Am intalnit-o pe Ioana Boitor intr-un local din Satu Mare. Trebuie sa recunosc ca am plecat de acasa cu prejudecata ca Ioana este cu siguranta o persoana cu “aere de vedeta”, inabordabila. Am descoperit foarte repede ca ma inselam. Frumoasa, modesta, plina de viata, Miss World Romania a raspuns cu naturalete la toate intrebarile, in timp ce rontaia niste biscuiti.

“Am plecat de la sapte dimineata din casa si nu am apucat sa mananc nimic azi”, se scuza ea.

Reporter: Cum a inceput povestea ta ca model?

Ioana Boitor: As putea sa spun ca a inceput in urma cu sase ani, cand am facut niste cursuri de mers scenic si modelling. Asa au vrut parintii mei atunci, mai mult ei decat mine. Eu eram prea mica, aveam doar 11 ani, iar decizia le-a apartinut. Cred ca doreau sa-mi formez un mers. Oricum, acele cursuri au tinut trei luni, iar dupa aceea nu am continuat.

Am mai mers insa la castinguri cu o agentie de aici din Satu Mare, cu toate ca nu aveam contract in cadrul respectivei agentii. Am mers si eu numai asa.... Aveam pe atunci 14 sau 15 ani. Dar ai mei nu au fost de acord sa continui pe acest drum, pe modelling. Mai ales ca jucam si baschet, aveam multe turnee prin tara, eram tot timpul plecata si mai trebuia sa ma ocup si de scoala.

Recunosc ca nici eu nu eram hotarata asupra a ceea ce doresc sa fac exact. Am facut si dans de societate si tenis. In clasa a VII-a, am participat la Miss Gimnaziu si am luat locul I, iar la Miss Boboc m-am clasat pe pozitia a doua. La Miss Romania am ajuns din intamplare. Am aflat de casting, am aflat ca e in Cluj... iar cum eu imi doream sa stau macar o zi in Cluj, m-am hotarat sa particip. Dar nu ma asteptam sa fiu eu cea aleasa.

Rep.: Cum a fost la Miss World 2006, in Polonia?

I.B.: Am stat acolo 30 de zile. Am plecat in 1 septembrie, finala a fost in 30 si ne-am intors in tara in 1 octombrie. Programul ni-l faceau organizatorii evenimentului.

Primele 20 de zile am calatorit prin diferite orase, iar in fiecare dintre ele stateam cam 4-5 zile. Ultima saptamana am stat in Varsovia pentru pregatiri si repetitii. Cu o seara inainte de concurs a avut loc si prejurizarea. Astfel, membrii juriului au avut ocazia sa ne cunoasca pe fiecare in parte.

Rep.: Care erau relatiile dintre tine si restul participantelor la Miss World 2006? Ati reusit sa treceti peste rivalitatea si concurenta dintre voi?

I.B.: Ne-am inteles foarte bine. E adevarat ca erau acolo foarte multe fete frumoase. Mai exact, erau 104 fete. Dar eram impartite in sase grupe. Deci nu pot sa spun ca am ajuns sa le cunosc pe toate concurentele. Nu ne prea intalneam, cu toate ca se organizau diverse activitati (mergeam sa vizitam muzee sau gradini, de exemplu), dar mergeam in grupuri, nu toate deodata.

Astfel, nu am avut ocazia sa stam si cu celelalte grupe. Insa cu fetele din grupul meu m-am inteles foarte bine. A fost o atmosfera amicala, nu una de rivalitate.

Vreau sa dau la Facultatea de Arhitectura

Rep.: Care este visul tau din copilarie? Ce meserie iti doreai sa ai atunci cand erai copil?

I.B.: Acum vreau sa dau la Facultatea de Arhitectura, in Bucuresti, dar in gimnaziu imi doream sa fac Dreptul. Apoi m-am razgandit, mi-am indreptat atentia spre arhitectura. Dupa aceea m-am razgandit din nou, am revenit la ideea de Drept. Sau poate Limbile... Oricum, in acest moment sunt hotarata asupra Facultatii de Arhitectura.

Cand sunt mici-mici, multi copii doresc sa se faca austronauti sau veterinari, eu insa eram pe atunci cu baschetul. Imi placea foarte mult acest sport si imi place in continuare. Cred ca doream sa devin o mare baschetbalista.

Rep.: Dirigintele tau a afirmat ca azi e prima ta zi de scoala din acest an scolar. Cum te privesc profesorii de cand ai castigat locul II la Miss World?

I.B.: Profesorii au fost pana acum foarte indulgenti. Ma sprijina si ma ajuta, inteleg si ei ca e mai greu cu recuperatul. E adevarat ca nu am ajuns pana acum sa dau pe la scoala dar, daca am ocazia, vin si stau. Astazi am venit la scoala de la 7 si am stat la toate orele. Tot azi am luat si prima nota... am raspuns la romana. Dar cred ca ma voi descurca.

Acum la inceput e mai greu, deoarece am mai multe plecari la Bucuresti si in lume. Insa cred ca lucrurile se vor mai linisti. Se face mare tam-tam in jurul meu si a titlului obtinut pentru ca e inca ceva recent. Dar va trece. In plus, revenind la modul in care sunt tratata de catre profesori, nici nu ma astept sa primesc note mari daca lipsesc sau daca nu invat. Insa, asa cum am mai spus, profii ma inteleg si sunt mai indulgenti.

Rep.: Esti una din cele mai frumoase femei din lume. Cum reactioneaza partea feminina din colegiu cand iti faci aparitia pe coridoare? Exista invidii?

I.B.: Nu am observat ca celelalte fete din scoala sa fie geloase sau asa ceva. Dimpotriva. S-au bucurat pentru mine. A fost frumos in prima zi cand am trecut pe la scoala. Tin minte ca in fata clasei mele s-a adunat un grup de copii mai mici, din gimnaziu, foarte nerabdatori sa ma vada, sa vorbeasca cu mine. Erau tare draguti, chiar nu ma asteptam sa fiu astfel primita. Am primit si flori, s-au facut multe poze, a fost frumos.

Rep.: Dar baietii din scoala, ei nu fac coada la usa clasei tale?

I.B.: Nu, nu cunosc, nu cred. Si oricum ar fi, nu as avea timp sa am si o relatie. Nu cred ca as reusi sa ma implic intr-o relatie, am trait atat de multe emotii intr-un timp atat de scurt! Mi se intampla foarte multe lucruri noi si interesante... obositoare, dar interesante. Deci nu cred ca as avea timp.

Abia reusesc sa ma intalnesc cu cele mai bune prietene, cu cel mai mai bun prieten, cu familia. Eu sunt singura la parinti, dar mereu mi-am dorit sa am un frate sau o sora. Asa ca incerc sa inlocuiesc lipsa lor prin prietenii pe care ii am, iar acum am ajuns sa ii vad si pe acestia foarte rar. Astazi, de exemplu, nu am ajuns deloc pe acasa, iar diseara plec la Bucuresti pentru cateva zile.

Rep.: Ce cred parintii tai despre turnura pe care a luat-o viata ta?

I.B.: La inceput au fost putin speriati. E normal, am 17 ani. Erau ei pregatiti ca voi pleca de acasa, la facultate, dar asta trebuia sa se intample abia peste doi ani. Iar acum totul s-a intamplat destul de brusc. Pana la urma insa s-au mai linistit. Ei m-au sustinut intotdeauna, au fost si la concursul final.

“Iri moare de nervi”

Rep.: Te-am intrebat de reactia parintilor tai deoarece la noi exista modelul Monicai Columbeanu...

I.B.: (rade) E viata ei, face ce vrea. Dar ai mei nu-si fac probleme, ei stiu ca nu sunt genul acela de persoana. Eu nu caut acest gen de relatie. Mi-au spus prietenele ca au auzit la televizor spunandu-se ca acum Iri moare de nervi ca exista o peroana mai frumoasa decat Moni a lui. Si ca probabil ma va suna. Dar astea sunt doar replici aruncate in vant de diverse persoane. Nu caut asa ceva si nici nu se va intampla.

Rep.: Care a fost primul lucru pe care l-ai facut dupa ce ai coborat de pe scena concursului Miss World 2006?

I.B.: Sincer, nu ma asteptam la acest premiu. Au fost multe fete frumoase care au participat la concurs. Si fiecare avea ceva al ei. Nu stiu cum s-au descurcat ele la prejurizare, nu stiu ce a cautat juriul in noi, dar chiar nu ma asteptam sa fac parte din primele trei clasate. Dupa ce am primit premiul eram inca total pierduta, aveam emotii foarte mari.

Rep.: Doresti sa continui cu aceasta meserie?

I.B.: Da, voi continua cu cariera in modelling. Imi doresc asta. Voi face mai multe calatorii prin lume alaturi de Miss World, urmeaza sa plec luni (n.r. 16 octombrie) la Londra, intr-o misiune de caritate. Ne vom folosi imaginea pentru a strange diverse fonduri.

“O copilarie foarte draguta”

Rep.: Povesteste-mi o intamplare haioasa de cand erai mica.

I.B.: Imi aduc aminte ca, pe la trei sau patru ani, aveam o ratusca. Eu sunt nascuta la Carei, stateam la bunici, la casa. Iar ai mei s-au gandit sa-mi cumpere un animalut de casa. Si asa mi-au luat o ratusca mica, galbena si pufoasa, tare draguta. Mie imi placea de ea foarte mult. Si toata ziua ne jucam impreuna.

Cred ca imi placea atat de mult pentru ca eu alergam de ea, iar ea fugea dupa mine. Toata ziua asta faceam. Eu fugeam de ea, ea dupa mine, mi se parea tare distractiv. Singura problema era ca uitam sa ii dau de mancare. Abia mai tarziu mi-am dat seama ca ea de fapt fugea dupa mine in speranta ca va primi ceva hrana. Dar atunci nu stiam asta si ma bucuram ca ea ramane mica si galbena.

In cele din urma insa, ai mei si-au dat seama ca saptamanile trec si ca nu e normal ca ratusca ramane la aceeasi marime. Asa ca au dat-o. Si, asa cum era de asteptat, intr-o saptamana ratusca s-a transformat brusc intr-o adevarata rata, nu a mai fost mica si galbena.

Rep.: O tineai nehranita intentionat....

I.B.: Da, probabil, pentru ca nu doream sa creasca. Mi-ar fi placut sa ramana mereu galbena si pufoasa. Dar, pe langa intamplarea cu ratusca respectiva, am avut parte de mai multe momente haioase cand eram mica, mai ales ca aveam des turnee cu echipa de baschet. Am avut parte de o copilarie foarte draguta, aveam multe plecari, am cunoscut si alte echipe, din alte orase.

Eram la un moment dat la Baia Mare, la un concurs, si aveam mai multe meciuri de baschet programate in cadrul cupei. Dar noi ieseam in fiecare seara in oras si stateam pana tarziu, iar in acel turneu am pierdut toate meciurile, spre disperarea antrenorului.

Rep.: Ai vreun animal de companie?

I.B.: Da, am un ciobanesc de sase ani, o femela. Dar cand ma voi muta la facultate in Bucuresti, ea va ramane aici. In schimb, toata camera mea e plina de maimutoi si michimausi de plus, fac colectie de mult timp.

Rep.: Acum ai si bani, ai si o imagine pe care poti marsa. Te-ai gandit sa incepi propria afacere?

I.B.: Nu, nu m-am gandit la nimic inca. Acum nu am timp. Am si scoala, voi avea si multe deplasari in strainatate.

In ianuarie am o alta plecare in Dubai pentru un concurs de Miss, cu pregatire de doua saptamani. Apoi voi pleca la Paris, voi avea intalnirile si actiunile caritabile cu Tatana, Miss World 2006. Nu m-am gandit la nicio afacere proprie pana acum.

Rep.: Cum e Tatana?

I.B.: Nu o cunosc foarte bine, facea parte din alt grup, dar din timpul scurt petrecut cu ea pot sa spun ca e o persoana placuta, prietenoasa si glumeata. Si frumoasa.

Rep.: Am si eu o nelamurire vizavi de raspunsurile specifice pe care le dau participantele la concursurile de Miss, cele legate de “pacea in lume”, “salvati delfinii si copiii”, “voi lupta impotriva saraciei”. De ce se mai dau astfel de raspunsuri-cliseu? Pe cine impresioneaza?

I.B.: Eu cred ca juriul cauta un raspuns cat mai natural, iar exemplele date de tine sunt intr-adevar niste clisee care nu mai impresioneaza. Si, din cate stiu, nicio concurenta din acest an nu a dat raspunsuri de acest fel. Juriul a ajuns sa ne cunoasca in timpul pregatirii de 30 de zile, a dorit sa vada cum ne comportam in diverse situatii.

Aceste raspunsuri sunt false, iar ei stiu acest lucru. De aceea prefera raspunsurile naturale, spontane. Cu toate acestea, nu stiu cum a fost la prejurizare. Nu stiu ce le-a intrebat sau care au fost replicile celorlalte concurente.

“Ma simt la fel si ma comport normal”

Rep.: Ai devenit acum o persoana publica, ravnita de multi barbati si un model pentru femei, desi ai doar 17 ani. Ce s-a schimbat dupa intoarcerea in tara cu titlul de Miss World - locul II?

I.B.: Nu s-a schimbat chiar nimic. Ma simt la fel si ma comport normal. Nici nu ma ingrijesc mai mult decat inainte. Imi continui viata asa cum o faceam si anterior concursului. Doar ca am activitati in plus, pe care nu le aveam inainte, dar care mi se par foarte interesante.

Rep.: Te-a obligat agentia din Romania cu care ai semnat contractul la anumite lucruri, anumite clauze?

I.B.: Nu, am o agentie foarte draguta. Ma inteleg foarte bine cu ei. Si nu exista clauze in contract care sa ma infraneze, ca sa zicem asa. Normal, ca imagine a Miss World, nu am voie sa pozez nud sau seminud, dar nici nu ma intereseaza acest lucru. In plus, am exclusivitate cu agentia din Romania si nu am voie timp de patru ani sa lucrez cu altcineva.

Rep.: Stiu ca ai contract si cu o agentie de modele din Paris. Doresti sa ramai in tara sau doresti sa pleci in strainatate dupa terminarea liceului?

I.B.: Deocamdata doresc sa raman. Vreau neaparat sa termin liceul in Satu Mare, nu vreau sa ma mut la un alt liceu din capitala, cu toate ca stiu ca voi avea de facut multe drumuri Satu-Mare - Bucuresti. Iar dupa ce termin liceul aici, doresc sa fac arhitectura in Bucuresti. In plus, oricum voi avea foarte multe plecari in strainatate.

Nu pot sa spun de pe-acum ca vreau sa raman in tara, desi nu vreau neaparat nici sa plec. Depinde de oportunitatile ce vor aparea pe parcurs.

Rep.: Cum iti place sa te imbraci?

I.B.: Imi place sa ma imbrac normal, cat mai lejer, sportiv. Blugi si tenisi e perfect. Nu cred ca cineva e mai sexy daca are un decolteu mai adanc si o fusta cat mai scurta.

Rep.: La finala Miss World, ai putut sa alegi tu singura rochia cu care ai fost imbracata?

I.B.: Nu. Casa de moda Agnes Toma a facut o colectie din care au ales o rochie pe care sa mi-o dea pentru finala. Agentia a avut un cuvant de spus in alegerea rochiei, dar eu nu.

Rep.: Si daca ti-ar fi dat ceva roz, plin de pene, ai fi fost obligata sa o porti?

I.B.: Probabil ca da. Dar nu era cazul, pentru ca toate rochiile au fost deosebit de frumoase.

“Eram mereu pazite”

Rep.: Ce te-a frapat cel mai tare la modul de organizare a concursului?

I.B.: Totul a fost minunat. Dar mi s-a parut ciudat la inceput ca eram mereu pazite. Daca agentia dorea sa ne viziteze, trebuia sa anunte acest lucru cu o saptamana inainte. Si atunci eram supravegheate. Paza la hotel, pe cele doua etaje pe care le ocupam, era foarte stricta.

Daca doreai sa mergi noaptea in camera altcuiva, te lasau, dar nimeni nu avea acces la nivelul respectiv fara controale riguroase. Oriunde mergeam eram inconjurate de agenti de paza. In oras, in hotel, la muzee, peste tot. Veneau si la baie cu noi, ne asteptau la usa.