Dupa un calvar care a durat mai bine de patru ani, prin decizia nr. 6883/24.11.2006, Inalta Curte de Casatie si Justitie a pus punct final in dosarul penal ce le-a fost fabricat judecatorilor oradeni Traian Munteanu si Adrian Popa, trimisi in judecata cu foarte mare usurinta, in baza unor declaratii ale unor persoane dubioase, santajate de anchetatori.

Martori lipsiti de orice credibilitate, si avand fiecare dosare penale deasupra capului, au stat la baza unor acuze aiuritoare si au prilejuit un veritabil linsaj mediatic asupra „inculpatilor”, menit sa-i descurajeze si sa-i decredibilizeze.

Procurori in culpa

Motivarea achitarii ofera suficiente argumente pentru imediata inculpare a procurorilor care i-au anchetat abuziv pe cei doi judecatori oradeni.

Spicuim cateva pasaje ce denota metodele prin care se face un dosar penal in Romania Mileniului 3, la portile Europei: “Starea de fapt stabilita prin rechizitoriu este lipsita de suport probator si a fost reliefata printr-o interpretare trunchiata a probelor, suferind chiar si din punct de vedere logic”.

“Surprinzator, cele doua probe au fost ascunse in timpul urmaririi penale, iar apoi sustrase din dosar si dosite de procurori intr-un alt dosar”.

“Dosarului remis instantei de judecata, procurorii nu i-au atasat toate actele de urmarire penala ce-i apartin si care i-au fost afectate.” “Negrutiu a fost constrans de catre procurori cu trimiterea in judecata in dosarele penale in care era cercetat”.

“Stiube a cerut sa fie pus in libertate in schimbul mai multor denunturi impotriva judecatorilor si procurorilor”. “Avocata lui Stiube, Albutiu Elena, a invederat instantei ca procurorul Chiciu i-a cerut sa-l lamureasca pe detinut sa coopereze”.

“Avand in vedere incalcarea nepermisa si flagranta a principiului loialitatii in obtinerea mijloacelor de proba si constatand ca denuntul si declaratiile lui Stiube au fost facute in schimbul promisiunii anchetatorilor de a fi pus in libertate, Curtea va constata aplicabilitatea art. 64 al.2 si 68 CPP, sens in care va invalida continutul acestora”.

“Observand inregistrarea audio transcrisa, este mai mult evident ca pentru determinarea lui Popa la formularea autodenuntului, inclusiv a continutului acestuia, procurorii au folosit promisiuni si indemnuri, mijloace interzise de lege”.

“Ziaristii au fost invitati sa asiste la recuzarea judecatorului Popa in plina sedinta publica.” “Vizita si lamentatia la avocata Albutiu ar fi total lipsita de sens si chiar absurda sau bizara daca Popa n-ar fi considerat-o pe aceasta un cap mafiot local, in fata caruia trebuia sa faca gestul de supunere”.

“Declaratiile martorilor Gavra Viorel, Bindea Liviu si Albutiu Elena au aceeasi valoare de adevar cu autodenuntul lui Popa, care la acel moment nu putea sa exprime fapte reale”.

“Ceea ce frapeaza atat in acest dosar cat si in dosarul “Lele” este aparitia acelorasi martori «amici ai procurorilor»: Negrutiu Lucian, Negrutiu Laura, Stiube Viorel si Albutiu Elena, a caror credibilitate este indoielnica”.

“In aceasta stare psihica de culpabilitate afectiva, de perplexitate intelectiva si de influentabilitate volitiva, Popa a actionat cu un discernamant mult diminuat cand s-a autodenuntat, iar motivatia sa nu a fost de ordin moral normal (drept dovada ca si-a retractat declaratia peste cateva zile), ci de ordin autoculpabilizant patologic”.

Dosarul fabricat

Ceea ce GAZETA a sustinut de patru ani a fost confirmat, zilele trecute, de Inalta Curte de Casatie si Justitie, care a constatat una dintre cele mai rusinoase malversatiuni judiciare din istoria justitiei din Romania. Sa o amintim, cat mai pe scurt.

In anul 2002, disperati ca nu au probe de vinovatie impotriva procurorului bihorean Alexandru Lele si pentru a demonstra ca „sinucisul” Panait ar fi gresit cand l-a scos pe acesta de sub urmarire penala „contrar indicatiilor primite”, procurorii „politruci” Alexandru Chiciu si Elena Radescu l-au inventat pe „denuntatorul” Viorel Stiube, un mega-evazionist ce a prejudiciat statul roman cu peste 1000 miliarde lei, trimis in judecata in 13 dosare penale.

Individul infunda la data aceea puscaria si i s-a facut promisiunea ca va fi pus in libertate daca va declara tot ce i se cere! “Cureaua de transmisie” a oribilei inscenari a fost Elena Albutiu, o controversata avocata (azi, falita), care tocmai era pe punctul sa fie arestata pentru mai multe infractiuni de trafic de influenta.

Santajata, Albutiu a fost de acord sa-l “mediteze” pe Stiube si sa repete cu el “lectia” scrisa de scenaristii din Parchetul General.

Ea si-a depasit insa „mandatul”: a profitat de nesperata „cotitura” a situatiei si, ca sa plateasca niste polite mai vechi, a „smuls” denunturi suplimentare de la Stiube inclusiv contra fostilor ei colegi judecatori - care o dadusera afara in 1995 - si a unora din Baroul Bihor, care o concurau.

Stiube a fost convins de nemernica sa dea declaratii mincinoase - nici una nu s-a confirmat ulterior in dosarele penale ce s-au format - impotriva judecatorilor Gheorghe Groza, Adrian Popa, Traian Munteanu, a avocatilor Ioan Gelu Lutai, Lucian Negrutiu si Arpad Koloji, si, in cele din urma, si contra procurorului Alexandru Lele, tinta indicata de Nasul Adrian Nastase, aflat, in perioada respectiva, la apogeul puterii sale malefice. Alta colaborare „pretioasa” a fost smulsa direct de la avocatul Lucian Negrutiu. Doi judecatori de la Curtea de Apel Oradea au confirmat ca avocatul Negrutiu s-a plans, in biroul lor, de presiunile la care este supus pentru a da declaratii impotriva procurorului Lele.

“Vor capul lui si atunci ma lasa in pace”, a zis el. Negrutiu, fost procuror dat afara din parchet in 1996 pentru un trafic de influenta la un coleg, era santajat ca va fi arestat pentru falsificarea - impreuna cu sotia, Laura Negrutiu - unui certificat de deces apartinand unui traficant, viu, de masini furate, urmaritul international Wilhelm Ene.

Sotii Negrutiu au fost, de asemenea, presati prin intermediul colonelului Stamate, seful CZCCOA Oradea, si a procurorului DIICOT, Miu Mitica Nicusor, cu un dosar in care i-au invinuit de trafic si consum de droguri si apoi au ascuns dosarul! I s-a spus ca alte acuzatii, de evaziune fiscala, urmau sa fie formulate impotriva lui pentru ca incasase bani de la clienti dar nu a eliberat chitante.

Desi daduse pana atunci mai multe declaratii in care nega orice act de interventie la vreunul dintre magistratii ochiti de Albutiu, Negrutiu a cedat in fata amenintarii cu arestarea sotiei. A declarat tot ce vroiau sa auda anchetatorii bucuresteni.

Obtinand, prin constrangere, "colaborarea” celor doi avocati, procurorii bucuresteni Alexandru Chiciu si Elena Radescu l-au trimis pe procurorul Lele in judecata pentru infractiuni pe care le-ar fi savarsit in favoarea lui Stiube Viorel, „intermediate” de fostul sau avocat, Negrutiu! Nu conta ca cei doi nici macar nu se cunoscusera vreodata.

Important era sa fie Lele acuzat de orisice idiotenie, altceva decat arestarea banditului Tarau, cel protejat de Nastase si SRI.

Prosti, ca Albutiu, nu erau bucurestenii. Au inteles ca ar fi fost suspect si lipsit de credibilitate sa-l trimita in judecata doar pe procurorul Alexandru Lele dintre toti cei impotriva carora ii asmutise avocata complexata. Mai ales ca Lele era singurul care nu avusese nici un contact cu denuntatorul inventat, situatie pe care o probase.

Era clar ca trebuia fortata inca o trimitere in judecata, „de sprijin”. Au considerat ca punctul cel mai vulnerabil este judecatorul Adrian Popa, cunoscut ca alcoolic si cu tulburari de comportament. Si sefii si colegii stiau, dar il tolerau fiind, altfel, “un baiat bun si ascultator”. Dimineata tremura la birou daca nu bea ceva.

Albutiu l-a invitat la ea acasa si i-a dat sa bea. I-a sugerat ce vroiau sa auda de la el si l-a inregistrat audio-video. A selectat de pe banda ce ii era util si a dat o copie bucurestenilor. A doua zi, Popa a fost chemat la procurorul Elena Radescu, la Parchetul General. I s-au prezentat inregistrarile. A fost sunata Albutiu, care a confirmat telefonic discutia cu el. Popa a cedat psihic.

Nimeni nu-i oferea un pahar de tarie in acele momente de tensiune. Se vedea dupa gratii, despartit de cainele sau iubit. A avut prezenta de spirit sa-si negocieze amanuntit libertatea: Popa a fost de acord sa se „autodenunte” ca ar fi primit mita 1.500 de dolari de la Stiube, “transmisa” prin Negrutiu, dar sa i se garanteze ca nu va fi arestat.

Ani in sir s-a batut apoi moneda in presa pe acest fapt inedit si inexplicabil: “recunoasterea” nu ii aducea nici un avantaj procesual, mita fiind tot mita chiar daca nu era de 20.000 de dolari ci numai 1500! Totul era, insa, cu bataie lunga, menit sa dea credibilitate lui Stiube in dosarul ce i se fabrica lui Lele.

Apoi, cu o usurinta incredibila, bazandu-se pe recunoasterea initiala a „nebunului” Popa - ulterior retractate - si pe ultimele declaratii ale santajatului Negrutiu, judecatorul Munteanu a fost trimis si el in judecata alaturi de Popa, prin acelasi rechizitoriu din august 2002, demontat oficial si definitiv abia saptamana trecuta! Stiube a fost eliberat 3 luni mai tarziu, dupa ce a amenintat ca da in vileag toata lucratura. Face si acum afaceri cu petrol, alcool si produse forestiere, nestingherit, ajutat de unul dintre frati, Ionel, desi acesta este dat in urmarire generala de 5 ani!

Legi bune, dar cine le aplica?

Art. 68 din CPP: “Este oprit sa se intrebuinteze violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum si promisiuni sau indemnuri in scopul de a obtine probe. De asemenea, este oprit a determina o persoana sa savarseasca sau sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe”.

“Intrebuintarea de promisiuni, amenintari sau violente impotriva unei persoane aflate in curs de cercetare, ancheta penala ori de judecata, pentru obtinerea de declaratii, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani. Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si intrebuintarea de promisiuni, amenintari sau violente fata de un martor, expert sau interpret”, prevede art. 266 Cod Penal.