Alegerile (ca, dealtfel, tot ce are legatura cu politica), capata la noi, indiferent de gravitatea momentului sau a situatiei, o pronuntata nuanta bascalioasa. Va amintiti, probabil, catrenul ce facuse cariera la precedentele electiuni: “si daca ramuri bat in geam/ si tu votezi cu Bombo,/ eu imi bag p**a’n el de neam/ si emigrez in Congo”.

Eu unul am primit versurile astea prin sms. La vremea respectiva, am fost convins ca e o poanta a unui hatru. Intre timp, am ajuns sa cred ca, de fapt, era o declaratie de intentie a unui tip pragmatic si care stie ce vrea de la viata.

Sau, poate, ce nu vrea.In consecinta, avand in vedere evolutia vietii politice de la noi si pornind de la premisa ca intotdeauna este loc de mai rau, vom prezenta pentru cei interesati informatiile necesare in vederea emigrarii in republica pomenita.

Unde intrebati

Conform site-ului Ministerului Afacerilor Externe, relatiile dintre Romania si Republica Congo dateaza de la scurt timp de la proclamarea independentei statului African. Ceea ce conteaza este faptul ca, in prezent, avem deschis un consulat onorific. Pentru cei care ajung acolo intregi si nevatamati, va comunicam adresa si datele de contact ale consulului onorific, dl. Trad Said: adresa este B.P.4293, Pointe Noire (al doilea oras ca marime), telefon 00242/948855, fax: 00242949788. In capitala congoleza, Brazzaville, nu mai avem ambasada, aceasta fiind inchisa in anul 1995, din motive financiare (vedeti, exact asta voiam sa spun...). Ei, in schimb, au la noi o reprezentanta diplomatica, condusa de un insarcinat de afaceri, dl Georges Ambara.

Date de contact: 703122 Bucuresti, Bdul Pache Protopopescu nr.14, Sector 2, tel/fax 021/31533371. De aici puteti cere viza, fara de care nu se poate calatori in Republica Congo. De, au si ei standardele lor.

Atentie la nuante

Celor foarte grabiti sa inceapa o viata noua in Congo le atragem atentia ca exista doua tari cu nume asemanator, diferenta fiind, din punct de vedere al denumirii, aceea ca, una dintre cele doua republici este intitulata si “democratica”. Sigur, asta nu trebuie sa va descurajeze, pentru ca, atat la ei, cat si la noi, pe afara e vopsit gardul, iar inauntru-i leopardul.

Astia, democratii, au fost ocupati de prin 1998 cu un razboi civil devastator, de-a lungul caruia au reusit sa trimita intr-o lume mai buna in jur de patru miloane de concetateni, cam tot atatia cati am trimis noi in Spania.

Diferenta ar fi aceea ca ei isi permit, Republica Democratica Congo avand aproape 60 de milioane de locuitori (sigur, daca cifra mai este de actualitate la momentul scrierii acestui articol). Momentan, tara se afla sub ocupatia trupelor ONU, care desfasoara in zona cel mai mare efectiv militar dizlocat dupa cel de-al doilea razboi mondial.

De ce merita

Revenind la oportunitatea pe care vi-o propunem, adica la Republica Congo, mentionam faptul ca lucrurile sunt, acolo, mai limpezi decat aici, in sensul ca lipsa cuvantului “democratic” din denumire nu este intamplatoare, regimul instaurat in 2002, prin alegeri libere, fiind dictatorial sadea.

Presedintele lor a fost ales cu aproape 90% din sufragii, fapt care dovedeste ca ceea ce se chinuie presedintii nostri sa faca mascat, congolezii au facut pe fata, fara atatea fasoane. Ca si Romania, Congo ar putea fi o tara bogata, mai ales ca, practic, africanii astia plutesc pe titei.

Petrolul in cauza nu prea foloseste nimanui, zacamintele fiind disputate cu arma in mana de fortele guvernamentale si cele de opozitie. Avantajul emigrarii in Republica Congo ar putea fi acela ca tara este destul de slab populata: numai 3,7 milioane de locuitori, la o suprafata cam cat a Germaniei, iar speranta lor de viata abia depaseste 52 de ani.

Acesta ar fi marele avantaj pentru romani, oportunitatea evidenta fiind aceea ca, in Congo, poti nadajdui sa apuci sa incasezi pensia, stiut fiind faptul ca romanul spera (si reuseste, de cele mai multe ori), sa traiasca peste 65 de ani.

Un amanunt important: limba oficiala a tarii este franceza, fapt care nu poate decat inlesni traiul pe vatrai al emigrantilor francofoni.Trupele ONU o duc atat de bine in zona, incat cei 13.000 de soldati au primit interdictie de mai intretine relatii intime cu localnicele, in conditiile in care farmecele unei congoleze (e vorba, ce-i drept, de “democrate”) puteau fi obtinute in schimbul a doua - trei oua (de gaina). Secretarul general al ONU a calificat faptul drept “exploatare sexuala”, astfel incat soldatii americani au ajuns sa scrie cu o mana iubitelor lor de acasa, iar cu cealalta sa se gindeasca la ele.