Patima pentru motoare i-a intrat in suflet in urma cu mai bine de zece ani. Din momentul in care s-a urcat prima data pe un motoscuter.

Copilaria amara a facut-o ambitioasa. Maria Bolog din comuna Prajesti e un argint viu care nu are astimpar o clipa in zi. La aproape sase decenii de viata emana o energie demna de invidiat. Sufletul ei tinar si vivace si bate virsta din buletin. Sportul preferat al Mariei Bolog a ramas munca. Si placerea de a conduce motoreta.

Ca nu e o gluma o demonstreaza si apetitul motociclistei pentru emisiunile adresate impatimitilor de motoare. Cunoaste detalii tehnice si tot felul de amanunte specifice.

“Pot sa cad, eu tot cu motoreta merg...”

Totul a inceput prin ’94, cind un fecior i-a adus din Italia o motoreta. Nu mersese niciodata pe roti, nici macar pe bicicleta. Dar nu a avut nici cea mai mica teama de motorul din fata ei. La inceput l-a privit ca pe un mijloc eficient de transport. Nu consuma mai nimic si ii si usura deplasarile la comuna. Ca la orice inceput s-a poticnit, insa acum nu mai are nicio problema cu motorul.

“Un baiat al meu m-a urcat prima data pe el si mi-a spus cum se face. Eu am fost atenta la fiecare cuvint al lui. Cind a vazut cu ce viteza plec a strigat in urma mea: «Valeu! O gasim pe mamica in ripa la CAP»”, si-a amintit femeia primul contact cu motorul. Nu a ajuns cu el in ripa de la “ceapeu”, dar la un moment dat, un dimb i-a venit de hac.

“M-am lovit de un dimb si m-am rasturnat cu tot cu motoreta. M-am urcat repede inapoi, mi-am adus aminte tot ce m-a invatat baiatul si am tot dat la cheie pina a pornit. M-am intors acasa fara nici o problema. Dar nu am zis nimica la ai mei, ca sa nu rida careva de mine”, a povestit cu un zimbet ghidus Maria Bolog.

In timp ce povesteste, obrajii i se imbujoreaza, iar ochii au o sclipire de neastimpar. Se vede clar ca femeia e topita dupa motoare. “Pot sa cad, eu tot cu motoreta merg. Ca tare imi place si ma salveaza cind am treburi de rezolvat”, si-a promis motociclista din Prajesti.

“Lelica pe motoreta”

Evident, oamenii din sat au privit curiosi noul mijloc de transport ce a intrat in satul lor. Daca la inceput se uitau poate suspiciosi la motoreta, acum, dupa mai bine de zece ani de cind Maria Bolog o conduce, satul s-a obisnuit cu imaginea. Ori de cite ori femeia are treaba la comuna isi ia casca de protectie si se impacheteaza in haine potrivite.

Timpul astfel salvat e foarte important pentru ea. Pentru ca il recupereaza pentru treburile casnice.

“Cind m-au vazut prima data pe el, femeile din sat si-au facut cruce. Mai, dar la masini sunt femei, pe avion femei. Eu, pe motoreta, le spuneam eu. Altadata, niste copii din sat care veneau de la scoala impreuna cu nepoatele mele au spus: «Uite-o baba pe motoreta!» Dar nepoatele au sarit repede: «Nu-i baba.

E Lelica noastra»”, a amintit Maria Bolog primele reactii ale oamenilor cind au vazut-o calare pe motoreta. De cind i-a intrat microbul in singe nimeni si nimic nu o poate opri. Desigur, echipamentul de motociclist e mereu la indemina. Maria Bolog spune ca nu se gateste in mod deosebit cind urca pe motoreta. Pantaloni, o geaca de fis albastra si, musai, casca de protectie.

Cit despre contactul cu politia, femeia nu are nicio teama. Nu a oprit-o niciun politist pina acum pentru ca nu a avut motiv. Daca s-ar intimpla sa dea socoteala unuia, femeia are o replica in mineca: “Daca iti pui mintea cu o baba, asa am sa-i spun”, a dezvelit femeia un zimbet sanatos. Singurul regret al femeii e ca nu e mai tinara macar cu 20 de ani. Sa apuce sa calatoreasca si cu avionul, si cu vaporul.

“Din greutati am ales binele”

“Cind ma doare ceva eu trebuie sa cint. Necazurile m-au calit si din greutati am ales doar binele. Eu pastile nu beau, poate sa fie ce-o fi. Miscarea si munca e sanatatea mea. Cind merg pe motoreta sunt in largul meu”, a spus Maria Bolog. Ca femeia e plina de neastimpar o spun toti cunoscutii ei. Sateanca e renumita in toata comuna pentru harnicie si pentru energia pe care o degaja.

A crescut singura patru feciori, renumiti acum pentru iscusinta lor in Italia. Toti patru mostenesc indeminarea tatalui lor la timplarie. Cu sotul ei, Neculai A. Bolog, a intemeiat o gospodarie frumoasa, prin munca. Maria Bolog e renumita si ca fiind o mare maestra in ale artizanatului. E una dintre putinele femei care duc mai departe traditia in comuna Prajesti.

Toate obiectele de decor din casa sunt facute de mina ei. Ea spune ca nevoile au impins-o sa invete de toate. Cind sotul ei era timplar la CAP, nu o data l-a ajutat sa lucreze lemnul in fel si chip. Acum s-au reprofilat amindoi pe agricultura. Muncesc la cimp, cresc animale si cauta de gospodarie.

Sotul ei, care a asistat la toate spusele femeii, pe care le-a aprobat mereu din cap si din priviri, o priveste mindru. O ajuta la un moment dat sa scoata motorul din dosul unei portite. Femeia il impinge cit ai clipi pe ulita si se urca tantosa pe el. Ia pozitia corespunzatoare de plecare. Intr-o clipa aparatul de fotografiat ingheata clipa sub privirile curioase ale vecinilor de pe strada.

Imaginea unei femei de isprava de la tara care viseaza sa mearga si cu vaporul pe apa, si cu avionul in aer, ca tabloul sa fie complet.