Paleontologii sint asteptati sa aprofundeze cercetarile in muntii Vrancei datorita urmelor de mastodonti si chiar de balene fosilizate conservate sub straturile de gresii din comunele Valea Sarii, Birsesti sau Reghiu.

O bucata dintr-un corn de mamut, descoperita in anul 1958 pe Valea Putnei, se pastreaza la Muzeul Vrancei, fiind cea mai veche piesa din colectia de "antichitati" a sectiei de istorie. Datat acum aproximativ 37.000 de ani, cornul de mamutare o greutate de aproape zece kilog rame si o lungime de peste jumatate de metru.

Se presupune ca bucata de fildes a fost folosita ca unealta in perioada superioara a paleoliticului.

In ciuda faptului ca nu are o importanta stiintifica deosebita, dupa cum ne-a declarat muzeograful Aurelia Apostol de la Muzeul Vrancei, cornul de mamut provine dintr-o cercetare de suprafata, printre primele realizate in Vrancea de renumitul arheolog Sebastian Morintz, care a decedat acum citiva ani.

Arheologul a venit la Birsesti, dat fiind ca in zona s-au gasit cele mai indepartate urme de locuire umana pe teritoriul actualului judet. Aici s-au gasit citiva tumuli funerari din epoca fierului. Revenind la fosile preistorice,cercetarile arheologice ulterioare au scos la iveala unele obiecte de podoaba confectionate din melci si scoici provenind din perioada cuaternara.

Mai mult, in satul Lespezi, la granita dintre judetele Vrancea si Bacau, s-a descoperit in urma cu citiva ani un artefact din fildes de mamut, piesa foarte rara in Romania. Unealta, un soi de daltita, a fost descoperita in urma cercetarilor desfasurate in anul 1963 sub conducerea Mariei Bitiri si a lui Viorel Capitanu in asezarea gravettiana de terasa de la Lespezi, punctul "Lutarie".

Coasta de balena in muntii Vrancei

In anul 1995, dupa cum ne-a declarat Stefan Ciurescu, fostul director al Agentiei pentru Protectia Mediului Vrancea, cercetatorii de la Institutul de Speologie "Emil Racovita" din Bucuresti au extras intr-un mod neglijent din rezervatia Reghiu-Scruntaru mai multe piese paleontologice, printre care si o coasta de balena incastrata intr-un banc de gresie de pe malul riului Milcov.

In alta zona s-a gasit chiar o inotatoare de balena despre care nu se mai stie nimic. In ciuda faptului ca nu s-au facut cercetari de adincime, specialistii cred ca zona muntilor Vrancei prezinta mare interes stiintific. Potrivit datelor furnizate de Agentia de Protectie a Mediului Vrancea, in stratele de gresii din muntii comunei Reghiu, de virsta sarmato-pliocena, a fost descoperit un zacamint de mamifere fosile descrise de cercetatori in 1963. Stratele geologice au scos la iveala fosile provenind de la stramosii elefantilor, cailor, porcilor mistreti, camilelor, rinocerilor, antilopelor si chiar ale balenelor preistorice, care nu au fost insa valorificate din punct de vedere stiintific.

O importanta deosebita o prezinta si resturile fosile de nevertebrate, cum ar fi melci, scoici si alge de virsta miocena, care arata ca aici a fost o zona maritima litorala, cu clima blinda.

Biologul Stefan Ciurescu, un impatimit al muntilor Vrancei, in prezent presedinte al Comitetului Stiintific al Parcului National Putna, a facut in trecut mai multe fotografii cu scoici incastrate in gresii si chiar cu o fosila ce pare sa provina de la scheletul unei balene. De altfel, si acumularile de sare din zona reprezinta depozite formate prin evaporarea apei de origine marina.

Amprente de ploaie de 6 milioane de ani

O descoperire cu adevarat senzationala a fost facuta pe cursul piriului Bozu, din comuna Valea Sarii, de catre geologii Nicolae Panin si Emil Avram, care a dus ulterior la declararea zonei ca arie protejata.

Importanta stiintifica a rezervatiei naturale piriul Bozu, care se intinde pe o suprafata de cinci hectare, consta, dupa cum ne-a declarat geologul Emil Avram, in abundenta de urme de animale si plante de acum 5-7 milioane de ani, care s-au conservat perfect pe un ansamblu de gresii de aproximativ 10 metri patrati. Pe lespede au ramas imprimate urme de picaturi de ploaie preistorica, urme de inghet, dar si pasi de vietuitoare de la nu mai putin de 40 de specii de vertebrate si nevertebrate. Cele mai importante sint urmele de pasi ale pasarilor acvatice (pescarusi, rate, giste, cocostirci, cocori) si mamifere (paricopitate, feline, canine, dar mai ales de elefanti).

"Cred ca amprentele provin de dupa o ploaie cu scurgerea rapida a apei, peste care s- au depus suspensii de nisip, pastrind astfel foarte bine imprimate urmele de pasi de mamifere si pasari. Cimentarea gresiei trebuiesa se fi facut foarte rapid. Un rol l-a avut sulfatul de calciu frecvent intilnit in zona Vrancei, fata de zona de nord a Moldovei", ne-a declarat geologul Emil Avram. Aceste impresiuni de pasi, spun cercetatorii, ofera informatii foarte pretioase cu privire la conditiile din acea vreme indepartata, cind in zona noastra exista un bazin lacustru si o clima calda, bogata in precipitatii.

Indiferenta strica ce natura a conservat milioane de ani

Din pacate, dupa cum ne-a declarat geologul bucurestean Emil Avram, care a facut descoperirea urmelor de pasi in urma cu peste 40 de ani, aceste urme s-ar putea pierde iremediabil din cauza faptului ca versantul impinge stratul de gresie, care se afla in pericol de prabusire. "Am fost acum citiva ani in zona si am vazut ca stratul de gresie se degradeaza. Situl respectiv se distruge prin actiunea versantilor. Desi nu vedem, solul curge, se ingroasa! Ansamblul ar putea fi decopertat si ar fi bine daca ar putea fi dus la un muzeu.

Am vazut o asemenea piesa expusa intr-un muzeu din strainatate si arata minunat. Este pacat sa le pierdem din lipsa de posibilitati financiare, intrucit asemenea urme de mastodonti sau rinoceri nu s-au pastrat in multe locuri", ne-a spus Emil vram, fost cercetator la Institutul Geologic din Bucuresti, in prezent pensionar. Geologul este de parere ca asemenea comori ale timpului s-ar putea transforma intr-o sursa buna de venit daca autoritatile le-ar pune in valoare si ar sti sa le exploateze din punctde vedere turistic.

Mai bine sub pamint!

Pe de alta parte, muzeograful Aurelia Anghel este de parere ca pe terasele Putnei sau ale Milcovului ar putea fi descoperite si alte piese interesante din epocile stravechi, insa spune ca in Vrancea nu s-au facut sapaturi care sa vizeze timpuri atit de indepartate. "Si este preferat sa nu se faca, daca nu exista posibilitatea sa le aduci la lumina in siguranta.

Daca nu putem conserva, pentru ca este costisitor, mai bine le lasam pentru generatiile viitoare de cercetatori", este de parere muzeograful de la Muzeul Vrancei, care a cercetat in special urmele stravechi de locuinte de pe teritoriul judetului nostru. Anul acesta, muzeul are in plan sa cerceteze tumulii funerari din apropiere de Bolotesti. (S. V.)