In urma validarii in functia de director al SRI a lui George Maior, acesta a fost nevoit sa renunte la calitatea de senator si implicit la cea de presedinte al Comisiei pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala din Senat.

Chiar daca lupta pentru postul respectiv se poarta intre Cristian Diaconescu si Mihai Popescu, sursele GAZETEI afirma ca persoana care va ocupa cel mai probabil postul ramas vacant in urma demisiei lui Maior este fostul sef al Statului Major General, generalul de armata Mihai Popescu, actualmente senator din partea Partidului Social Democrat (PSD).

Mutarea lui Popescu la conducerea Comisie pare una previzibila, tinand cont de trecutul si de experienta militara a fostului general. Totusi, cariera lui Popescu pana in momentul de fata a fost presarata de anumite episoade care nu fac cinste nici unui om, darmite fostului sef al Armatei.

Pacatul originar

Asupra lui Popescu au planat mult timp semne de intrbare in ceea ce priveste credibilitatea sa. Astfel, gurile rele afirma ca fostul general era un apropiat al familiei dictatoriale, luand parte chiar la persecutiile comuniste asupra populatiei. Unul din episoadele care spun multe despre caracterul lui Popescu s-a petrecut la Cluj-Napoca in 22 decembrie 1989.

La momentul respectiv, Popescu detinea functia de adjunct al comandantului Armatei a 4-a Transilvania. In timpul revolutiei din decembrie 1989, acesta a ordonat sa se traga asupra demonstrantilor, felicitand mai apoi pe cei ce au indeplinit ordinul “cum scrie la carte”.

Dupa ce armata a “intors” armele, generalul Popescu s-a dat de partea populatiei, afisand masca de adept convins al democratiei.

In perioada imediat urmatoare Revolutiei, pentru merite deosebite in lupta anticomunista, a primit certificatul de revolutionar, chiar daca conduita lui in timpul zilelor fierbinti din decembrie 1989 nu se aseamana nici pe departe cu cea a unui revolutionar veritabil, ba chiar din contra.

De asemenea, potrivit unora, la momentul inceperii Revolutiei, Popescu a fost cel care a pus la cale planurile pe reprimare a manifestatiilor de la Cluj, dar a reusit sa musamalizeze cazul, in procesul revolutiei de la Cluj el nefiind gasit vinovat de nici o culpa.

Generalul penal

Fostul general a fost implicat in mai multe scandaluri de abuz in serviciu, cea mai importanta cauza in care este judecat fiind dosarul Tofan. In respectivul dosar, Popescu este anchetat in stare de libertate sub acuzatia de abuz in serviciu contra interesului statului, acuzatie facuta de catre procurorii Departamentului National Anticoruptie (DNA).

Cazul face referire la schimbul de blindate si vehicule militare contra anvelope, troc realizat intre armata si societatea condusa de Gelu Tofan. Popescu este unul din cei care au parafat contractul dintre Armata si Tofan Grup, afacere care a adus prejudicii majore bugetului de stat.

Conform respectivului contract, Armata romana a predat firmei Tofan aproximativ 4.200 de autovehicule nedezmembrate - transportoare blindate, autobasculante, autobuze, autocisterne, autotractoare - care trebuiau sa aiba titlu de fier vechi. Insa doar 20 de procente din acele autovehicule erau casate, restul fiind in perfecta stare de functionare.

In schimbul acestora, Armata trebuia sa primeasca aproximativ 6.000 de anvelope. Numai ca Tofan a livrat Armatei, din totalul de peste 6.000 de anvelope, doar 3.300.

Si, conform contractului, Armata trebuia sa furnizeze grupului Tofan doar fier vechi, in timp ce, in realitate, s-au furnizat autovehicule in stare de functionare, pe care mai apoi Tofan probabil le-a revandut si mai mult ca sigur nu la pret de fier vechi.

Respectivul contract a fost de cateva milioane de euro, din care generalul Popescu, la vremea aceea, seful Statului Major General, nu este exclus sa se fi infruptat copios cu o serie de comisioane grase.

Oamenii presedintelui

Chiar daca la un moment dat Iliescu si Popescu nu erau cei mai buni prieteni, relatiile dintre cei doi s-au ameliorat, in momentul de fata insusi fostul sef de stat sustinandu-l pe Popescu pentru postul de sef al Comisiei de aparare din Senat.

In contextul in care influenta fostului presedinte scade in partidul pe care l-a fondat, Iliescu tine tot mai tare ca oamenii pe care inca ii mai are aproape sa se bucure de cat mai multe privilegii, astfel consolidandu-si influenta in partid. Iar Mihai Popescu este unul din acei oameni.

Mai mult, Iliescu il protejeaza pe Popescu de o eventuala condamnare in dosarul Tofan, lucru care l-ar scoate definitiv pe fostul general din viata publica, lasandu-l pe Iliescu fara un prieten puternic.

Chiar daca Popescu a fost general in timpul Revolutiei si a comandat sa se traga in demonstranti, el are certificat de revolutionar, beneficiind de aceleasi drepturi precum oamenii care au ramas schiloditi in urma ordinelor lui. El este inregistrat oficial la Asociatia Revolutionarilor Cluj.

O mare parte a adevaratilor revolutionari ii contesta calitatea si au declarat ca urmeaza sa inceapa proteste in cazul in care Popescu ar urma sa preia functia de la Senat.