Fara discutie, Ocna Sibiului este atractia numarul unu a verii sibiene. Indiferent ca vii din Medias sau din Copsa Mica, aici poti petrece o zi de neuitat alaturi de familie sau persoana iubita. Pana la Ocna, insa, trebuie sa mergi cu trenul.
Gara Medias, ora 07:40
Duminica. La meteo s-a anuntat aseara inca o zi caniculara. Trenul personal sta sa plece catre Sibiu. Pe traseu are halta si in „perla” strandurilor din judetul Sibiu, Ocna Sibiului. Chiar daca este duminica si inca foarte devreme, gara Medias este un furnicar. Sute de medieseni se grabesc sa nu rateze trenul care-i va purta in cel mai aglomerat si vizitat strand din judet.
Batrani cu plasa de rafie in mana mai verifica inca o data daca nu au uitat ceva acasa. „Ai luat pateul si branza?”. „Da, ti-am mai zis odata, sunt langa unguent!” raspunde doamna prompt, in timp este ajutata de sotul ei sa urce scarile destul de abrupte ale vagonului.
In spatele lor, alte si alte cupluri, in pantaloni scurti albi si palarii de paie pe cap isi asteapta randul sa urce. Desi soarele nu are decat o ora de cand a urcat pe bolta cerului, caldura incepe sa se simta. Compartimentele se umplu in doar cateva minute. Mirosul statut si de jeg de pe musamaua stralucitoare a scaunelor se amesteca cu primii vapori de transpiratie.
E inabusitor si toti deschid gemurile. Cativa varstnici isi scot din desaga sticla cu ceai. Trebuie sa sa hidrateze. Printre ei si tinerii. Ei sunt mai grabiti decat concetatenii lor. In loc de plasa de rafie cu mancare au rucsaci XUJUAN. Fete si baieti, poarta la maini sau la gat bratari si lantisoare late si grose din argint sau alte metale asemanatoare.
Cam toti baietii, imbracati sport marca Prosper sau Adibas, tin o tigara in coltul gurii. In tren fumatul este interzis. Tipete multe, galagie. Unii baieti, ceva mai nastrusnici si strulubatici, ciupesc fetele care tipa scurt apoi rad si trantesc un „Du-te dracu’ de bou!”.
Se aude un suierat lung si trenul pleaca. Cum majoritatea compartimentelor sunt pline de persoanele mai in varsta care discuta deja despre efectele caniculei asupra sistemului politic de la Bucuresti, pe coridoare stau tinerii. Baietii in general. Cu capul scos pe geam fac concurs de scuipat, ragaie si mai trag cate un fum cand pleaca controlorul. Surprinzator, mai toti au bilete cumparate.
Halta Copsa Mica. Peron
In mai putin de 15 minute, gara Copsa Mica. Peronul arhiplin forfoteste la vederea trenului care incetineste. Multimea inunda vagoanele deja pline. Suvoaiele curg mai intai la stanga , in cautarea unui loc liber. Toti se uita prin geamurile slinoase ale compartimenelor. De partea cealalta zece fete transpirate le intorc privirile.
„Sic! Noi avem loc, voi stati in picioare” par sa spuna. Apoi suvoiul se intorce si curge la dreapta. Acelseasi priviri prin geamurile aburite si aceleasi raspunsuri. Multe rasete. Ioana o striga pe Georgeta care a urcat inaintea ei si acum nu se mai gasesc. Ionut spune bancuri prietenilor lui de la trei metri distanta si peste vreo zece perechi de urechi.
Toata lumea izbucneste in ras cand aude gluma, care face referire la un anumit organ genital. S-au blocat. Pe holuri, intre vagoane, nieni nu se mai poate deplasa in nicio directie. Imediat incepe muzica. Nu CFR-ul pune muzica. Se aude din telefoanele mobile. Se fredoneaza versurile care desriu o petrecere cu balerine multe. Si e tot mai cald. Si tot mai cald, pentru inca vreo 40 de minute.
Halta Baile Ocna Sibiului
La apropierea ei, sutele de oameni de pe coridoare incep sa se agite. Iar incep rasetele, strigatele. E veselie. Se coboara incet, in multime, apoi la pas alergator multimea o ia la vale spre intrarea in statiunea numarul unu a judetului. Trenul ramane aprope gol. Pe ici pe colo, cate un calator a ramas sa indure caldura pana la Sibiu.
Restul sunt deja pe iarba verde, la marginea apelor cristaline, langa licoarea racoritoare din malt si hamei, fluierand dupa costume de baie.
