Dramatismul povestii de la Pata Rat s-a epuizat atat de mult, incat nici macar jurnalistii straini nu o mai gasesc interesanta, iar politicienii au inteles ca nu mai pot scoate capital politic din ipotetica rezolvare a problemei.

In timp, cei cativa zeci de oameni fara adapost, care traiau in vecinatatea rampei de gunoi, in locuinte improvizate, colectand resturile reciclabile, s-au transformat, pe nesimtite, intr-o comunitate nedefinita si perfect segregata, ce cuprinde aproape 1000 de persoane. Majoritatea sunt romi, de aceea, pe nedrept, celor de la Pata Rat li s-a pus eticheta de tiganii din groapa.

Povestea acestora a devenit un subiect tabu, astfel incat autoritatile locale evita sa vorbeasca public despre cei ce locuiesc acolo.

La iesirea din Cluj-Napoca, spre comuna Apahida, drumul prafuit o coteste la dreapta, catre rampa de gunoi a judetului. De zece ani, autoritatile locale nu au reusit sa asaneze focarul de infectie, care, desi nu mai are autorizatie de mediu, functioneaza drept rampa de gunoi.

Peste 5 hectare de resturi sunt tinute sub control de cei care culeg zilnic deseurile de fier, lemn, plastic sau hartie, astfel ca groapa isi pastreaza relativele dimensiuni.

Eugen Veres, directorul societatii care exploateaza, avand contract cu Primaria Cluj-Napoca, rampa de la Pata Rat, isi aminteste ca, inca din anii ‘70-’80, diferite persoane s-au strans in jurul gropii, unii fiind angajati ai societatii locale de salubritate.

Dupa ’90, regulile economiei de piata au facut ca acestia sa fie folositi pe post de colectori ai deseurilor reciclabile, la schimb ei primind hrana, eventual sume modice de bani. Industria din jurul rampei functioneaza la limita legalitatii, deoarece colectorii nu au acte, contracte de munca sau alte beneficii, decat asigurarea subzistentei.

Veres recunoaste ca lucreaza cu cei de pe Rampa, dar spune ca a incercat sa-i educe, le-a interzis sa consume alcool daca vor sa colecteze pentru el si i-a trimis la biserica. Cei de la Pata Rat fac ca profiturile declarate ale companiei care exploateaza rampa sa atinga circa 6 milioane de euro in ultimul an.

Hartuiti constant de poli-ticieni, presa sau ONG-uri, oamenii de la Pata Rat au suportat cu greu o alta echipa de jurnalisti veniti sa vada grozavia. Plecati de aici, toti veniti sa luati bani, dar nimeni nu ne ajuta, striga o femeie in varsta, agitand o grebla cu un singur cui de fier folosita la colectare.

Nu ma filma, pentru ca ma vad neamurile din Cluj, adauga aceasta, vorbind apoi despre rusinea de a lucra in gropa si de mai marea rusine si izolare, daca acest lucru ar fi aflat de familia sa. In preajma reporterilor TV si ZIUA de Cluj, s-au adunat ciopor copii cu varsta incerta, care voiau sa fie filmati contra cost si alti locuitori ai rampei atrasi de scandal.

Mai sus, pe un morman de gunoaie deversate dintr-o masina a companiei de salubritate, altii, linistiti, isi vad de lucru. Intrebati daca politicenii vin la rampa, unii si-au adus aminte de raliurile electorale ale fostului primar.

Cand a venit vorba despre politie, spiritele s-au incins din nou, romii aratandu-ne spre petele de scrum de pe pamant, locul unde colibele lor au fost arse dupa interventia Politiei. Cu greu, de frica celor care ne insotesc, soferii si bodyguarzi ai aceleiasi firme de salubritate, adevaratii lor stapani, cei de la Pata Rat ne lasa sa ne retragem spre masina. Caldura si putrefactia, imblanzita de transpiratie, intra incet in piele.

La cabinetul medical, doar paznicul consulta

Marius Lacatos este angajat in cadrul Consiliului Judetean Cluj si responsabil pe problemele comunitatiilor de romi. Lacatos spune ca principala problema de la Pata Rat este lipsa accesului la sistemul public de sanatate, deoarece nu ar exista un numar suficient de locuitori in acea zona pentru a fi arondati unui medic de familie.

Lacatos crede ca, de fapt, autoritatile nici nu doresc acest lucru. La intrarea in zona rampei, in numitul ad-hoc cartier Beverly Hills I, se afla un punct medical construit printr-un program Phare in valoare de 50.000 de euro, atras de Consiliul Judetean si Directia de Sanatate Publica.

Cabinetul medical a fost insa inchis dupa epuizarea fondurilor, iar paznicul ne-a indicat sa vorbim cu americanul Rufus Whynot, directorul Fundatiei Ajutorul Familiei, implicata in proiectul care, pe hartie, se voia generos. Whynot spune ca fundatia este cea care administreaza acum singura punctul medical, din care lipsesc medicii sau personalul sanitar, sau orice urma de medicamente.

Fundatia plateste paznicul cabinetului pustiu si a angajat din rampa cateva persoane, care lucreaza in timpul zilei la sediul fundatiei.

In fata cabinetului si a cladirii de dusuri, isi face veacul si Florin, locuitor privilegiat al cartierului Beverly Hills I, fost monitor al comunitatii, angajat de o fundatie pentru a insoti copiii din rampa la scoala din localitatea Someseni, unde exista o clasa speciala, segregata insa de restul elevilor romani.

Florin povestese ca drumul pana la scoala se face pe jos, circa 2-3 kilometri, cu o trecere de cale ferata. Fara se dea nume, acesta recunoaste ca sunt destui care fac bani de pe spatele celor de la Pata Rat.

Fratii lor considera ca cei din Pata Rat nu exista

Paradoxal, desi s-au investit sume considerabile in programe sociale din bani publici sau ai ONG-urilor, viata celor din groapa nu s-a ameliorat deloc. Florin Moisa, presedintele executiv al Fundatiei Centrul de Resurse pentru Comunitatile de Romi, este de parere ca cei de la Pata Rat nu constituie o comunitate in adevaratul sens al cuvantului.

Ceea ce-i aduna la un loc pe acei oameni este rampa si exploatarea resturilor de acolo, cand nu va mai exista groapa vor pleca, adauga Moisa. Acesta considera ca s-au cheltuit foarte multi bani fara rezultate (inclusiv de catre fundatia pe care o reprezinta) si ca exista si o indiferenta a celor care locuiesc acolo.

De exemplu, la intro-ducerea unei conducte de apa potabila, sapaturile au fost facute prea la suprafata, iar conducta a inghetat. Moisa a confirmat faptul ca nici autoritatile nu doresc sa legalizeze situatia celor din rampa, pentru ca, daca toti cei de acolo ar avea acte de identitate, ar deveni cetateni ai orasului si, implicit, ar avea drepturi. Pe care nimeni nu pare dispus sa le acorde.

De cealalta parte, Marius Lacatos, angajat al CJ Cluj, sustine ca Politia s-a implicat activ in intocmirea de acte de identitate sau certificate de nastere. Tot Lacatos a recunoscut ca aceeasi Politie a intervenit in forta, de cateva ori, distrugand mai multe locuinte impovizate din rampa, in incercarea de gasi obiecte furate ascunse acolo.

In lipsa primarului Emil Boc, plecat din localitate, viceprimarul Adrian Popa a incercat sa explice chestiunea de la Pata Rat, din punctul de vedere al administratiei locale. Viceprimarul spune ca stie situatia inca de pe vremea in care era consilier local.

Popa a precizat ca fostul primar Gheorghe Funar a evacuat, de-a lungul timpului, mai multe familii, in special de romi, din cladiri degradate din zona centrala a orasului. Cel mai cunoscut este cazul cladirii Casa Calaului, de acolo fiind transportati mai multi romi la groapa de gunoi, la initiativa Primariei.

Viceprimarul nu contesta faptul ca acolo exista o comunitate segregata, fara acte de identitate (facute provizoriu, in preajma campaniilor electorale), fara acces la sistemul public de sanatate, fara adresa, fara electricitate, apa, gaze sau canalizare (acestea exista in unele zone, dar sunt folosite la limita legii).

Dar, la fel de sincer, Popa a declarat ca administratia locala nu are o solutie si nici nu va avea pe viitor, asa cum nimeni nu a avut in acesti ani, pentru a rezolva problema Pata Rat. Dupa ce actuala groapa va fi inchisa (pe parcursul anilor 2007-2008), cei aproape 1000 de romi si oameni fara adapost care traiesc de pe urma rampei vor ramane fara sursa de supravietuire. Exista doua variante.

Vor veni spre Cluj, unde vor ingrosa randurile cersetorilor, sau vor pleca spre alta rampa. Numai ca, o data cu ianuarie 2007, toate aceste zone insalubre ale Romaniei vor fi obligatoriu inchise...