Mamele care isi parasesc copiii, „uitandu-i” in sectia de maternitate sunt o mare enigma pentru mine.
La fel cum in anumite cantece de folk sau de country se vorbea despre barbatul care pleaca dupa tigari si nu se mai intoarce niciodata, la fel in cantecele spitalului, la sectia de maternitate, uneori se vorbeste despre femeia care pleaca pana jos, lasandu-si copilul dormind linistit si nu se mai intoarce niciodata.
Ce se intampla cu un astfel de copil?
Ce se va intampla cu el exact nu se stie. Cert este ca poate ramane in maternitate maxim o saptamana, dupa care e transferat la pediatrie, unde, fiind catalogat drept caz patologic, este internat pentru maxim 3 zile. Ei bine, dupa aceea este dat pe mana asistentei sociale. Aici intervine ruptura.
Asistenta sociala are nevoie de timp ca sa inregistreze copilul, sa il evidentieze ca urgenta si sa inceapa sa caute un asistent maternal care il va iubi contra valoarea unui salariu de 800 de lei.
La spitalul municipal Turda, abandonurile sunt in scadere, afirma Maria Kadar, purtatoarea de cuvant. Mamele care isi abandoneaza copiii sunt din randul populatiei de etnie roma sau chiar femei cu afectiuni psihice.
Progresele care au aparut in sistem se datoreaza si existentei legii 271. Asistentii maternali se gasesc greu, dar exista o fluiditate: spitalul anunta asitenta sociala si politia in 24 de ore.
Mai putini copii, mai putine abandonuri
Numarul abandonurilor este mai mic pentru ca si numarul nasterilor este mai mic: daca in 2004 au fost peste 600 de nasteri pe an, in 2005 au fost aproximativ 600, iar in 2006 au scazut brusc la sub 600 de nasteri pe an.
Saptamana trecuta, in sectia de pediatrie a spitalului era un copil de noua luni abandonat de o mama foarte tanara si cu probleme psihice, care si-a schimbat intre timp domiciliul. Se vede ca bebelusul nu a avut pana la aceasta varsta parte de ingrijirea care se cuvenea si cu atat mai putin de afectiune.
Din cauza neglijentei mamei si a indiferentei fata de propriul prunc, acesta sufera in prezent de un grad mare de retard in miscari si reflexe.
Am intrebat ce se va intampla cu acest copil. Acest copil va ajunge probabil in grija unui asistent maternal. Si dupa aceea nimeni nu stie. Nimeni nu stie daca acest copil va avea sau nu parte de o educatie sanatoasa sau daca isi va dori sa faca ceva consistent pe lumea asta.
Cert este ca exista 50% sanse ca aceasta fiinta fragila si dragalasa de acum, din neglijenta unei mame bolnave si din neputinta unei societati aflata mereu pe picior de plecare, sa ajunga pustiul care o sa ma buzunareasca in autobuz, intr-o zi calduroasa de iulie, cand vin de la piata catre casa.
Treptat, acest copil care se transforma vertiginos intr-o problema poate deveni in catva timp o statistica, fara sa mai atraga atentia. Poate doar asistentele vor mai povesti despre o mogaldeata care candva a stat in salonul X.
