Serviciul de Telecomunicatii Speciale (STS) traverseaza cea mai critica perioada din istoria existentei sale de peste un secol.
Daca in pragul anului 1990 STS era considerat unul dintre cele mai performante servicii tehnice de transmisiuni pe plan mondial, alaturi de cel al sovieticilor, dupa anul 2000 celebritatea sa a inceput sa paleasca in urma gravelor scandaluri de coruptie si politizare excesiva in care au fost angrenati directorii structurii.
Noul sef al institutiei, generalul Marcel Opris, este acuzat de subordonati ca pune interesele politice mai presus de cele ale sigurantei nationale si face promovari subiective. La presiunile unor forte externe concentrate economic asupra STS, exista pericolul ca telecomunicatiile de stat sa fie privatizate pe bucati,la fel ca Flota Romana.
Telecomunicatiile de stat din Romania dateaza de peste un secol, fiind atestate istoric pentru prima oara in anul 1889. Atunci a fost instalata la Bucuresti centrala telefonica manuala cu cinci abonati, pentru Parlament si ministere. In aceeasi perioada a fost data in folosinta o centrala telefonica automata, cu patru abonati, ce a apartinut Casei Regale.
Interesul pentru protejarea acestor liniii de comunicare a aparut chiar de la formarea lor, iar din aceste considerente serviciile telefonice amintite vor fi incluse in structura Ministerului de Interne.
In perioada 1918 - 1920 au existat numeroase revendicari sindicale care solicitau trecerea Directiei Postelor, Telefoanelor si Telegrafului sub tutela Ministerului Lucrarilor Publice si Comunicatiilor.
Dupa tergiversari motivate de teama de greve, revendicarile au fost acceptate, iar Directia Postelor, Telefoanelor si Telegrafului au trecut in subordinea Ministerului Lucrarilor Publice si Comunicatiilor. In acelasi timp, au inceput sa se creeze organe speciale de transmisiuni in cadrul Ministerului de Interne si al Ministerului Apararii.
Pana in 1948, legaturile de comunicatii ale Casei Regale au fost asigurate de Oficiul Central care deservea si Parlamentul. Prin inceperea militarizarii structurilor statului, Oficiul va deveni Directia a VIII-a Tehnica de pe langa Directia Generala a Securitatii Poporului. In anul 1953, Directia va trece in subordinea Ministerului Afacerilor Interne.
In anul 1969 se infiinteaza o unitate de transmisiuni, incadrata in Ministerul Afacerilor Interne, care preia toate activitatile privind telecomunicatiile guvernamentale.
La 1 iulie 1969, la conducerea Unitatii Speciale de Transmisiuni “R” este numit generalul Iuliu Plapcianu. Din anul 1973, unitatea va functiona in cadrul Comandamentului pentru Tehnica Operativa si Transmisiuni din Ministerul de Interne.
Unitatea de Transmisiuni “R” avea ca principale atributii asigurarea legaturilor telefonice, radiotelefonice, telegrafice, radiotelegrafice pentru aparatul central si teritorial al statului roman. Prin Decretul Consiliului Frontului Salvarii Nationale nr. 4 din 26 decembrie 1989, Unitatea Speciala de Transmisiuni “R” este preluata de MApN.
La preluare, generalul Nicolae Militaru a fost interesat sa refaca legatura pe firul scurt (firul rosu) cu Moscova. Legatura care va fi mentinuta de generalii STS coordonati de la Cotroceni de catre consilierul Vasile Ionel (general de armata suspect in dosarul Corbii), pana la deconspirarea acesteia intr-o publicatie de sorginte comunista din Rusia.
Unitatea speciala “R” era aflata sub comanda colonelului Radu Remus si al adjunctului acestuia, Tiberiu Lopatita si avea in organigrama 230 de ofiteri, 100 de maistri militari, 20 de subofiteri si 100 de civili. Dupa 1990, Unitatea Speciala “R” a cunoscut o perioada de tranzit. Institutia a fost reorganizata succesiv.
La 18 decembrie 1992, institutia primeste, printr-o hotarare a Consiliului Suprem de Aparare a tarii, denumirea actuala - Serviciul de Telecomunicatii Speciale. Desprinderea totala din MApN se va face mai intai prin Hotararea Guvernului Romaniei nr.
229 din 27 mai 1993, care a stabilit unele masuri de organizare si functionare a institutiei ca organ central de specialitate in domeniul telecomunicatiilor speciale. Cadrul legal de functionare a fost incheiat prin adoptarea Legii 92/1996.
STS, firul rosu Iliescu-Gorbaciov
In anul 1989, Comandamentul pentru Tehnica Operativa si Transmisiuni (CTOT), condus de generalul Ovidiu Diaconescu, avea in subordine Unitatea Speciala “R” (transmisiuni radio intre Securitate, Trupe de Securitate, Militie, Pompieri, Penitenciare si Armata), in fruntea careia se aflau coloneii Radu Remus si Tiberiu Lopatita.
In cadrul CTOT exista un compartiment condus de colonelul Stefan Toader, format din specialisti cu posturi de raspundere la CTOT si la Televiziunea Romana, care asigura securitatea transmisiunilor radio si TV la toate iesirile publice ale “conducerii superioare de partid si de stat”.
Printre alte obligatii, Toader a avut si sarcina de a pregati aplauzele indelungate si ovatiile inregistrate pe banda magnetica la ultimul miting al lui Ceausescu din Piata Palatului. Se pare ca Toader a defectat la sfatul specialistilor sovietici, motiv pentru care in timpul discursului ceausist au aparut celebrele pocnete, similare cu cele de arma de foc.
Un motiv la fel de bine intemeiat pentru emanatul Iliescu sa-l promoveze pe Toader in functia de director tehnic si gradul de general in noul SRI, infiintat in martie 1990.
De altfel, toti coloneii din CTOT si Unitatea Speciala “T” (Tonola - Supravegherea Telefoanelor si Monitorizare Video) in care a activat Stefan Toader au fost promovati dupa Revolutie in gradul de general in SRI.
Ii enumeram pe generalii Zamfir, Lopatita, Remus, Grigorescu, Hristea, Negoita, Busu, Blaga si Stefanescu, care au fost promovati si pastrati in sistemul tehnic de interceptare a telefoanelor si corespondentei sau al transmisiunilor radio si telefonice.
STS - sistem preluat de americani
Dupa primele demersuri demarate de structurile romanesti militare si de siguranta nationala pentru intrarea in NATO, expertii americani au sosit in tara pentru a evalua sistemul de telecomunicatii. Au realizat ca intre structurile de aparare, siguranta si ordine publica existau posibilitati de interconectare care nu erau uzitate de catre Pentagon, FBI si CIA.
Nu au tras invataminte de la romani pana la 11 septembrie 2001, cand au realizat ca tocmai aceasta lipsa de interconectare le-a fost fatala.
Dupa prabusirea turnurilor gemene, o echipa speciala de ingineri americani s-a deplasat in Romania in vederea aprofundarii sistemului de lucru al STS, caruia i-au adus laude ca fiind cel mai performant in domeniul sincronizarii din cadrul NATO, unele dintre invataminte fiind aplicate pe teren american.
Laudele americanilor i-au deranjat pe generalii din structurile tehnice si de informatii ale MApN, MAI si SRI, care si-ar fi dorit fiecare cate o particica din STS.
DGIA, SRI, SIE si DGIPI au inceput sa actioneze la inalte nivele militare si politice (CSAT, Presedintie, Guvern) pentru a rupe o halca importanta din STS, incercand in acest mod sa puna mana pe informatiile vehiculate prin comunicatii radio-telefonice de structurile rivale.
Prin modul in care sunt secretizate convorbirile in momentul de fata, actuala tehnica de decodare a mesajelor este la nivelul celor mai dotate servicii speciale din strainatate. Expertii americani au stabilit ca inainte de a le cunoaste fluxul le-a trebuit un an pentru decodarea unui mesaj STS.
La admiterea tarii noastre in NATO, portdrapelul Romaniei pe linia securizarii informatiilor a fost STS. Institutia care a primit laude in mod deschis pentru organizare si profesionalism, ca fiind o structura supla si eficienta (afirmatia apartine americanilor) risca sa fie desfiintata, conform dorintei liberalilor si udemeristilor aflati la Guvernare.
Uzurpatorii fanarioti
Desfiintarea STS este dorita si de “investitorii strategici” greci, turci si rusi, care fac presiuni uriase pentru “privatizarea” acestuia. Armata Romana nu are posibilitati independente sa-si asigure secretizarea legaturilor radio si de transmisiuni.
In institutia STS s-au facut investitii uriase din bani publici la sfarsitul anilor ‘80 si inceputul anilor ‘90. Asupra STS planeaza interese enorme.
Pasul urmator dorit de Calin Popescu Tariceanu si Marko Bela este mutarea STS la Comunicatii. Dupa aceasta, vor fi vandute cea mai mare parte din structurile sale si sediile tehnice pe bucati, la fel ca Flota Comerciala.
Potrivit specialistilor institutiei, se intentioneaza ca SRL-urile care vor cumpara patrimoniul STS “sa aiba grija” de convorbirile dintre primul ministru sau seful UDMR cu diversi investitori privati, iar informatiile vor fi folosite selectiv. Grecii au cumparat Romtelecom si controleaza convorbirile telefonice civile.
Ungaria, Germania si Austria sunt interesate sa cumpere cele mai importante structuri ale STS din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures. Interesul acestor state este motivat, neoficial, prin faptul ca au deschis sau au cumparat afaceri de anvergura in aceste zone istorice ale Romaniei, cum ar fi Petrom. Turcia si Grecia au interese similare in Dobrogea, respectiv Muntenia.
Opris, “sarmarul” Matelotului
Noul sef al STS, generalul de brigada Marcel Opris, si-a desfasurat cariera de ofiter de transmisiuni intre anii 1982-1989 in calitate de sef de autostatie de radiodifuziune militara comunista din Armata RSR.
Inginerii de la unitatile de bruiaj si transmisiuni erau specializati in interceptarea transmisiunilor de radio straine (Europa Libera, Vocea Americii, Deutche Welle, Radio France International s.a.m.d.), aflate in subordinea Directia de Informatii a Armatei (DIA).
De asemenea, ei asigurau fluxul tehnic al comunicatiilor radio dintre armatele socialiste, membre ale Tratatului de la Varsovia si viabilitatea propagandei comuniste din armata. Generalul este conjudetean cu Virgil Magureanu, fiind nascut in localitatea salajeana Chiesd.
Dupa venirea la putere a lui Emil Constantinescu, consilierii acestuia, Dorin Marian din Gherla si Constantin Degeratu, fost comandant adjunct al Armatei a IV-a Cluj, procedeaza la numirea de ofiteri de armata in structurile de siguranta nationala, cu deosebire in SRI, STS si SIE.
La propunerea sefului de cadre al Statului Major General, generalul Ioan Grecu, consatean cu Opris, generalul Degeratu de la SMG il propune pe lista la Dorin Marian (Cotroceni) pe Opris ca pe un specialist DIA, cu experienta in legaturile de transmisiuni militare din Armata RSR, ideal pentru structura tehnica a STS cotrolata de ingineri din fosta Securitate.
Fostii ingineri specialisti din aceste institutii, considerati ca fiind securisti, sunt alungati, iar in locul acestora sunt adusi ofiteri si ingineri de transmisiuni din armata, fara o pregatire stralucita in domeniu.
Este si cazul salajeanului Opris, care are o ascensiune fulminanta dupa venirea la putere a lui Basescu, fiind numit de acelasi Degeratu de la CSAT in functia de director al institutiei. Ofiterii superiori din STS considera ca noul director a bulversat institutia, in sensul promovarilor subiective si starii cazone similare armatei instaurate in structura.
De altfel, generalul Marcel Opris a fost poreclit de catre subalterni “micul caporal”. Opris lucreaza mana in mana cu Constantin Degeratu si Sergiu Medar de la CSAT, oamenii lui Basescu. In schimb, Tariceanu vrea STS in subordinea Ministerului Comunicatiilor pentru a controla convorbirile Cotroceniului.
Din batalia dintre Basescu si Tariceanu vor avea de castigat “oamenii de afaceri” rusi, turci, maghiari si austrieci, care ii asteapta la cotitura. Astfel, intreaga structura (centrale, retele, noduri de comunicatie) din capitala si din teritoriu va fi impartita in bucati “autonome”.
Privatizarea retelelor guvernamentale de radio si transmisiuni va afecta Armata si SRI, cu deosebire interconectarea intre structurile de aparare si siguranta ale statului, codarea mesajelor.
Mai pe sleau, secretul convorbirilor. Expertii STS din subordinea lui Opris spun ca daca se va ajunge intr-o asemenea situatie, le vom demonstra partenerilor nostri externi din NATO ca romanii nu stiu sa gestioneze logistica de siguranta. Cu atat mai mult cu cat retelele de comunicare si transmisiuni ale Politiei sunt inchiriate tacit firmelor private care comunica pe frecventele alocate MAI.
In pofida sesizarilor facute de catre ofiterii de protectie si inginerii specialisti din STS, nu s-au luat masuri de reglementare a situatiei. Se stie ca securistul Tanase, fostul sef al STS, era omul lui Iliescu, iar transmisionistul Opris este “timpanul” lui Basescu.
Ungaria, Germania si Austria sunt interesate sa cumpere cele mai importante structuri ale STS din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures. Interesul acestor state este motivat, neoficial, prin faptul ca au deschis sau au cumparat afaceri de anvergura in aceste zone istorice ale Romaniei, cum ar fi Petrom. Turcia si Grecia au interese similare in Dobrogea, respectiv Muntenia.
Privatizarea retelelor guvernamentale de radio si transmisiuni va afecta Armata si SRI, cu deosebire interconectarea intre structurile de aparare si siguranta ale statului, codarea mesajelor. Mai pe sleau, secretul convorbirilor.
