O cladire ciudata dintr-un cartier vechi al municipiului, uitata de vreme si ignorata de autoritati. Asa ar putea fi descris in cateva vorbe Observatorul Astronomic din Timisoara, care de aproape o jumatate de veac lupta sa supravietuiasca unei austeritati crancene.
In mijlocul unui superb parc din zona Balcescu, ce se intinde pe 1,6 ha, dar in care vegetatia a fost lasata sa creasca la voia intamplarii, se afla o constructie mai putin obisnuita deasupra careia este asezata o cupola argintie. Multi dintre locuitorii orasului nici nu stiu macar ce se afla acolo, deoarece mica placuta instalata la intrare poate sa treaca usor neobservata.
Ideea infiintarii unui observator astronomic ne intoarce mult in timp, pana in anii 1940, atunci cand cercetatorii de la Observatorul din Cluj, refugiati in Banat din cauza razboiului, au descoperit aici niste conditii excelente pentru amplasarea unei asemenea obiectiv.
Justificarea infiintarii observatorului a oferit-o crearea, in 1948, a Institutului Pedagogic din Timisoara, a carui menire a fost pregatirea cadrelor didactice pentru invatamantul mediu. Facultatea de matematica si fizica a Institutului cuprindea in planul de invatamant si un curs de astronomie.
Astfel, cursul a inceput in 1950, cu studentii anului II si inca de la primele ore a putut sa fie completat cu cateva lucrari de observatie ce au fost efectuate cu un prim lot de utilaje.
O problema deosebita a fost construirea cladirii in care urma sa aiba sediul noul Observator. Spatiul trebuia sa fie suficient de mare pentru a permite dezvoltarea ulterioara a constructiei. Din pacate, de 50 de ani aceasta extindere a ramas doar in stadiul de proiect, deoarece autoritatile nu au miscat un deget.
De asemenea, zona trebuia sa fie ferita de fumul fabricilor si al uzinelor din oras, pentru a se evita alterarea vizibilitatii si deteriorarea oglinzilor telescoapelor. Astfel, locul ideal, la acea vreme, a fost considerat actuala piata Axente Sever, constructia fiind realizata de catre 11 studenti ai Facultatii de Constructii indrumati de doi zidari cu experienta.
In zilele noastre, insa, lucrurile s-au schimbat. Amplasamentul Observatorului nu mai corespunde cerintelor actuale, deoarece orasul s-a extins, iar "poluarea afecteaza foarte mult calitatea observatiilor astronomice", dupa cum precizeaza Laszlo Farkas, seful Observatorului. Parcul din jurul cladirii trebuia sa "curete" aerul, pentru ca observatiile cercetatorilor sa fie cat mai exacte.
Acum, insa, putinii copaci ramasi in parcul lasat in paragina nu mai fac fata poluarii excesive a marelui municipiu de pe Bega.
Cercetari recunoscute
pe plan international,
cu instrumentar "antic"
O alta problema a celor doi cercetatori ce formeaza staff-ul actual al Observatorului, Laszlo Farkas si Remus Boata, este vechimea materialelor didactice din biblioteca. "Salvarea" a venit tocmai din Serbia, prin bunavointa Observatorului Astronomic din Belgrad care a donat institutului timisorean toate editiile "Buletinului Astronomic de Belgrad", precum si alte scrieri sarbesti revizuite.
Marea problema ramane insa fondul de cercetare folosit de astronomii timisoreni, depasit de mult ca tehnologie. Principalul instrument cu care lucreaza si azi specialistii observatorului este un ecuatorial de marime mijlocie, construit in Atelierele CFR Timisoara, in anii '50. Pe langa acesta, cercetatorii timisoreni mai folosesc trei refractoare, doi teodoliti militari si un astrograf.
Chiar daca banii lipsesc cu desavarsire, instrumentalul de cercetare este invechit si continutul stiintific al volumelor din biblioteca este depasit, cei doi timisoreni au reusit sa intreprinda cercetari astronomice de mare valoare, recu-noscute pe plan international.
Amintim aici doar cateva: "Modelele atmosferei superioare a Pamantului", "Pulsatia stelara neliniara" sau "Studiul stelelor punctiforme". De asemenea, alte doua lucrari teoretice de mare amploare au fost incepute si abandonate din lipsa fondurilor.
0
0
