L-ati rapus! Asa-zisi suporteri, crescuti la umbra performantelor

produse de CSU, dar si jurnalisti cu condei „imprumutat" din ziare

centrale, ati dat lovitura. Ce-i drept, ajutati si de unele rezultate

mai slabe ale echipei. Scirbit de atitudinea constant potrivnica

din tribuna a 2-a, dar si de titlurile dintr-un Ziar care se intituleaza

de Sibiu, Vulc n-a mai rezistat. Sigur, presiunea cea mai mare a

venit din partea managerului, la rindul sau pus la zid de sponsori.

Insa tensiunea a atins paroxismul tocmai datorita celor care au

vrut capul antrenorului chiar si intr-un meci in care CSU conducea

cu 20 de puncte diferenta. In fond, asa se naste un scandal, asa

se dezbina parteneri si se slabeste puterea unei echipe...

Cind acel ziar local, in care jucatorii sint facuti batausi, titreaza pe

prima pagina „Un fleac, m-au ciuruit", e inca o dovada ca respectul

fata de Vulc e nul. Uluitor, mai ales ca este vorba despre singurul

antrenor sibian care mai conteaza, alaturi de Viorel Hizo, in

sporturile de echipa din tara. Iar acel fleac s-ar traduce in 36 de

ani de munca la echipa, in promovari si titluri de campioana.

E vorba despre un om care a incercat mereu sa indese in inima,

alaturi de familie si prieteni, un intreg club. In ciuda problemelor

cardiace.

Bineinteles, in ziua de azi nimeni nu mai traieste din amintiri.

Dar nu trebuie uitat ca baschetul e un sport ca oricare altul, in

care cineva cistiga, iar celalalt pierde. Indiferent de bani. Asa

e peste tot, chiar si-n fotbal, unde se invirt sume ametitoare.

Au simtit-o pe pielea lor managerii si sponsorii de la Real

Madrid, de la Manchester, ori Chelsea. Si-apoi, nimeni nu

poate spune ca Beckham joaca mai bine pentru ca i s-a

dublat salariul.

Dincolo de ratarea finalei in ultimii ani, Vulc lasa in urma o

sala aproape plina la fiecare meci. Chiar si-n timpul sezo-

nului regulat. Despre asa ceva nu se putea vorbi nici macar

in anii in care echipa sibiana lua titlul. Pe atunci, tribunele

se umpleau doar cind incepea play-off-ul. Este, daca vreti,

unul dintre meritele antrenorului, care a adus la echipa

jucatori „mulati" pentru spectacol. Ne-am bucurat in sala

pentru un „slam-dunk", ori o pasa „ucigatoare", pe la spate,

chiar daca ne-a batut Ploiestiul, Clujul ori Dinamo. Echipe

care provin din orase, nu-i asa, cu mult mai mult potential

decit Sibiul. Unii n-au inteles insa de ce nu luam titlul si

au reactionat ca atare.

Simbata, la meciul cu CSU Pitesti, avem o ultima ocazie

sa-i aratam lui Mircea Vulc de ce e, inca, mare nevoie de

el. Am putea chiar sa-l facem sa se razgindeasca. Nu de

alta, dar sportul sibian a trecut de atitea ori prin astfel de

momente si de fiecare data a pierdut. Si nu pun la soco-

teala decit echipa de rugbi, in mare suferinta dupa

disparitia celor care au fost Bebe Boboc si Mircea Beianu,

ori echipa FC Inter. In ultimul sezon de Divizia A la fotbal,

la Inter era cerut insistent capul lui Emilian Patru,

principalul finantator al clubului. Dupa atacuri repetate,

acesta a cedat. Chiar daca avea promisiuni ca vor veni

alti investitori in locul sau. Din pacate, au fost doar

vorbe-n vint, purtate de oameni „de bine", la fel ca si

acum. FC Inter s-a stins incet-incet, iar de mai bine

de un deceniu nu mai avem despre cine vorbi in

fotbalul mare.

Trebuie sa spun ca nu mi-am propus sa ii iau apararea

lui Mircea Vulc, pentru ca este un om valoros, care se

poate apara singur. Chiar si numai cu cartea sa de vizita.

Am tacut insa mult prea mult, la fel ca marea majoritate

a suporterilor care vin, meci de meci, in Sala Transilvania.

M-am multumit sa asist de pe margine la loviturile

incasate de un antrenor pus mereu sub presiune.

Rezultatul se reflecta in situatia din clasament, iar de

citeva zile, mai grav, in tensiuni create artificial in sinul

clubului.

Mi-e teama ca un Vulc retras in umbra ar putea insemna

inceputul prabusirii clubului. Nu neaparat intr-un an sau

doi. Din inertie, CSU va mai culege ceva victorii in prima

liga. Ca-n fotbalul sibian, am putea sa ne trezim insa

prea tirziu. Asa cum ne-am trezit dupa plecarea lui Hagi

de la Nationala, burdusit cu acuze de genul „e prea

batrin", „incetineste jocul". De atunci, insa, nu mai

mergem pe la turnee finale. La fel, asa ne-am trezit si

dupa plecarea cuplului Belu - Bitang de la cirma

nationalei feminine de gimnastica. O plecare dorita

insistent de oamenii „de bine", care pareau sa se fi

saturat de fetele lor si de medalii la europene, mondiale

si olimpiade.

Vulc a aratat in aceasta saptamina ca nu e legat de

scaun la CSU. Pus la zid, a decis sa faca un pas

inapoi. Tuturor celor care cred in CSU Atlassib, le-a

intors obrazul palmuit de citiva suporteri si citiva

jurnalisti. Simbata, avem doua posibilitati. Sa-l

palmuim si noi sau sa-l sarutam.