Tragic, tainic, temator

Un gardian al Penitenciarului Baia Mare s-a sinucis cu arma din dotare. O veste cutremuratoare a intrerupt linistea noptii de miercuri, 3.01.2007. In jurul orelor 22:30 avea sa moara un om despre care s-ar putea spune, pe buna dreptate, ca a fost un exemplu in viata sociala. A fost un prieten exceptional, un tata si un sot iubitor si devotat familiei din care provenea.

Agentul sef adjunct, Muresan Samir Ioan isi exercita atributiile de serviciu in postul numarul unu al Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranta din Baia Mare. Primele cercetari desfasurate de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Maramures tind sa confirme ipoteza unei sinucideri. Se pare ca agentul si-a pus capat zilelor prin impuscare in cap cu pistolul Carpati aflat asupra lui.

O alta varianta vehiculata este aceea a descarcarii accidentale a pistolului, in timp ce agentul il inspecta. O expertiza balistica insotita si de cea criminalistica vor stabili mai bine circumstantele in care a avut loc regretabilul incident. Conducerea Penitenciarului nu isi poate explica gestul angajatului, deoarece acesta a obtinut numai calificativul "foarte bine" incepand de la angajarea sa, in anul 1997.

Muresan Samir a fost absolvent al Scolii Militare pentru Pregatirea si Perfectionarea Subofiterilor din Penitenciare, situata in Bucuresti. In munca sa, agentul a fost folosit in misiunile de paza, escortare si supraveghere a detinutilor indeplinind cu succes toate indatoririle. S-a inteles foarte bine cu toti colegii si nu a manifestat vreodata dorinta de a se sinucide si nici nu si-a exprimat in vreun fel anumite sentimente sau frustrari care sa-l determine sa recurga la acest gest.

Misterul este amplificat si de faptul ca tanarul nu a lasat nici un bilet de adio sau orice alta forma de informatie care sa-i explice decizia. Muresan Samir Ioan a fost casatorit si avea un copil minor. Suferinta familiei este fara margini, pentru ca nimeni nu se astepta la aceasta tragenie. Am avut onoarea sa-l cunosc bine pe Sami, asa cum il strigau prietenii si familia lui.

Era un om de o moralitate si de un bun simt cum rar gasesti astazi in societatea noastra. A primit o educatie aleasa, fiind invatat sa devina un om responsabil si un adevarat exemplu pentru cei din jur. Stiu foarte bine cat de mult si-a dorit sa aiba o slujba bine platita si cata daruire a investit in viitorul lui atunci cand a urmat cursurile Scolii Militare.

A visat sa ajunga cineva in viata si, partial chiar a reusit, avand o cariera de succes - dupa cum reiese din comunicatul conducerii Penitenciarului. Din nefericire a ales, probabil intr-un moment dificil al vietii, sa-si curme zilele. Asta daca se confirma ipoteza sinuciderii. Imi este aproape imposibil sa cred ca aceasta se va confirma.

Nu cred ca Sami pe care-l cunosc eu ar fi putut face asa ceva. Este drept ca in fata mortii si a sortii suntem egali si ca fiecare dintre noi nu stim cum am reactiona in momentele de decadere. Probabil ca un asemenea moment l-a determinat pe prietenul meu sa se sinucida. Desi, ma repet pentru a nu stiu cata oara, nu-l credeam in stare. Aceasta si datorita faptului ca iubea viata si pe cei dragi lui. Stia sa traiasca frumos. De cand l-am cunoscut, nu ne-am certat niciodata.

Tenebra si tematoare decizie. Tainice vor ramane cauzele care au stat la baza unei asemenea hotarari, oricare vor fi fiind ele. Tragice sunt aceste momente pentru familie, prieteni si cunoscuti. Un singur lucru trebuie sa avem in vedere, acela ca pe Sami nu-l putem si nu avem dreptul sa-l judecam, indiferent de situatie.

Putem spune - si este crestineste impamantenita - o ruga pentru iertarea pacatelor. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca! Sa-ti fie tarana usoara, draga prietene! Lumina lui Dumnezeu sa-ti lumineze calea acolo unde vei merge!