La aniversarea unui om extrem de popular in Cluj, am fost pus alaturi de un personaj intepat. Plin de importanta ca mai toti scundacii, insul avea ifose si un soi de biata superioritate. De la primele cuvinte mi-am dat seama ca nu maninca decit gheata. Era mai preocupat de sine decit de ceilalti. Din aproape in aproape, am priceput.
Omul era o notabilitate locala si parlamentar PD de Cluj. Tineri insetati de afirmare, am zis in sine. Asta e, te privesc de la o inaltime de trei metri, chiar daca stau cu cotul infipt in falca. Descrierea de mai sus nu tine de literatura. E chiar prima mea imagine despre Daniel Buda, avocat si parlamentar de Cluj.
Foarte repede am aflat ca respectivul domn a fost avocatul lui Liviu Man si ca este un bun prieten al acestuia. Putina comunicare incropita in minutele de flecareala s-a prabusit. tin minte ca i-am spus ca din acel moment am o mare indoiala in ce-l priveste. Prieten cu Liviu Man, n-are cum sa fie, moral vorbind, un om intreg.
Restul discutiei s-a desfasurat cu macaroana taiata. Ce puteam vorbi despre „idolul” presei clujene cu cei care il prieteneau?
Pina la aparitia transcrierii convorbirilor din dosarul Gazeta nu l-am mai vazut pe Daniel Buda. Sau daca l-am zarit nu ne-am spus mai mult decit „buna ziua”. Abia dupa ce am primit o copie a convorbirilor sale cu Liviu Man am aflat cit de apropiat a fost de acesta. Dosarul Gazeta ne arata cu prisosinta.
Nu despre dosarele celor doi vreau insa sa scriu. Nici despre faptul ca un parlamentar al actualei puteri dadea raportul unui infractor despre o banala discutie petrecuta la o petrecere. Revolta lui Emil Boc si sirgul lui Daniel Buda in Comisia juridica mi-au atras atentia.
Emil Boc s-a suparat foc ca o pagina din dosarul de ancheta a transpirat in presa, pagina in care apare o discutie (singura!) cu Liviu Man. Minia lui Boc, acoperita din punct de vedere juridic, a fost exprimata de mai multe ori. Inregistrarile televiziunilor stau marturie.
In toate cazurile insa, Emil Boc s-a purtat ca unul care a auzit de Liviu Man doar in trecere. Iar el n-are nici o vina! Chiar parea nefericit ca a cazut ca musca in laptele anchetei! Juridic este posibil. Sint gata sa cred ca Emil Boc nu are nici o legatura cu acest caz. Politic si moral, lucrurile stau diferit.
Emil Boc n-a ajuns primar de Cluj dupa ce a aterizat acolo cu avionul de Bacau, via Bucuresti! O logica elementara (nu doar exprimarile din conversatia inregistrata!) ne arata ca primarul stia bine personajul. Si nici nu se putea altfel. Daca n-ar fi stiut cine este Liviu Man ar fi trebuit sa plece de la primarie si din politica.
Ce habar are un politician despre o urbe daca nu stie cine o chinuie, cine o jumuleste si cine o picteaza in ziar? La cit de multe a invirtit Trustul Gazeta si echipa, Emil Boc n-a stiut nimic? Am toate motivele sa ma-ndoiesc! Si am destule argumente sa cred ca a tacut chitic. S-a temut de agresivitatea grupului.
I-a zimbit politicos si prieteneste, incercind sa-si protejeze imaginea. De ce sa-i supere si sa-si faca probleme? S-o faca altii, eventual cei vizati! Tehnica rusinoasa, dar sanatoasa, ne arata un Emil Boc mai preocupat de sine si mai putin devotat comunitatii si principiilor despre care vorbeste atit de usor la radio si la tele.
Sa zicem ca Emil Boc era intr-o perioada de maturizare si ca in naivitatea lui n-a stiut nimic. Nu i-a spus nici macar Daniel Buda, presedintele organizatiei sale judetene (scundul cu parul cret si amvon in privire de la inceputul acestui articol). Asta l-ar salva.
Dar nici asta nu este posibil pentru ca, in toate discursurile sale privitoare la nevinovatia sa, primarul Clujului a tradat o anvergura care il defineste. A tacut despre rolul lui Daniel Buda. Nu i-a cerut nici demisia, nu l-a acuzat, nu i-a pus nici o problema.
In schimb, sint convins, l-a sfatuit in detaliu ce sa faca in Parlament pentru a apara cauza presedintelui Traian Basescu!
Emil Boc si Daniel Buda au o usuratate greu de atins in a vorbi despre altii. Nici macar o secunda nu si-au plecat privirea pentru a nu lasa sa se inteleaga ca scandalul Gazeta sta si pe umerii lor!
Post scriptum: Cu multi ani in urma, cind nu avea nici o publicatie, i-am propus lui Liviu Man sa vina la Evenimentul Zilei. Dar niciodata sa vina si sa lucreze ca redactor-sef. Vedeam insa lucrurile atit de diferit incit n-a putut fi vorba de nici un fel de colaborare!
