Acum aproximativ o luna de zile, in presa centrala a fost publicat un articol care prezenta opiniei publice « respectul » pe care deputatul liberal Emilian Francu, presedintele filialei judetene a PNL, il nutreste pentru seful sau de partid, premierul Tericeanu.

Nu este cazul sa mai reproducem « respectul », va puteti imagina si dumneavoastra modul in care isi transmit tiganii « salutari familiilor si mamelor » celor cu care intra in conflict. Cam asa s-a exprimat si intelectualul Francu.

In urma unei discutii pe care ar fi avut-o cu Tericeanu, deputatul ar fi fost iertat si atitudinea lui ( devenita publica) nu a mai fost supusa consiliului de integritate morala al partidului. La sfarsitul vizitei efectuate in judetul Valcea la inceputul acestei saptamani, premierul Tericeanu a sustinut o conferinta de presa.

Printre cele trei, patru intrebari la care a avut bunavointa sa ne raspunda, a fost si ce-a referitoare la relatia pe care o are cu liberalul Francu, dupa evenimentul in discutie. « Ma bucur de aceasta intrebare, am posibilitatea sa lamuresc problema! Trebuie sa inteleaga toata lumea ca PNL este un partid in care disciplina este esentiala.

Avem un statut, aprobat democratic, de care nimenea nu trebuie sa faca abstractie. Incalcarea normelor stabilite atrage dupa sine si masurile care se impun. Putem avea divergente de opinie, dar care trebuiesc discutate in interior. Cat timp nu sunt incalcate regulile statutare, totul este in regula, urmarim intarirea unitatii de partid ». Cam asa s-a explicat premierul.

Ce se poate intelege din asemenea argumentatie ? Personal nu am inteles nimic, decat poate faptul ca Tericeanu a vorbit « pe dupa pom » ( cum se spune), ca nu a vrut sa raspunda concret la intrebare. In aceasta situatie nu ne mai ramane dect sa intram in sectorul speculatiilor in intuirea adevarului. Variante :

1) Tericeanu l-a iertat pe Francu. In acerst caz, in marinimia sa, premierul a omis sau a uitat de statutul partidului la care a tot facut referire. In ambele situatii, incalcarea flagranta a regulilor de partid este evidenta.

Nemultumirile lui Francu, indiferent care ar fi fost ele, trebuiau discutate in interior si in nici un caz nu trebuia ca aceste nemultumiri sa fie facute publice si nu conteaza nici cum. Oare nu s-a gandit ftaful PNL la implicatiile pe care, cu siguranta, atitudinea lui Francu, la nivel de imagine, le are, la cat loveste comportamentul subalternului in credibilitatea si demnitatea sefului ?

2) Tericeanu nu l-a iertat pe Francu. In acest caz cum s-ar putea explica comportamentul si atitudinea premierului? Singurul raspuns plauzibil este ca Tericeanu are nevoie de cel care l-a balacarit ordinar si ca, nu poate sa ia atitudine personal, interesul partidului fiind pe primul loc.

« Nevoia de Francu » rezida din recenta initiativa a lui Stolojan, cel care vrea sa dezbine actualul PNL prin infiintatea altuia. Sunt sanse majore ca acest joc politic sa reuseasca, iar Tericeanu si echipa sa fac tot posibilul sa preantampine o asemenea situatie. Chiar cu riscul terfelirii orgoliului si demnitatii premierului.

3) Situatia tensionata dintre cei doi va avea un final garantat dupa 1 ianuarie 2007, atunci cand initiativa lui Stolojan, se presupune, va intra in practica. In functie de rezultatul acestei initiative Tariceanu si Francu vor termina razboiul.

Daca Stolojan esueaza si automat castiga Tariceanu, liberalul valcean poate sa isi ia adio de la PNL, excluderea va fi cu surle si trambite, cu tot tacamul. In situatia inversa, castiga Stolojan, soarta va fi de partea lui Francu. Cu siguranta acesta va alege tabara mai puternica si va avea de partea sa o arma puternica : santajul politic.

Dar bucuria invingatorului s-ar putea sa fie de scurta durata! Pluteste in atmosfera politica romaneasca un vant de alegeri anticipate, din directia Cotroceni.