogoleste mai zgomotos, iar tavalugul evenimentelor lasa urme adanci in subconstientul multora dintre noi.

Tot mai des nesiguranta si teama isi fac prezenta prin tresariri, iar linistea sufleteasca se mai gaseste doar in locurile tainice ale spiritului, care incepe de acolo, de unde omul nu mai calatoreste singur, ci impreuna cu Tatal ceresc pe drumul luminii si al adevarului.

Nu degeaba sondajele de opinii situeaza biserica printre primele locuri intr-un top al increderii oamenilor, ea este singura speranta, datatoarea de incredere in tumultul care framanta o societate neadaptata, mereu defazata cu timpul sau si in care, esenta se pierde in favoarea culorilor si a spoielilor superficialitatii.

Aici, in orasul Balan, suntem totusi intr-un cadru favorabil in comparatie cu alti romani din Harghita si Covasna, prin faptul ca ponderea romanilor este destul mare (50% din populatia orasului) iar oameni destoinici au randuit cu truda si multa rabdare ctitorirea unei biserici, la fel de frumoasa ca sufletul celor ce i-au dat viata, cat si a celor care cu evlavie si credinta intra intrinsa.

Constructia acestui lacas de cult a inceput in anul 1976, sub conducerea inimosului ieromonah Serafim Maciuca, sfintirea savarsindu-se la 20 august 1989.

In prezent slujeste cu har si daruire preotul Dumitru Panaite care este si consilier bisericesc al Episcopiei Covasnei si Harghitei,membru al Consiliului si Adunarii Eparhiale si al Colegiului de redactie al publicatiei eparhiei”Grai romanesc”.

Din anul 2001, la parohia Balan II, slujeste pr.Teofil Tecuschi care realizeaza si tehnoredactarea computerizata a publicatiei amintite, avand pe langa harul divin un deosebit talent si o dragoste nemarginita pentru informatica si spiritul informatiei.

Evident in fiecare orasel, comuna sau sat( dincolo de hotarele acestor doua judete) exista cel putin o biserica ortodoxa, care-si are menirea capatata din trecerea timpului. La noi, e insa ceva mai mult, este oaza de mentinere si promovare a spiritului romanesc, crancen lovit de-a lungul anilor, schilodit, redus la tacere de multe ori sau cel mai trist in unele locuri ingropat, definitiv.

Oare va vine, sa credeti ca sunt localitati fara nici un roman sau localitati cu sub 20 de romani , cele mai multe localitati rurale din jumatatea sud-vestica a judetului Harghita, desi documentele atesta clar existenta romanilor ortodocsi ?

De-a lungul timpului, chiar si in afara tristei perioade 1940-1945, mai ales in regimul comunist, multe biserici au fost demolate sau in pericol de a fi rase de pe fata pamantului. Numai oamenii cu suflet ai acelor vremuri ( au fost si din acestia) au facut, sa fie salvate capodopere arhitecturale de mare valoare pentru spiritul pur romanesc din zona.

Exemplu, este biserica cu hramul „Sfintii Apostoli Petru,Pavel si Andrei”, din Miercurea Ciuc, pentru care la solicitarea organelor locale, prin Decretul Consiliului de Stat nr.420/1978, s-a aprobat demolarea ei.

A fost salvata in urma interventiilor facute de Episcopul Emilian Birdas , poetii Adrian Paunescu si Ioan Alexandru , precum si de Prea Fericitul Parinte Patriarh, sprijiniti de demnitarii vremii, Nicolae Militaru si Petre Enache ( lacrima moldoveana pe pamant harghitean).

Astazi in aceasta biserica, modesta in interior, in continua infrumusetare, slujeste cu mult suflet pr. Emil Pop iar asezarea ei centrala, o bijuterie arhitecturala, langa cladiri cu specific nou, te imbie parca sa intri, sa rostesti in gand o rugaciune si sa aprinzi o lumanare.

Foarte multe au fost vicisitudinile prin care au trecut credinciosii din tinutul secuiesc si prea putine izbanzile, iar fenomenul de deznationalizare ar fi fost poate mult amplificat daca nu se savarsea aceasta minune divina si anume infiintarea Episcopiei Covasnei si Harghitei, in luna martie 1994, cu sediul la Miercurea Ciuc.

Aici la 12 iulie 1994, Colegiul Electoral Bisericesc, alege Episcop pe P.C. Arhimandrit Ioan Selejan, Superiorul Asezamintelor de la Ierusalim si Iordan.

Foarte multe sunt schimbarile de cand PS Ioan si Episcopia, reprezinta centrul vital, nu numai in plan ecleziastic ci si cel cultural, pentru respectarea demnitatii romanilor, drept incalcat de atatea ori sub diferite masti perfide si meschine.

De numele acestui minunat ierarh se leaga „ cu fire de aur”, ctitoria manastirii „Adormirea Maicii Domnului” de la Izvoru Muresului, precum si renovarea sau extinderea altor lacase de cult.

Un eveniment de o importanta covarsitoare a fost aparitia in anul 2003 a volumului de sinteze monografice ale comunitatilor romanesti, intitulata „ROMANII din COVASNA si HARGHITA” la Editura „GRAI ROMANESC” a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei, o opera stiintifica complexa care va sta marturie peste veacuri la loc de mare cinste, ca scrierile lui Dosoftei sau alti vestiti cronicari.

Legatura stransa a romanilor din Harghita si Covasna isi gaseste apogeul in constituirea, in iunie 2005, a Forumului Civic al Romanilor din cele doua judete

Aceasta este o federatie constituita prin asocierea a 13 asociatii, ligi si fundatii din cele doua judete, al carui statut prevede asigurarea coordonarii si unitatii de actiune a societatii civile romanesti in vederea pastrarii si dezvoltarii identitatii nationale a romanilor din aceste zone, precum si asigurarea unei convietuiri interetnice normale cu ceilalti locuitori.

Un mare rol in mentinerea romanismului l-a avut reactivarea in 1997, a Despartamantului „ASTRA” Covasna-Harghita, a carei activitate strans legata de cea a Episcopiei si a altor organizatii de cultura, constituie un ansamblu motric in dezvoltarea si promovarea spiritului romanesc, mai ales in aceste vremuri, cand ideile de segregare si enclavizare a Romaniei, au devenit un pericol real.

La 1 Decembrie 2000, la Balan, s-a infiintat Cercul „Astra” apartinand de acest Despartamant, care, de la niste actiuni modeste, mai mult simbolice, a ajuns sa-si desfasoare activitatea dupa un program anual bine structurat, cu activitati lunare autentice si mai mult a reusit sa atraga foarte multi tineri care s-au constituit in „Astra elevilor”, activitatile fiind de multe ori comune.

Cercul isi propune de altfel, extinderea preocuparilor spre colaborari si parteneriate dincolo de hotarele judetului, incepand cum e firesc cu judetele Covasna si Neamt.

Dorinta noastra de a ne face prieteni pretutindeni, indiferent de nationalitate, etnie sau religie, de contribui la emanciparea romanilor din Ardeal si de pretutindeni, este o trasatura caracteristica miscarii „astriste” inca de la de la nasterea acesteia in 1861.

Timpul se scurge nemilos, iar daca nu am lasat o urma sclipitoare dupa trecerea noastra sau nu am scapatat o lacrima la durerea unor semeni, cred ca ar trebui trezit cugetul nostru din somn, sau smuls din anturajul unor placeri desarte, fara miez puternic din care sa se nasca o farama de eternitate.