Ronaldinho pentru o ora, sarac de o viata! Glorie de 850.000 de lei

Povestea noastra incepe in primavara, cand, in cautare de subiecte, echipa „Carcota[ilor” a dat peste omul nostru. Il cheama Stoica Marius Cornel, are 16 ani [i mai are un atuu care a facut din el o adevarata vedeta TV peste noapte. Seamana fizic cu Ronaldinho.

Si mai este o asemanare intre cei doi. Faptul ca nici unul nu au auzit de existenta celuilalt. Moment in care intervin deosebirile. Marius nu stie juca fotbal, Marius, desi are televizor in casuta lui saracacioasa, nu are timp sa se uite la el pentru ca toata ziua e plecat „cu treaba” - asa cum ii place lui sa spuna.

Cu siguranta ca multi au vazut materialul tv al „Carcotasilor”, s-au amuzat copios de pe urma sosiei mult mai celebrului personaj brazilian. Dar, putini stiu cu adevarat ce se ascunde in spatele „autohtonei vedete”.

Haideti sa vedem cine e el cu adevarat si cum isi traieste acest copil viata de zi cu zi... Lasandu-va, totodata, posibilitatea sa-i comparati viata cu cea a vedetei sportive ce tine capul de afis al paginilor de ziare.

Glorie efemera si jale in suflet

Nici cu gandul nu gandea Marius ca intr-o zi absolut normala, in care isi vedea linistit de treburile lui, adica spala parbrize in fata supermarketului Kaufland, norocul va da peste el si va fi cautat pentru o filmare ce avea sa-i aduca gloria pe plan national.

Da! Spala parbrize, vinde ziare intre timp. Pentru ca personajul despre care se vorbeste in propozitie are o situatie materiala mai mult decat precara. El traieste pe strada Horea, intr-unul din blocurile devastate din apropierea Combinatului Cuprom, impreuna cu parintii si cei 6 frati ai sai.

Nici unul din membrii familiei nu au loc de munca, principala sursa de venit, pe langa cei aproximativ 600.000 de lei pe care ii primesc de la stat sub forma de alocatii pentru minorii familiei, fiind cersitul si munca ziliera pe ici, pe colo.

El spala parbrize, mai ajuta pe unde are loc „la batutul unui covor, la spalatul unei masini”, in schimbul unor sume care-i asigura supravietuirea de pe-o zi pe alta. Tatal sau - la fel, mai sapa un sant, mai culege cartoane, mai vinde un calorifer.

Orice, numai sa iasa un ban pentru cosul zilnic si nenorocitele de taxe. Mult prea mari pentru buzunarul lor mereu gol. Sora mai mica, Persida, are doar 9 ani si cerseste si ea prin oras. Mai are un frate care munceste, de asemenea, cand pe unde apuca si un frate mai mare, care este inchis acum pentru talharie.

Marius regreta faptul ca fratele lui a luat-o pe cai gresite si da vina pe anturaj, pe „prietenii” cu care acesta s-a inhaitat. Se vede clar ca la cei doar 16 ani „Ronaldinho” a trait mult, intens si trist. El stie ca asa-zisii prieteni sunt langa tine numai cat ai bani, numai cat le poti face un serviciu sau altul.

L-am intrebat pe „Ronaldinho” al nostru daca a intrat si el in asemenea grupuri, daca se drogheaza, ca majoritatea oamenilor din jurul sau. Raspunsul a fost un NU hotarat, un NU frapant.

Am simtit in acest copil o dorinta de a ramane „virgin”, de a-si crea un viitor atat cat ii permite statutul si societatea, de a merge pe o cale dreapta. E un copil simplu, imbatranit inainte de vreme, apasat de nevoi si griji, dar dornic de munca, dornic sa schimbe ceva in viata amara pe care o traieste.

Chef de munca si amenzi de 100 de milioane

Marius are chiar o doza de intelepciune, poate greu de inteles avand in vedere educatia lui precara (doar 7 clase), dar nascuta si alimentata, cu siguranta, de greutatile cu care se confrunta zi de zi.

E trist, totusi, pentru ca nu-si poate gasi de lucru, pentru ca nimeni nu vrea sa-l angajeze, pe motiv ca e minor. Nu pot sa nu laud atitudinea lui, nu pot sa nu apreciez faptul ca s-a dus de buna voie la Asociatia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca si s-a inscris in evidentele lor, in speranta ca se va ivi ceva.

Imi povesteste cu mahnire faptul ca nu au platit chiria de 4 luni, ca sunt in urma la taxe, ca familia isi trage de la gura ca sa-i duca mancare si tigari fratelui din penitenciar. Pe langa asta, „vedeta” noastra este persecutata non stop de politie, adunand pana acum o „colectie mica” de amenzi, in valoare de peste 100 de milioane de lei.

Cu toate astea Marius nu se sperie de ele, el stie ca se va da un decret care ii vor abroga datoriile, datorii care, existente sau nu, tot neplatite ar ramane... O viata nedemna de un adevarat „Ronaldinho” in versiune micro, baimareana! Cu toate astea, nimanui nu-i pasa...

Glorie de 850.000 lei, tricou de imprumut si pantofi gratis

Sa revenim la episodul glorificator. Sa spunem ca Marius este profund recunoscator celor care l-au facut cunoscut, nu atat pentru faima de care se bucura - probabil pentru ca sistemul lui de valori nu cuprinde cuvantul „celebritate”- ci pentru faptul ca a primit in schimbul acelei filmari 850.000 de lei.

Bani care, spune el, i-au folosit la plata unei parti din taxele datorate statului. Un lucru incontestabil bun. Cu toate astea, ca in orice poveste, exista un revers al medaliei. Si anume faptul ca tricoul cu care a fost imbracat la filmari i-a fost dat doar cu imprumut, nu i-a fost lasat lui.

Un lucru atat de mic pentru o bucurie atat de mare! Totusi, i-au lasat o pereche de incaltaminte si asta e demn de laudat. E bucuros de faptul ca lumea incepe sa-l recunoasca pe strada, ca, mai nou, i se zice Ronaldihno, ca lumea ii mai da bani cand il vede pe strada.

Viata lui a suferit o turnura interesanta de cand cu aparitia la „Cronica Carcotasilor”. Si, dupa spusele lui, aparitiile televizate nu se termina aici, pentru ca a mai fost contactat pentru o noua... „emisiune”. Tot de catre „carcotasi”, emisiune pentru care, constient de „valoarea” lui, a cerut, de data asta, 100 de euro. Si ei au acceptat.

E fericit ca va putea sa-si mai ajute familia din banii ce urmeaza sa-i primeasca. Tot raul spre bine! Nu putem sti niciodata ce ne rezerva viata si pe ce carari alambicate ne pot fi manati pasii... Acest copil de 16 ani s-a vazut vedeta peste noapte. Si-a trait momentul de glorie intr-o zi de primavara.

Dupa ce a iesit de sub lumina reflectoarelor a coborat din nou cu picioarele pe pamant. S-a reintors la viata mai mult decat vitrega, de zi cu zi. Nu pot decat sa-i apreciez vointa si caracterul de care da dovada si sa sper ca, poate candva, Ronaldinho al nostru va putea fi si el fericit...