Majoritatea femeilor din orasul carasean Otelu Rosu au plecat la munca in strainatate. si asta, deoarece in localitatea, situata pe drumul ce leaga municipiul Caransebes de Hateg, nu mai gasesc nici un loc de munca. Pana acum cativa ani, oamenii lucrau in cadrul combinatului siderurgic, unul dintre cele mai vechi din tara si din Europa de Sud-Est, care le asigura traiul de zi cu zi. Practic, nu exista familie care sa nu aiba un membru angajat in uzina.

Odata cu privatizarile esuate insa, viata celor 12.000 de locuitori ai orasului s-a schimbat radical. Peste 2.000 de oameni si-au pierdut locurile de munca, dar si speranta zilei de maine, intrucat, in afara sectorului bugetar si a catorva buticuri, piata muncii este slab reprezentata.

Nici chiar reluarea activitatii la combinat, unde acum lucreaza doar 350 de persoane, nu a avut darul de a-i bucura pe fostii siderurgisti. Cand totul parea sumbru, la orizont a aparut o oportunitate nesperata pentru femei: munca la negru in Germania.

La inceput a fost doar un simplu zvon. O localnica, de etnie germana, intermedia obtinerea unui loc de munca in Germania. "Oferta" era adresata femeilor ramase fara serviciu, dispuse sa ingrijeasca batrani la domiciliu. Castigul era unul atragator: intre 800 si 900 de euro lunar.

Intermediere pentru un job in Germania

Daca inceputul a fost greu, presarat cu multa neincredere, astazi afacerea merge ca pe roate, dovada ca aproape jumatate dintre localnicele orasului carasean au fost de cel putin doua ori la munca in Germania. Cele care au prins cheag si au invatat cat de cat limba acestei tari, lucreaza cate sase luni pe an peste granita.

"Totul este sa ai curaj", a spus una dintre cele care a lucrat in Germania. "La inceput, nici macar nu stiam sa spun «Guten Tag», dar, stiind ca acasa nu aveam altceva mai bun de facut, am acceptat sa ingrijesc batrani nemti", a mai spus aceasta.

Femeia sustine ca nu i-a fost deloc usor, dar pana la urma a razbit. "Am imprumutat 500 de euro, m-am urcat in autocar si am plecat, fara sa fi auzit in viata mea de localitatea unde trebuia sa ajung. soferul autocarului m-a lasat intr-o piata din oras, dar a avut amabilitatea sa vorbeasca cu un taximetrist, care m-a dus la adresa cautata. A fost crunt.

Batrana pe care trebuia sa o ingrijesc incerca sa converseze cu mine, iar eu nu intelegeam nimic. Dupa vreo patru zile a chemat-o pe fata care imi intermediase gasirea slujbei si i-a spus ca nu are nevoie de mine in aceste conditii. Speriata, i-am dat de inteles ca sunt timida, dar pana la urma se va intelege cu mine in germana.

Am sunat acasa, insa sotul mi-a spus sa nici nu ma gandesc sa ma intorc, pana nu castig macar banii imprumutati. Am plans toata noaptea, iar a doua zi m-am apucat sa fac curatenie", isi mai aminteste caraseanca.

Femeile la munca, barbatii la cratita

"Neavand cu cine conversa si ca sa-mi treaca mai repede timpul, am inceput sa fredonez o melodie de pe la noi. In timp ce cantam, mai faceam cate un pas de hora sau de sarba, dupa cum era cazul. Parca Dumnezeu a vrut asa, caci am observat-o pe nemtoaica amuzandu-se de ce faceam eu.

Atat mi-a trebuit ca zilele ce-au urmat n-am facut altceva decat sa cant si sa joc in timp ce stergeam praful si spalam vasele, spre incantarea gazdei mele. Asa am ajuns sa-i fiu draga batranei. Am devenit prietene, iar de atunci am mai fost de doua ori la ea", isi incheie povestea femeia.

In timp ce fostele strungarite au ajuns sa lucreze in Germania, barbatii au ramas acasa, sa duca greul gospodariei. Cei mai norocosi lucreaza si in prezent la combinatul siderurgic, insa cei mai multi fac naveta la Caransebes, acolo unde au ajuns investitorii straini. Seara se intorc la cratita, pentru ca acasa ii asteapta copiii ce trebuie ingrijiti.

In timpul liber, se intalnesc la carciuma unde, pe langa un snaps sau o bere, fac schimb de retete culinare, deapana amintiri despre vremurile in care in combinat lucrau aproape 5.000 de oameni si se incurajeaza reciproc. Sunt barbati in toata firea, care sunt pregatiti in orice moment sa plece la munca in locul sotiilor, in cazul in care acestea si-ar pierde slujbele din Germania.

Pentru ei, sarbatorile nu sunt numai cele legate de Paste sau Craciun, ci si zilele in care primesc o veste sau pot vorbi cu sotiile lor plecate atat de departe de casa.