Acesti intreprinzatori care formau oarecum un “proto-capitalism”, anuntand primele elanuri ale libertatii de exprimare in afaceri si ale concurentei, nu aveau un loc de desfasurare a activitatii. Atunci li s-a permis extinderea pe parcele, intr-o zona centrala a Campiei-Turzii.

Din acel moment, in fiecare miercuri, oamenii se perinda printre standuri ce amintesc din punct de vedere estetic de consacrata „piata a rusilor ». Cu siguranta vei gasi aici blugi, prize si cine stie ce alte brizbrizuri care iti fura ochii si portofelul, cu acordul ambelor parti.

Traficul intens din ziua de miercuri au adus profit, creand vad si celor care populeaza piata de legume, dar si celor din piata de animale.

Chiar daca in fiecare miercuri produsele sunt cam aceleasi, cam cu aceleasi preturi, piata merge bine, oamenii vin din reflex, cumpara de cele mai multe ori din reflex, sau dintr-un fel de romantism. Cumpara pentru ca balciul intotdeauna e atragator.

Si piata continua sa functioneze in cel mai eficient mod, devenind un punct de atractie turistica, dar si o sursa de profit, atat pentru pietari, cat si pentru administratia pietelor. Partea interesanta este descrierea pietei prin regulamentul ei declarat de functionare: piata agro-alimentara.

Piata pe post de laxativ

Nu toti sunt insa multumiti de felul in care se organizeaza acest targ. Suprasaturatia le apartine celor care locuiesc in zona, ale caror scari s-au transformat in adevarate WC-uri publice sau celor care patroneaza magazinele de la parterul blocurilor, ale caror cai de acces sunt blocate de tarabe.

Mihai Sandru este patronul firmei Hemisan, o firma cu specific industrial, care este un nemultumit «2 in 1»: locuieste intr-un apartament de deasupra magazinului, cu vedere inspre sosea. Magazinul exista din 2004 si tot din acest an si-a oficializat of-urile, printr-o cerere adresata Primariei municipiului Campia-Turzii.

Prin aceasta cerere solicita eliberarea caii de acces catre punctul de lucru de pe strada Baii nr. 16, bl. U1, in zilele de miercuri ale fiecarei luni. «Faptul ca se blocheaza calea de acces poate aduce pagube societatii noastre si nu permite, in caz de urgenta, deplasarea la unitatea noastra a serviciilor de salvare, pompieri si politie.» Cererea nu si-a aflat raspunsul.

In alte cereri inaintate catre Primarie in 2007 se solicita «organizarea Pietei din zilele de Miercuri intr-un cadru organizat, in ambianta cu mediul inconjurator, care sa nu polueze locul in care noi convietuim si care sa ne permita sa beneficiem de serviciile Politiei, Salvarii si Pompierilor, in cazul in care noi am avea nevoie».

Legea prevede trasarea unei cai de acces de 3 m intre tarabe, care sa aeriseasca traficul. Printr-o dispozitie a Primariei, dupa solicitarile repetate din partea populatiei, s-au trasat spatiile cu vopsea galbena. Se pare ca galbenul nu a fost suficient de tipator pentru comerciantii care se grabesc sa isi instaleze mesele in ciuda marcajelor si indicatoarelor.

Un alt aspect neplacut este in fond o problema de igiena: oamenii, neavand o toaleta in apropiere, isi fac una - unde altundeva decat in scarile blocului?! Daca ai sansa sa cobori grabit scarile blocurilor din zona pietei, poti sa asisti la un spectacol demn de U Tube: dame respectabile facandu-si nevoile, nestingherite, impudice.

Mihai Sandru a cerut, in nenumarate randuri, Directiei de Sanatate Publica rezolvarea acestei probleme prin instalarea catorva WC-uri ecologice.

Mic dejun : adidasi cu mustar pe sireturi

Statutul pietei insa nu implica acest lucru. La fel auzim si din gura presedintelui Asociatiei de Protectie a Consumatorilor, Campia-Turzii, Aurel Ilea. Acesta declara ca piata este declarata agro-alimentara si ca in spatele halei de alimente se afla o toaleta, care e deschisa publicului, toaleta folosita si de cei de la administratia pietei.

Mai mult, Aurel Ilea spune ca piata nefiind permanenta, ci fiind declarata activitate pe termen scurt, ocazionala, nu implica in mod obligatoriu amplasarea de wc-uri ecologice, cum ar trebui sa fie in cazul unui festival, spre exemplu.

Se pare ca nici Agentia de Protectie a Mediului nu considera ca aceasta piata, in felul in care exista, reprezinta un factor nociv pentru mediu.

Alte voci sustin ca este extrem de dificil sa obtii un loc in partea centrala a pietei, unde este vadul, si ca autoritatile au anumite interese personale in a promova activitatea comerciantilor, majoritatea din Alba-Iulia. Deocamdata acestea raman simple zvonuri.

Aurel Ilea spune ca un loc pentru taraba in piata se inchiriaza pe parcele de 3 m, aprobarea facandu-se ca raspuns la o cerere a solicitantului care e mai vigilent si depune cererea mai repede, acest act primind un numar de ordine.

Un singur lucru este cert: piata se desfasoara haotic in raport cu normele europene, atmosfera este de targ, un targ multasteptat intr-un oras mic precum al nostru. Reclamantii nu au cerut niciodata desfiintarea pietii. Comerciantii nu au patruns insa la nivel meta-textual, asumandu-si conflictul si rezolvarea lui prin amenintari si chiar forta fizica.

E vorba de doua parti care isi apara painea. Amandoua sunt indreptatite s-o faca. Inca o data s-ar fi putut face un compromis, daca statutul nu s-ar fi confruntat cu realitatea. Piata de miercuri nu este o piata agro-alimentara, ci este o piata industriala in toata puterea cuvantului si se vede cu ochiul liber. Este o piata care se regenereaza din sine insasi, fara alte precizari suplimentare.

Este o traditie locala. Mihai Serban spune ca autoritatile au «cumparat un kilogram de vopsea si au pretins ca au rezolvat problema ».

Cert este ca fenomenul nu prea este trecut prin filtrul vreunei modernizari, adaptari la societatea in care traim, lucru care imi da sentimentul ca ne copleseste orice tip de schimbare si ca am ramas cu acel proto-capitalism post-revolutionar.