Pentru a traversa de doua ori Sibiul au fost nevoie de doua ore si jumatate, o jumatate de pachet si motorina de 20 de lei noi. Plus o dupa-amiaza plina de nervi si o revizie generala a arhivei de injuraturi.

Inca de la 7.30, strazile sunt aglomerate. Traficul este infernal, iar acest lucru nu stiu unde sa il constat: pe Milea sau pe Mihai Viteazu. Aleg Mihai Viteazul si ma tarasc in ritmul pietonilor catre sensul giratoriu. Ma abtin de la injuraturi la adresa celor care uita de prioritate si de amabilitate in graba catre serviciu. Este zi de vineri, ploioasa si inghesuita. Pe strazi.

Drumul spre Medias, pe interzis

Ploaia ce toca marunt nervii soferilor prinsi la volan nu conteneste. Pentru a masura traficul din Sibiu aleg drept punct de plecare centrul orasului. Prima destinatie: iesirea inspre Medias. Cel mai larg coridor pare Bulevardul Coposu, fostul Spitalelor. Scap relativ usor din intersectia magazinului Dumbrava si curg linistit spre sensul giratoriu din apropierea Podului Garii.

Este ora 10.00 si ploaia toaca nervii la fel de marunt. Drumul lin al masinii se termina la fix trei minute de la plecare. In sensul giratoriu de la Podul Garii, o automacara „a calarit” un sofer care i-a taiat calea. Intersectia este blocata si nu am timp sa ma furisez peste pod.

Aleg sa-mi continui drumul pe Constitutiei, flancat de doua TIR-uri care nu ma lasa deloc sa vad ce ma asteapta. 25 de minute. Asta ma asteapta. Aproape jumatate de ora ca sa ma tarasc de la intersectia cu accidentul pana la intersectia cu Nicolae Teclu. Sub ploaia marunta a ultimei zile dinaintea week-endului trecut o imensa coada de TIR-uri ude blocheaza iesire din Sibiu inspre Medias.

Consum rapid doua tigari, asemeni mustaciosului din Dacia paralela cu mine. In sensul giratoriu de la Teclu, mustaciosul stinge rapid a treia tigara, claxoneaza de doua ori si intra pe Nicolae Teclu. Chiar daca e interzis. Chiar daca din contrasens vin soferi nervosi care claxoneaza lung. Cu nervii la maxim, aleg ilegalitatea. Pe sens interzis, pana in dreptul fabricii Libertatea.

Unde intersectia e strangulata de lucrarile care taie doua benzi ale strazi. Semaforul se face verde, coloana de TIR-uri abia se misca. Dar pusa in miscare nu pare sa mai poata fi oprita. Nici macar de culoarea rosie. Pe care o incalca un imens TIR cu numar de Bulgaria. Soferului i se falfaie - nu e nici un politist in preajma.

Dupa 30 de minute de la plecarea din centru, cu un drum taiat pe sens interzis si un „semafor furat” sunt la iesirea inspre Medias. In spate, orasul are strazile blocate.

Mai usor spre Brasov

Pe la orele 12, sub aceeasi ploaie de toamna deloc linistitoare, iesirea inspre Valcea pare mai fluidizata. Asta daca nu intra iarasi vreun microbuz de Bucuresti in intersectia de la Dumbravii care se blocheaza de canalul la care se lucreaza de vreo doua saptamani. Drumul catre iesirea dinspre Brasov pare mai organizat. Chiar daca nu e nici un politist in intersectii.

Ploaia marunta pare sa ii fii alungat pe toti. In 10 minute (mult, totusi) ajung de la magazinul Dumbrava la iesirea inspre Sibiu.

Moarte curata. Plecarea spre Cristian

La ora 13, nu stii ce e mai cumplit: faptul ca ploua neincetat sau ca trebuie sa pleci spre Zona Industriala Vest. Aleg a doua varianta. Pe Andrei Saguna cobor cu cinci kilometri la ora. Se circula pe ambele benzi si ma rog sa am noroc. Ma rog pana ajung in dreptul complexului comercial de pe Alba Iulia. De unde incepe coada de masini care duce, hat!, tocmai pana la capatul orasului.

Exclam un „nu cred!” si fumez a doua tigara pe noul traseu. Dupa zece minute de la ultimul fum, am ajuns abia in dreptul intersectiei catre Transilvaniei. Un dobitoc cu o Lada a parcat pe prima banda. Autobuzul galben de pe prima banda da sa il depaseasca si se opreste la cinci centimetri de oglinda unui Mercedes de Cluj. Care tasneste pe contrasens claxonand prosteste.

Masinile curg incet si ma intreb daca dirijeaza cineva circulatia la intersectiile de langa podul de peste Cibin. Dupa alte zece minute in care fac exact cinci metri, din spate se aude o sirena. „Slava Domnului, este a politiei”. Masina se indreapta catre pod si mai aprind o a saptea tigara cu o oarecare speranta ca in fata mea nu voi mai vedea stopuri.

17 minute. Atat a durat sa ajung la podul de peste Cibin. Unde nu mai este loc. Unde masinile se strecoara una pe langa alta, isi taie calea, intra pe contrasens si claxoneaza nervos si tampit. Nici urma de politisti. Traversez cu greu podul si, cu ultimii nervi, las sa intre pe sensul meu doua TIR-uri care, sub podul de cale ferata, au banda blocata de o gura de canal la care se lucreaza.

De cateva zile. Dincolo de Mc’Donalds imi readuc aminte ce inseamna sa rulezi cu 30 de kilometri la ora. Asta pentru 100 de metri. Coada se reface la loc. Alte cateva tigari, telefoane primite „ca ce fac pe drum?, daca mai am, daca pot sa plec odata?” etc. Aleg sa nu mai raspund la ele. Dupa alte 25 de minute, trec de semaforul de la Ambient. Visez cand ma uit la vitezometru si vad 55 de kilometri la ora. E prea repede.

Intoarcerea in infern

Intr-o parcare din Zona Industriala Vest mai fumez o tigara. Nu stiu de ce, oricum am gust amar in gura si injuraturi garla in minte. Aleg sa ma intorc pe acelasi traseu. Proasta alegere. Pe Alba Iulia fac 15 minute pana la intersectia cu Bieltz. Fumez si ma minunez de soferii care aleg sa scurteze drumul intrand prin parcarea de la Ambient sau, pur si simplu, intorcandu-se din drum. Spre Cristian.

Aleg sa cotesc spre Frigoriferului. Proasta alegere. Drumul e in lucru si TIR-urile se tarasc greu. Pana la Piata Cibin mai fac 20 de minute. La Piata Cibin, aceeasi coada la semafor. Cum pe Alba Iulia imi jur ca nu o sa mai ajung, aleg strada 9 Mai, catre Constitutiei si apoi Coposu. Am timp berechet sa vad ca Balea este blocata spre Medias.

Am timp sa analizez cum si-a tunat unul Loganul si acum toaca nervii cu superboxele din portbagaj. Am timp sa ma mai otravesc cu trei tigari si sa imi inchid de tot telefonul. Am timp sa ma rog, sa citesc pe buzele altor soferi tot felul de injuraturi ingenioase, sa imi dau seama ca mi-am pierdut vremea la volan. Am timp sa imi dau seama ca mai bine merg pe jos. In ciuda ploii.