Nuantare roz si incalcarea accesului la informatii:

Mizerie la Centrul de Plasament Viseu de Sus

Cu toate ca inca din 1989 s-a inceput revolutionarea si schimbarea in bine a sistemului de protectie a copilului din Romania si azi mai exista probleme. Chiar unele foarte acute chiar! Grav este faptul ca cei “mari “ din conducere, sunt orbi cand vine vorba de chestiunile arzatoare!

Centrul de plasament Viseu de Sus. O cladire mare, impunatoare, intr-o stare jalnica. Lucrurile din interior, de asemenea. Un sef de centru refractar in relatia cu mass media, o institutie care ascunde dupa usi inchise, “vopsite” in roz, o realitate gri spre negru.

Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului Maramures, a fost pe parcursul anilor, institutie, care prin conducerea ei, a oferit subiecte intens mediatizate, negativ, in mass media din judet si nu numai. De cand directorul acestei directii este dr. Cornelica Ilea, lucrurile au luat o intorsatura pozitiva.

Un singur om insa nu poate schimba un intreg sistem putred! Fapt reflectat si de situatia unor centre de plasament, precum cel din Viseu de Sus. Apartinand statului, in centrele de plasament nu ar trebui sa ai parte, ca jurnalist, de represalii din partea celor din conducere.

Dreptul la informatie, la accesul public la informatii, este negat deseori de cate un sef de centru suparat pe reprezentantii presei, care prezinta “buna”administrare si problemele existente. Ma mira si in acest moment faptul, ca un sef de centru refuza dialogul cu mass media, deoarece nu ii convine sa apara negativ in presa. Realitatea insa nu poate fi prezentata cu fundite roz, daca este mizera!

Centru de plasament (ne)pazit!

Multa lume stie, ca la Centrul de Plasament Viseu de Sus, poti intra lejer, fara sa fi intrebat in majoritatea cazurilor de nimeni, despre motivul vizitei tale. La fel de lejer, poti lua un copil, doi, sau chiar trei, fara ca cineva sa sesizeze aceasta lipsa. |n momentul sosirii noastre la acest centru, la ghereta paznicului era doar o usa inchisa.

Paznic, nu! Am fost norocosi, am putea spune, prezenta noastra in incinta fiind sesizata de catre asistentul social al centrului, care nu a dorit sa ne spuna numele sau.

Alertat de camera de filmat si aparatul foto, ne-a adus la cunostinta faptul ca nu avem dreptul de a filma, nici macar cladirea, fara acordul sefului de centru si cel scris al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Maramures (DGASPC). Ne-a condus, prin curtea dezastruoasa a institutiei, la sefa centrului, Diana Zety, care ne-a intampinat intr-un mod deloc placut.

Ne-a fluturat afirmatii de genul “Fara aprobare scrisa de la d-na Ilea, nu aveti ce filma”, “ Nu avem ce discuta! Dar despre ce este vorba?”.

Din discutia cu Diana Zety am aflat ca zilnic intre ora 15.00 si dimineata ora 8.00, centrul este pazit de jandarmi, in rest fiind pazit de angajatii de la centru. O fi asa? Ei spun ca da, dar sunt voci care sustin exact contrariul!

Mizerie parfumata cu aere de mare autoritate

Deoarece nu am considerat o crima impotriva umanitatii prezenta noastra la centru, l-am contactat telefonic pe adjunctul Cornelicai Ilea, Nicolae Boitor, deoarece ea avea telefonul inchis, fiind la o sedinta in Bucuresti. Nicolae Boitor ne-a dat acceptul sau, neavand ce face, deoarece cererea noastra era perfect legala.

Degeaba considera Diana Zety, sefa centrului ca mass media distorsioneaza adevarul si cineva are interese sa o “terfeleasca” in mass media! Un om care nu are nimic de ascuns, nu pune problema precum a pus-o ea.

Cu greu s-a lasat convinsa si imbunata pentru a ne raspunde la intrebari! Vizibil iritata si nemultumita de acceptul adjunctului Boitor, cu o atitudine demna de Ecaterina Teodoroiu, plina de curaj si tupeu, sefa centrului a acceptat intr-un final dialogul.

3 in 1:

Politie, primarie si centru de plasament

Anul trecut, Consiliul Judetean Maramuresa aprobat retragerea dreptului de administrare de la Directia de asistenta sociala si protectia copilului, a spatiilor situate in imobilul in care functioneaza centrul. De asemenea a aprobat darea in administrare a unei aripi a cladirii, Consiliului Local Viseu de Sus, si o aripa, Inspectoratului de Politie din localitate.

Lucrarile nu au fost incepute inca, din lipsa de fonduri, spatiile centrului insa au fost limitate deja.

Diana Zety, nu vede drept o problema faptul ca centrul va functiona in aceeiasi cladire cu politia si cu consiliul, considerand ca spatiile oricum vor fi bine delimitate, persoanele care vor veni la politie, neavand acces la centru.

Chiar si in acest caz, nu este normal ca o institutie care are in grija copii, sa ajunga sa functioneze cu alte organe ale statului care se ocupa in special de infractori!

Lipsa curateniei, vina copiilor!

Camerele in care stau copiii, sunt de-a dreptul jalnice! {efa centrului motiveaza acest fapt, drept vina copiilor, care odata ajunsi “acasa”, adica la centru, isi arunca haiene aievea. Probabil gandesc eu anormal, dar chiar nu mi se pare ca mizeria este reprezentata de hainele aruncate aiurea! Cand vorbesc de mizerie, ma refer la murdaria de pe covoare si la praf.

Mirosul este ingrozitor si nu poate fi descris in cuvinte. Desenele si celelalte lucrusoare colorate create de copii, sunt singurele lucruri care se afla in standardul normalitatii la acest centru.

Paturile, vechi, uzate si murdare, mobilierul defectuos si asternuturile murdare, sunt lucruri de neacceptat! Aceste aspecte sunt anormale! Doamna Diana Zety, daca dumneavoastra administrati corect, daca situatia este atat de roz precum ne-ati prezentat-o, de ce traiesc cei 22 de copii, nevinovati, in conditiile mizere in care i-am gasit? De ce nu se face macar curat? Tot copiii ar trebui sa se

ocupe de acest lucru? Acesti copii oropsiti de soarta nu au dreptul sa traiasca macar intr-un mediu curat?

Meniu de sapte lei pentru un copil ... “macaronar”

{apte lei noi. De atatia bani mananca un copil din centru de zi de la Viseu. “Alocatia fixa de hrana pe zi per copil, este de sapte lei la noi. Este alocatia maxima, sa stiti! Pe langa asta vin in plus materialele sanitare, cazarmamentul... Primim donatii sporadice, nesemnificative insa. Patronii din oras mai vin cu fructe si dulciuri inainte de sarbatori.

Aceasta alocatie fixa consta in trei mese pe zi, plus dulciuri la ora 16.00. Meniul de azi contine supa de pui cu taitei si friptura de vita cu spaghetti. Copii cer asta, le plac spaghetele! Ai nostri sunt mai macaronari!”

Tare mi-as fi dorit sa vad meniul zilei la Centrul de Plasament Viseu de Sus! La fel si starea bailor! Singurele incaperi pe care sefa centrului a fost de acord sa le vizitam, au fost camerele care erau mai “in regula”.

Personal aceste camere imi pareau jalnice, murdare si cu multe lipsuri! Daca cele “in regula” aratau asa, nu imi este greu sa imi inchipui in ce stare se afla camerele inchise, bucataria sau baile!

Cu toata buna vointa nu pot scrie “de bine” cum si-ar dori reprezentantii DGASPC, daca situatia este mizera! Imaginile, insa, vorbesc de la sine! {i va intreb din nou, doamna Diana Zety, sef Centru Plasament Viseu de Sus: copiii pe care dumneavoastra ii faceti macaronari, nu au dreptul la o viata DECENT~?

Concluzii triste ale unei situatii mizere

|n urma cu un an am fost prin trecere in Viseu de Sus, oras foarte drag mie. Aflandu-ma in zona, eram curioasa sa aflu situatia centrelor de plasament si a caselor de tip familial. Am ajuns la acelasi centru, pe care l-am “vizitat” in urma cu cateva zile. Dupa ce mi-a trecut primul soc, la vederea cladirii, am intrat in incinta.

Nu era nimeni la poarta, nu era nici un asistent social, educator sau vreun alt adult. Urcata la etajul intai, am gasit cativa copii. |ntrebandu-i unde gasesc pe cineva cu care sa pot discuta, mi-au spus sa directoarea este plecata, educatorul nu este de gasit, iar pe bucatareasca ar trebui sa o gasesc la bucatarie. |ntr-adevar asa a si fost.

Ea nu putea sa imi raspunda insa la intrebari, ridicand doar din umeri cand am intrebat-o de directoare.

Dupa ce am ajuns inapoi in Baia Mare, am stat de vorba cu Cornelica Ilea. I-am povestit intamplarea, ea spunandu-mi ca este la curent cu problemele de acolo si urmeaza sa i-a masuri. Mai greu insa cu practica, teoria este cea care functioneaza in sistem! |mi pare rau ca am gasit, la un an dupa prima vizita, aceeiasi situatie mizera si sper ca la a treia mea vizita, lucrurile sa fie schimbate.

|n bine, nu in rau! Sau ar trebui sa asteptam ca intr-adevar sa dispara si de la acest centru vreun copil, ca sa fie luate masuri?!