Scandalurile politice de la Bucuresti par a nu interesa prea mult pe taranii bacauani. Pe traseul Bacau-Cleja-Gheorghe Doja-Valea Mica-Racaciuni-Sascut toate par impietrite intr-o liniste aproape sinistra. Doar tirurile si masinile ce gonesc spre Bucuresti sau dinspre Bucuresti mai tulbura linistea localnicilor acestor localitati bacauane.
Nimic din zarva de la oras, nimic din fitele de pe centrul Bacaului. Doar liniste, tarani pe ogoare si prin crasme. Aceasta este realitatea pe care alesii neamului par a o ocoli cu gratie politicianista. Sau isi aduc aminte doar de alegeri.
Comuna ce trebuia sa fie oras
Prima oprire a fost la Sascut. Comuna pe care Ceausescu dorea sa o transforme in oras. Dovada sunt blocurile tip cutie de chibrituri ridicate in centrul localitatii. Aici, stapan absolut este Ioan Rauta din partea PSD. Este la al treilea mandat. Desi social-democrat, Rauta este cu siguranta cel mai bogat om din comuna. Despre primar si despre afacerile sale s-au scris zeci de pagini de ziar.
In ciuda acestui lucru, iese mereu la alegeri. Prin comuna lumea spune ca este prieten bun cu Ion Iliescu, fostul presedinte. De altfel, Rauta i se adreseaza cu Nea Nelu. Pare ca nimic nu-l atinge pe primarul pesedist, mai ales ca de fiecare data la alegeri iese invingator. Au existat si zvonuri ca acolo s-ar smenui alegerile. Pana acum nu s-a demonstrat nimic.
De fapt, in Romania nu se demonstreaza nimic, niciodata. Asa ca nu trebuie sa mire pe nimeni ca Rauta e in continuare imparat la Sascut. Localitatea e insa cea mai rasarita din zona. Singurul lucru ce strica peisajul este fosta fabrica de zahar, care se afla in proces de demolare. Oamenii sunt ca peste tot. Cu aceleasi griji si nevoi. Cat despre politica, aceasta intra in viata lor doar la discutiile din crasme.
Case trase la indigo
La Racaciuni, peisajul pare identic cu cel de la Sascut. Doar pe marginea soselei europene au aparut vile ale celor plecati la munca in Italia sau cine stie prin ce tara a Europei. Cum pleci de pe sosea si te abati pe drumurile comunale, casele par trase la indigo. Peste tot se poate auzi doar cate vreo oratanie din curtile oamenilor.
In rest, cativa copii ce se joace in santuri si un grup de vreo trei cetateni de etnie rroma ce stau tolaniti la soare si beau bere populara. Nimic nu ii deranjeaza. Sunt in lumea lor. Parca asteapta ceva, dar nu imi dau seama ce. Numai in momentul in care trecem prin dreptul lor se trezesc din amorteala si se uita curiosi la masina.
Batranul si cuponul de pensie
Intram intr-o crasma de la soseaua spre Bucuresti. E curata, si are preturi mici. Pe terasa stau trei oameni la discutii. Unul dintre ei, avand o malformatie pe ceafa, le explica celorlalti doi despre revolutie. Mai exact de o patanie de-a sa din decembrie '89. L-a prins militia ca mergea prea repede cu masina.
I-au luat permisul, insa dupa o zi de la caderea lui Ceausescu l-au cautat la poarta si i-au dat permisul inapoi. Ma uit curios la el si ma intreb de ce nu s-a dus sa se opereze. Mi-am amintit subit de ministrul sanatatii si de reforma din sistem. Probabil ca n-are bani sa dea parandaratul la medici. N-am apucat sa-l intreb, ca oamenii si-au terminat berile.
La masa din stanga, un batran cu varsta cuprinsa intre 60 si 80 de ani sta neclintit in fata unui pahar de votca. Imi dau seama ca la toti batranii din satele romanesti nu le poti ghici varsta. Toti sunt la fel de prost imbracati dupa un tipic pierdut in perioda comunista. Au pulovar, camasa roasa de atatea spalari si tenisi sau cizme in picioare. Batranul cu votca vede ca ma uit atent la el.
Se intoarce cu spatele, lasand de inteles ca n-are chef de vorba. Isi bea linistit licoarea fara a clipi. Deoadata isi aduce aminte de ceva. Se cauta in buzunare si scoate multe hartii impaturite exemplar. Se incrunta putin si priveste atent la una dintre ele. Realizez ca este cuponul de pensii. Dupa vreo cateva momente, il impatureste la loc cu grija, langa un bilet la loto ingalbenit de vreme.
Cine stie de cand il are acolo? De cate ori si-o fi facut sperante desarte de castig? Pana la marele pot trebuie sa se multumeasca doar cu pensia. Dupa figura nu pare prea incantat. Cred ca nici anul acesta nu va pleca in excursie in afara Racaciuniului. Ma uit la el, si-mi vin in minte imagini cu pensionari nemti care merg in croaziere si-si cumpara Mercedes. Asta fac ei dupa o viata de munca.
Se distreaza. Batranul din Racaciuni se bucura ca a reusit sa bea o votca mica. Poate ca nici macar nu viseaza la excursii.
Agricultura de Evul Mediu
In drumul spre Bacau imaginile cu tarani pe camp sunt tot mai dese. Se repeta intr-o ritmicitate care te face sa crezi ca te invarti in cerc. Intr-un cerc al Evului Mediu. N-am vazut decat un tractor din care iesea un nor gros de fum. In rest se practica aratul cu plugul si boul. Peste tot. Ma uit la acesti roboti ai pamantului si in minte imi apare figura fostului ministru al agriculturii.
Se batea cu pumnul in piept ca a incheiat negocierile pentru agricultura cu UE. Vorbea despre proiecte, despre miliarde de euro pentru agricultura romaneasca, despre programul fermierul ce a avut un real succes. O limba straina pentru batranii ce stau la coarnele plugului. Cred ca habar n-au cine este ministru al agriculturii, cine a fost si cine are sanse de a deveni. Pentru ei este totuna.
Guverne, partide, presedinti suspendati, referendumuri, parlamente, toate sunt niste chestiuni absolut straine.
