Diavolul se ascunde in detalii. Pe care, uneori, fiind atat de grosiere, le vede si omul simplu, fara ochi de specialist dar dotat cu bun-simt. „Dispunem aplicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor de orice natura si oriunde se vor gasi, care apartin inculpatilor”...

Urmeaza insiruirea numelor a sapte "inculpati si invinuiti” - colegii nostri care reprezinta conducerea incatusata a trustului de presa GAZETA - si a patru „parti responsabile civilmente” - firmele ce editeaza o parte din publicatiile GAZETA. Dar monstruozitatea judiciara nu se rezuma la atat.

Ordonanta procurorilor DIICOT se labarteaza cu discretionarul „si asupra conturilor bancare apartinand persoanelor fizice si juridice aratate mai sus”!

Ce am citat nu sunt pasaje din opera vreunui procuror stalinist, chitit cu manie proletara impotriva "dusmanilor poporului", in plin ev al razboiului rece. Sunt fragmente din "ordonanta de aplicare a sechestului asigurator nr.403/D/P/08 noiembrie 2006", redactata si semnata de tinerii procurori clujeni Mircea Hrubei si Daciana Deritei, "delegati la structura centrala" dintr-o periferie a stiintei juridice. Nota bene: fapta lor se petrece cu mai putin de doua luni inainte de integrarea Romaniei in Uniunea Europeana! Ca asa vor muschii lor. Pentru ca legea nu le permitea asemenea enormitati. Ba, daca ar cunoaste-o si ar respecta-o, ar sti ca le interzice in mod expres.

Hrudei si Deritei invoca articolele 163-166 din Codul procedura penala ca temei de drept al capodoperei lor de tinerete. Care, ar fi spre binele general sa nu aiba continuare. Cu asemenea "tinere sperante" ale parchetului, Romania va plati daune de ne vom speti.

Ingeniosii artizani de pe Somes ai dreptului penal dupa ureche nu mentioneaza o cifra, o suma certa, in tot cuprinsul ordonantei! Fac doar greseala de a pomeni (se potriveste perfect cuvantul "pomana" cu ceea ce au facut ei) ca "partile vatamate s-au constituit parti civile in cauza, urmand sa-si precizeze pretentiile pana la primul termen de judecata".

Bravos, natiune, sa-i asteptam cu bunurile facute sul! si, mai adauga ei, asa, sa fie, o trimitere la art. 13 alin. 6 din Legea nr. 39/2003: "pentru a garanta aducerea la indeplinire a confiscarii bunurilor se pot lua masurile asiguratorii prevazute de Codul de procedura penala".

Ce au uitat junii DIICOT? in primul rand, sa citeasca aliniatul 1 al articolului 13, invocat trunchiat: "in cazul infractiunilor prevazute de articolele prevazute la art. 7 si 10 se aplica dispozitiile art. 118 din Codul penal privind confiscarea bunurilor". Sa citim ce se spune, mai nou, dupa modificarea intervenita prin Legea nr.278/2006, despre "confiscarea speciala" in acest articol 118: "ACEASTa MaSURa NU POATE FI DISPUSa iN CAZUL INFRACtIUNILOR SaVaRsITE PRIN PRESa". Doar legiuitorul s-a gandit ca, parca, trebuia sa intram in Europa... Pentru ca, din pacate, ce folos ca s-a facut o asemenea precizare in lege daca Hrubei si Deritei nu pun mana pe carte.

In al doilea rand, cei doi au sarit peste aliniatele 2 si 4 ale aceluiasi buclucas articol 13, care ii obliga si pe ei sa invete aritmetica elementara, despre sume clar precizate, cot la cot cu prescolarii: "se confisca echivalentul" (deci nu asa, barbar, "asupra bunurilor de orice natura si oriunde se vor gasi" sau cum s-au exprimat Hrubei&Deritei).

Iar articolul 118, lege comuna in materie, foloseste expresiile "daca valoarea bunurilor supuse confiscarii este vadit disproportionata fata de natura si gravitatea infractiunii" si "se confisca echivalentul in bani" sau "se confisca bani si bunuri pana la concurenta valorii acestora".

Niciunde, asadar, indisponibilizarea nu este permisa de-a valma,"asupra bunurilor de orice natura si oriunde se vor gasi".

Cum au mai sarit procurorii DIICOT calul in "Dosarul GAZETA"? Ei bine, nu numai prin dispunerea unor masuri asiguratorii pana la concurenta unei sume totale care nu a fost stabilita in mod cert, sau prin ignorarea faptului ca nu se aplica confiscarea speciala in cazul pretinselor infractiuni savarsite prin presa.

Ci, pur si simplu, mituind asa-zisele "parti" vatamate sau civile, dandu-le speranta desarta ca se vor pricopsi cu sume aberante ca "victime" ale imaginarului "santaj prin presa": imbecilii au cerut miliarde ca "daune morale", exact acele sume pe care nu le-au primit cand au pierdut procesele de calomnie cu GAZETA, cand s-a dovedit ca tot ce s-a scris despre banditi este adevarat.

Iar procurorii DIICOT le-au promis orice, ca doar sunt disperati ca nu au probe. Ori, in cazul infractiunii de santaj, care, de regula, ingradeste libertatea psihica, ciuciu "daune morale": eventual, daca se va dovedi ca mituitii DIICOT au dat ceva nejustificat pentru publicitate in GAZETA - ceea ce nu as crede sa fie adevarat - se va restitui doar acel bun sau valoare. si punct, fara miliarde pentru trogloditi.

Mai este nevoie sa demonstrez ca toata facatura DIICOT nu este decat lucratura unor anchetatori rudimentari, indreptata impotriva libertatii presei? Socot ca ma citesc numai oamenii inteligenti si, deocamdata, este suficient. Quod erat demonstrandum.

Din pacate, defectiunea este de sistem. Dupa ce am mai scris despre "podoabele" DIICOT de la Oradea (unde-s "bosi" un fost ofiter de contrainformatii cu studii la f.f. si o absolventa de drept codasa a promotiei, recordmena absoluta dupa numarul examenelor picate la drept penal cu domnul profesor Basarab), iata ca nici Clujul nu sta mai bine. si, din pacate, inca nu v-am spus tot.