Firma Electroserv Tarnava Exim din Tarnaveni este obstructionata de judecatorii mureseni sa intre in proprietatea autobazei din Tarnaveni, cumparata de la Wilcom SRL, societate patronata de controversatul om de afaceri Gheorghe Zahan si aflata in procedura de reorganizare judiciara. Cu toate ca a cumparat imobilul acum 9 luni si plateste de atunci dobanzi de 140 de milioane de lei/luna, noul proprietar este impiedicat de un contract de inchiriere incheiat intre Wilcom si TAR SA (n.red detinuta tot de Gheorghe Zahan) si aparut din neant sa intre pe proprietatea sa.

Contractul a fost luat de bun de instanta, desi veniturile obtinute din chirii nu apar in raportul lunar al administratorului judiciar al debitoarei Wilcom, Coreli Consult l Mai mult, imobilul s-a vandut liber de sarcini ceea ce includea si inchirierea * Sa fi cantarit atat de greu faptul ca Gheorghe Zahan este nasul judecatorului de Curte Daniel Ursulescu?

In Tarnaveni, proprietatea garantata de Constitutie este batjocorita cu nesimtire de judecatori si de administratorul firmei Wilcom, Gheorghe Zahan, societate pentru care Finantele muresene au cerut intrarea in faliment.

De noua luni de zile, judecatorii de la Tribunalul Comercial si de la Curtea de Apel Targu Mures se joaca cu nervii administratorilor firmei Electroserv Tarnava Exim, Petru Coman si Torok Zoltan, care au cumparat in ianuarie un imobil de 12,8 miliarde de lei platit dintr-un imprumut bancar pentru care platesc lunar 140 de milioane de lei fara sa intre insa in proprietatea acestuia.

Cine le va plati pagubele provocate de intarzierea dezvoltarii economice a societatii prin imposibilitatea de a se folosi de propriul imobil ? Judecatorii care tergiverseaza pronuntarea unei hotarari irevocabile? Administratorul judiciar care a incasat 10% din tranzactie? Gheorghe Zahan care, cu tupeu, pretinde ca nu mai are nici o datorie dupa ce a pus mana pe banii Electroserv?

Vanzare cu TAR-e

Istoria nefardata a cazului Wilcom a inceput in 2004, cand patronul societatii Gheorghe Zahan a solicitat declansarea procedurii de reorganizare judiciara a firmei din cauza datoriilor acumulate la bugetul consolidat de stat, catre BCR Tarnaveni si alti creditori.

Cererea de reorganizare a fost admisa in octombrie 2004, Wilcom depunand un plan de reorganizare prin care propunea voluntar vanzarea a doua active din patrimoniu - autobaza de pe Rampei nr. 4 si Ferma de la Ganesti pentru a-si plati principalul creditor, BCR Tarnaveni, care avea instituita si ipoteca asupra acestor imobile.

Conform planului de reorganizare depus de societate, activul urma sa fie vandut in termen de trei luni de la aprobarea planului de catre judecatorul sindic, adica pana la 31 august 2005 cand expira termenul de trei luni.

Dupa tergiversari repetate ale patronului Wilcom, administratorul judiciar desemnat in proces, firma targumureseana Coreli Consult, a decis vanzarea bunului in vederea achitarii creditului catre BCR Tarnaveni (in jur de 10 miliarde de lei) care de altfel a si solicitat scoaterea imobilului la vanzare.

In 19 ianuarie anul acesta, SC Electroserv Tarnava Exim a cumparat, in urma unei selectii de oferte organizate de administratorul judiciar al Wilcom SRL din Tarnaveni, vanzarea autobazei din localitate. Activul situat in strada Rampei nr.4, la intrarea in Tarnaveni dinspre Ganesti, a fost achizitionat de catre Electroserv, in dauna sibienilor de la Loackear, cu pretul de 12,8 miliarde de lei vechi, fara TVA.

Cu toate ca au dat un pret imens, patronii de la Electroserv, Petru Coman si Torok Zoltan, nu au intrat nici in momentul de fata faptic in proprietatea bunului deoarece Gheorghe Zahan a contestat in instanta de la selectia de oferte pana la dreptul administratorului judiciar de a vinde bunul.

Sarabanda contestatiilor

Inca din timpul selectiei de oferte la care au participat trei firme - cumparatorul imobilului, firma Electroserv Tarnava Exim, Loackear Sibiu, patronata de americanul Michael Loackear, si TAR SA, detinuta de aceiasi asociati ca si ai Wilcom - Gheorghe Zahan si, administratorul Wilcom a declarat ca va contesta rezultatul selectiei, deoarece TAR SA, extrem de interesata sa isi adjudece autobaza unde isi are si in prezent, paradoxal, sediul, nu a fost acceptata la selectie, in conditiile in care nu a depus o oferta scrisa si nu a propus un pret de oferta. Mai mult, TAR, culmea tupeului in opinia noastra, cu aceiasi actionari, s-a plans ca a primit conditiile de participare abia cu doua zile inainte de tinerea selectiei de oferte.

Cu toate comentariile administratorului Wilcom, selectia, in conditiile in care erau doua oferte ferme, a fost declarata legala si a avut loc, TAR nefiind acceptata la selectie de catre nici unul din cei doi contraofertanti. Procedura de vanzare s-a derulat intre cele doua firme, Electroserv adjudecandu-si activul dupa ce a oferit doua miliarde si jumatate peste suma din oferta.

In patru zile de la tinerea licitatiei, Electroserv a varsat in contul debitoarei cele 12.8 miliarde de lei, asa cum se angajase atunci cand a semnat procesul verbal de adjudecare si precontractul de vanzare - cumparare.

Cine a crezut insa ca odata perfectata vanzarea, totul se va incheia cu semnarea contractului de vanzare - cumparare, se inseala amarnic.

Wilcom a atacat rapid in instanta vanzarea imobilului - terenul de 20 de mii de mp si cladirile -, dar si ridicarea dreptului de administrare al lui Gheorghe Zahan, propus de Coreli Consult si aprobat de judecatorul sindic.

Pana sa dea insa judecatorii de la Curtea de Apel o solutie, judecatorul sindic a aprobat incheierea contractului de vanzare - cumparare a activului Wilcom, semnat intre Electroserv, pe de o parte, si administratorul judiciar al firmei debitoare, Coreli Consult, in conditiile in care Gheorghe Zahan dupa ce a refuzat sa semneze contractul, i s-a ridicat dreptul de administrare.

Ioan Pompei Horja, administrator al Coreli, a semnat in aprilie contractul de vanzare - cumparare, dupa cum au precizat reprezentantii Electroserv in memoriul inaintat instantei, "doar cu conditia ca in contract sa fie trecut ca sentinta este definitiva si executorie, dar nu si irevocabila, pe considerente numai de el stiute".

Decizii contradictorii

Revenind la procese, dupa mai multe luni in care plimbarile la Targu Mures, la Tribunalul Comercial, respectiv la Curtea de Apel devenisera o monotonie, judecatorii au decis, paradoxal, dar poate firesc pentru o justitie romaneasca faptul ca ridicarea dreptului de administrare partiala a lui Gheorghe Zahan a fost nelegala, casand hotararea si trimitand cauza spre rejudecare pe fond.

In celalalt proces, instanta a hotarat ca vanzarea bunului a fost legala, vanzarea fiind aprobata de completul de judecata din cadrul Curtii de Apel prin respingerea recursului formulat de debitoarea Wilcom. Instanta a stabilit ca autobaza putea fi vanduta si prin selectie de oferte, nefiind necesara o licitatie publica, dupa cum au sustinut reprezentantii Wilcom.

De asemenea, instanta a aratat ca, potrivit expertizei comandate in cauza, imobilul a fost vandut la valoarea reala, astfel ca nu s-au adus prejudicii creditorului BCR Tarnaveni.

Contractul buclucas

Wilcom nu s-a oprit aici, ci a apelat la un tertip care s-ar putea sa se dovedeasca si un fals grosolan.

Astfel, dupa ce Electroserv care, desi a cumparat autobaza in ianuarie si nu a intrat nici in momentul de fata in posesia proprietatii sale, a inaintat actiune in vederea evacuarii Wilcom si TAR SA de pe proprietatea sa, Gheorghe Zahan a scos din maneca un contract de inchiriere intre cele doua societati valabil pana in decembrie 2007.

Conform legislatiei, noul proprietar se subroga - il inlocuieste - in drepturile si obligatiile fostului detinator al bunului.

In aceste conditii, teoretic, Electroserv, cu toate ca a cumparat un imobil liber de sarcini (cel putin asa apare in contractul de vanzare - cumparare), este tinuta sa respecte contractul de inchiriere intre Wilcom si TAR SA, prevedere pe care a mizat, probabil, si Gheorghe Zahan cand a apelat la acest tertip ordinar. Si nu exageram.

Astfel, cu toate ca am studiat toate cele cinci volume ale dosarului nr. 4120/2004 privind declansarea procedurii de reorganizare judiciara a Wilcom nu am dat nicaieri nici in rapoartele intocmite lunar de catre administratorul judiciar, nici in restul dosarului de vreo urma a contractului de inchiriere. Conform Legii nr. 64/1995 privind falimentul, daca ar fi existat acest contract, veniturile obtinute de Wilcom de la TAR ca si chirie ar fi trebuit sa se regaseasca in rapoartele lunare ale Coreli depuse in instanta. Dar nici urma de acest contract, ce sa mai spunem de venituri.

Doar de rea-credinta, in conditiile in care Zahan a ascuns acest contract, nearatandu-l nici cand s-a perfectat vanzarea - cumpararea, Electroserv achizitionand autobaza libera de sarcini, nici cand Coreli a intocmit lunar rapoartele privind diligentele depuse pentru administrarea debitoarei, ci l-a scos doar atunci cand s-a opus evacuarii din sediu, producand si contractul si facturile prin care probeaza ca TAR a achitat chiria in contul Wilcom.

Nu este lipsit de interes faptul ca in contractul de inchiriere nu se specifica nicaieri pana la ce data trebuie platita lunar chiria, cum se plateste.

Administrator acuzat

Reprezentantii Electroserv au ridicat si o alta problema care ne-a dat si noua de gandit, si anume daca Coreli a stiut sau nu a stiut de existenta acestui contract care ii impiedica pe cei de la Electroserv sa isi dobandeasca imobilul pentru care platesc lunar dobanzi bancare de 140 de milioane de lei.

In memoriu, administratorii Electroserv au aratat ca imobilul trebuia predat liber de sarcini, iar cu toate acestea, instantele au luat de bun contractul de inchiriere. Mai mult, nici Coreli nu a contestat si refuzat acest contract, dovedind astfel "ca nu doreste a se finaliza tranzactia", cu toate ca a incasat comisionul din aceasta tranzactie.

Ioan Pompei Horja, reprezentantul administratorului judiciar Coreli Consult, ne-a declarat legat de dosarul Wilcom ca "este o problema delicata, sunt cateva procese pe rol. Deoarece administratorul Wilcom a dovedit o pasivitate vadita legat de activul din strada Rampei, am luat hotararea de a-l vinde noi ca administrator judiciar".

Ioan Pompei Horja nu a dorit sa comenteze aparitia contractului de inchiriere in conditiile in care legat de acesta este un proces pe rol si s-ar antepronunta.

Noua nu ne ramane decat sa ne intrebam cat va mai dura pana ce Electroserv va intra in proprietatea Autobazei si cat le va mai lua judecatorilor sa respecte un drept garantat de Constitutie.

Asupra lucrurilor dubioase din dosarul Wilcom vom reveni si in numarul viitor.

Cine este Gheorghe Zahan?

Gheorghe Zahan face parte dintr-un grup de afaceristi din Tarnaveni obisnuiti cu tepele. Zahan a ajuns patron la Wilcom dupa ce a cumparat-o de la un prieten, societatea acestuia Zaura Compres fiind actionarul majoritar al Wilcom in momentul cesiunii de parti sociale.

Pentru a intelege de ce ii merge atat de lejer cu instantele muresene, ar trebui sa mentionam un aspect deloc nesemnificativ, si anume faptul ca judecatorul de la Curtea de Apel Targu Mures Daniel Ursulescu este finul sau. Ceea ce ar putea explica tergiversarile colegiale instrumentate de judecatorii de la Targu Mures.

"Consideram ca SC Coreli Consult SRL Targu Mures obstructioneaza cu buna stiinta si nu doreste sa duca la bun sfarsit tranzactia deoarece nu a avut nici o initiativa prin care sa solicite prin instanta clarificarea problemelor ivite in aceasta cauza, chiar daca a beneficiat de acest drept si avea si obligatia sa o faca", extras din memoriul Electroserv Tarnava Exim

"Desi in plan nu se prevede un pret de vanzare, acesta reiese, implicit, din dispozitiile care prevad destinatia exclusiva a sumelor obtinute pentru despagubirea BCR.

Mai mult, putem spune ca pretul obtinut a fost mai bun decat cel preconizat a se obtine conform planului, deoarece despagubirea BCR - Sucursala Tarnaveni urma sa se faca din vanzarea a doua imobile, nu doar a celui in litigiu", extras din decizia nr. 514/R pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures in sedinta din 20 iunie

Gheorghe Zahan nu a putut fi contactat pana la inchiderea editiei cu toate ca l-am cautat si l-am asteptat timp de cateva ore la sediul societatii. De asemenea, nu am reusit sa il prindem nici la telefon.