Romania se vrea o tara respectata si toate actiunile politice ale ultimilor ani au avut drept scop realizarea unei imagini cat mai bune pe plan extern.

Ajunsi fara voie si fara merite membri NATO si apoi UE, politicienii romani deseneaza deja axe ale puterii mondiale si nu rateaza nici un moment pentru a mai parafa o intelegere cadru si pentru a se lauda cat de mult respecta tara noastra „standardele europene”.

Tot fara voie si fara folos, aceeasi Romanie se afla in razboi cu mai multe state din lumea a-III-a (Irak, Somalia, Afganistan si orice alt razboi va mai aparea), devenind in acelasi timp o tinta din ce in ce mai vizibila. „Jandarmul mondial” SUA si-a deschis baza militara in Dobrogea, urmand sa lanseze urmatoarele atacuri de pe plaiurile mioritice.

Treptat, desi timide la inceput, apar si pentru noi primele amenintari. In fata acestora, Romania nu are nimic: nici un sistem de securitate pe Dunare si pe canalele navigabile, ca sa nu mai vorbim de porturi. Cu exceptia portului Constanta, a carui securitate perimetrala este asigurata fara probleme de o firma privata, toate celelalte ar putea deveni oricand victimele unor atentate.

Iranul are deja rachete atintite catre Romania si devine o chestiune de timp pana ca teroristii islamici sa considere ca si tara noastra trebuie pedepsita. Pana atunci, Europa fierbe sub amenintarea atacurilor teroriste, urmari ale razboaielor in care si Romania este parte.

Deocamdata, fundamentalistii islamici ne-au folosit doar ca baza de antrenament si sursa de finantare, prietenia intretinuta de Ceausescu cu lumea araba protejandu-ne chiar si in zilele noastre, desi nu se mai stie pentru cat timp. Mai marii zilei cunosc acest lucru, iar Romania a devenit din acest moment tara cu cel mai scazut nivel de securitate pentru infrastructura sa din lumea civilizata.

Exemplele pot fi gasite peste tot, dar un caz devine de-a dreptul scandalos, tinand cont de implicatiile si tam-tam-ul pe care il fac guvernantii in privinta importantei sale strategice. Este vorba despre canalele navigabile ale Dunarii si in general despre toate porturile fluviului albastru.

Pare greu de crezut, dar reprezinta adevarul gol-golut: gradul de securitate al acestor obiective strategice este 0.

Sabotarea ecluzei de la Cernavoda ar paraliza traficul pe canale timp de sase luni

Nu este nici o exagerare sa spui ca absolut oricine vrea poate veni oricand, in liniste, sa arunce in aer ecluza de la Cernavoda, de pilda. Porturi precum cel al orasului Basarabi (in curand, Murfatlar), care ar putea primi zeci de mii de turisti in fiecare sezon, sunt pazite de doi paznici care dau la manivela ce ridica bariera de acces.

In portul Medgidia, hotii de fier vechi mai au putin si fura vapoarele cu tot cu fier vechi, devenind adevarati pirati. Despre porturi precum cele de la Ovidiu si Luminita nu au auzit nici cei care lucreaza acolo. Romania abunda in facilitati de transport, fiind, poate, din acest punct de vedere, cel mai favorizat stat din Europa.

Austriecii si ungurii se roaga de noi, de ani de zile, sa realizam un sistem de securitate menit sa asigure un transport fluvial de marfuri si de pasageri fara riscuri. Ministrul Transporturilor a emis in iunie un ordin care impune autoritatilor in domeniu elaborarea si aplicarea unui plan de securitate performant, dupa modelul portului Constanta.

In acest timp, operatorii si partenerii straini de afaceri vorbesc despre marirea traficului de containere si pasageri pe canalele navigabile, iar autoritatile se plang din cauza numarului foarte mic de turisti de pe Dunare. Cu toate acestea, nimic nu se intampla pentru remedierea situatiei.

Scenariile apocaliptice pot fi imaginate cu duiumul, lipsa oricaror masuri de securitate facand posibila orice nenorocire. Un singur exemplu, foarte usor de pus in aplicare: un act de sabotaj la ecluza de la Cernavoda ar face impracticabil canalul pentru cel putin sase luni de zile, ducand, pe de alta parte, la oprirea Reactorului 1 al Centralei Nucleare.

Tembelism romanesc: Murfatlar are port, dar isi cara turistii cu autocarul din Gara maritima Constanta

In plus, Romania si Administratia Canalelor Navigabile pierd sume importante de bani pentru ca nu se aliniaza tendintelor. Austria si Ungaria ne solicita in permanenta masuri de securitate pentru a-si lasa turistii si marfurile sa circule pe Dunarea noastra, dar totul e in zadar.

Viitorul oras Murfatlar este un punct turistic de exceptie, care are port, dar care isi cara turistii din portul Constanta la crame cu autocarul. E un soi de tembelism romanesc, tinand cont ca si in aceste conditii vitrege tot vin peste 100 de nave de pasageri pe an in ultra-moderna Gara Maritima din Constanta.

Instalarea unor sisteme de securitate care sa-i faca pe occidentali sa se simta in siguranta ar relansa orasul, ca sa nu mai spunem de fondurile incasate de Canalele Navigabile, daca ar pastra o taxa de 4 euro pentru fiecare turist debarcat la Murfatlar.

Potrivit specialistilor in domeniu, cu circa cinci milioane de euro, Administratia Canalelor Navigabile ar realiza un sistem de securitate ultraperformant, care sa contina camere video cu infrarosii si senzori la sistemele de ecluze si la toate porturile aflate in grija, coordonate de un ofiter de securitate.

Cresterea sigurantei va duce automat la cresterea ratingului companiei, va face porturile functionabile si va mari considerabil traficul de containere si pasageri.

Dincolo de aspectele legate de gradul de siguranta al canalelor, vin si problemele pe care va incepe sa le aiba Portul Constanta; devine deja ingrijoratoare lipsa de interes pentru asigurarea unui nivel minim de securitate pe canale in conditiile in care traficul de containere se dubleaza pur si simplu in fiecare an (de la circa 386.000 containere traficate in 2004 s-a ajuns in 2006 la peste

1.000.000, iar numarul este in crestere). In aceste conditii, cea mai potrivita solutie ramane perfectarea unei intelegeri intre conducerile celor doua institutii, APC si ACN, cu atat mai mult cu cat se stie deja ca Portul Constanta merge dincolo de canale, iar la randul lor, canalele navigabile se termina in port.

Cele doua administratii ar putea realiza un sistem comun de securitate, eventual dupa modelul celui aplicat deja in port. Beneficiile economice ar aparea imediat, iar amenintarea terorista va disparea.