intre 1 ianuarie 2003 si 1 aprilie 2004, asezamintele monahale si 20 de parohii din Tara Vrancei au primit peste 30 de hectare de padure pe unitate de cult u padurile au fost date la un loc, iar parohiile le-au cedat Episcopiei, care cistiga bine din exploatarea lor u inainte de 1945, parohiile nu figurau cu paduri in documentele vremii u artizanul intrarii Episcopiei pe piata lemnului a fost
consilierul juridic eparhial, pr. Nicolae Popescu u fostul protopop Ionel Ene spune ca nu stie nimicEpiscopia Buzaului si Vrancei a intrat in afaceri cu paduri
Muntii Vrancei au ajuns, pentru prima data in istoria acestui tinut, in stapinirea si administrarea Episcopiei Buzaului si Vrancei. Intre 2003 si 2004, Episcopia a intrat in posesia unui munte din comuna Nistoresti. Nu mai putin de 725 de hectare au fost puse la dispozitia Episcopiei printr-un plan pus in practica de consilierul juridic eparhial, pr.
Nicolae Popescu, unul din cei mai controversati functionari ai Episcopiei, demis de preotii vrinceni in 1989, dar revenit in administratia Episcopiei in 1990.
Potrivit documentelor Comisiei Judetene pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate, din aceasta suprafata, 537 de hectare au fost revendicate in numele a 20 de parohii, care au fost folosite doar cu numele pentru ca padurea este administrata astazi de Episcopie, doar citiva preoti refuzind vremelnic sa cedeze padurea.
"Ei au cerut mai multa padure, dar nu puteau face dovada pentru suprafetele pe care le doreau. Intre preotii nostri si pr. Popescu de la Episcopie s-a semnat un protocol prin care padurea era data in administrarea Episcopiei Buzaului.
Stiu ca aproape toti preotii au semnat cu exceptia, daca nu ma insel, a preotului Fanica Aga din Nistoresti si a preotului din Spulber", ne-a spus Lazar Stan, secretarul comunei Nistoresti.
La scurt timp dupa punerea in posesie, consilierul juridic Nicolae Popescu a inceput negocierea exploatarii padurii cu firme din domeniu privat, intrind efectiv pe piata lemnului, dupa cum ne-a confirmat unul dintre cei cu care a negociat. "Prin 2004 am fost la Buzau sa negociez cu preotul Popescu exploatarea acestei paduri, dar cerea prea mult si nu am putut ajunge la o intelegere.
La banii pe care ii cerea era practic imposibil sa faci o afacere din care sa si cistigi ceva", ne-a precizat procuratorul Marcel Cosor, care se ocupa de afacerile in domeniu.
725 de hectare din doua mutari
Astfel, Comisia Judeteana pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate a eliberat pe 1 mai 2003 titluri de proprietate a cite 30 de hectare de padure pentru parohiile Romanesti, Spinesti, Nistoresti, Herastrau, Paulesti, Naruja, Haulisca, Vrincioaia si Poiana, potrivit unor documente aflate in posesia redactiei.
Pe 1 aprilie 2004, Comisia a eliberat titluri de proprietate pe cite 30 de hectare de padure parohiilor Bunavestire, Sf. Andrei, Cuvioasa Paraschiva, Muncelu si Pogorirea Duhului Sfint. In aceeasi zi, Comisia a eliberat titluri de proprietate si parohiilor Spulber (17 ha), Prahuda (20 ha), Straoane de Sus (20 ha), Paltin (14 ha), Nerejul Mare (15 ha) si Valea Sarii (20 ha).
Padurile se gasesc pe teritoriul Ocolului Silvic Nereju, dar surprinzator este faptul ca toate suprafetele s-au dat in bloc, in acelasi loc, ceea ce nu este o intimplare. Deputatul George Baesu, fost prefect si presedinte al Comisiei pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate, spune ca nu-si aminteste exact de acest dosar al retrocedarilor.
"Nu-mi amintesc exact de acest dosar, insa recomandarea disponibilitatii padurilor venea de la Directia Silvica. Ei administrau padurile. Noi le ceream doar sa identifice padurile disponibile", ne-a spus actualul deputat. Intrarea Episcopiei pe piata lemnului marcheaza o noua etapa in secularizarea Episcopiei, dar si in istoria Tarii Vrancei.
Cu toate ca istoria Vrancei arhaice este una a demnitatii, iar in trecut preotii au fost cei care au tinut sus steagul luptei, in vremurile noastre mijloacele persuasive ale Episcopiei sint mai eficiente decit presiunile latifundiarilor. Daca in prima faza a existat o oarecare opozitie a preotilor, ulterior toate parohiile au cedat padurile.
Cind au nevoie de lemn pentru a repara ceva la vreo clopotnita, preotii parohi, proprietarii de drept ai acestor paduri, merg cu jalba-n protap la preotul Nicolae Popescu la Buzau.
De teama "persecutiilor", preotii contactati au refuzat sa comenteze acest episod, lucru de inteles avind in vedere ca maniera in care a reactionat Episcopia la Trotusanu, Rastoaca si Ruginesti nu le da prea multe sanse.
"Episcopia este proprietara parohiilor"
Reconstituirea dreptului dreptului de proprietate a parohiilor ridica mare semne de intrebare pentru ca, potrivit informatiilor noastre, nu a avut la baza documente certe. Inainte de 1945 aceste parohii aveau in total doar 20 de hectare, asa cum rezulta din "Inventarul Oficial" publicat de Episcopia Romanului in 1936, cind parohiile apartineau de Roman si nu de Buzau, ca astazi.
Mai mult, unele parohii efectiv nu existau, fiind infiintate dupa 1989. Nicolae Popescu recunoaste ca Episcopia administreaza padurile parohiilor Vrancei, dar explica acest lucru prin faptul ca Episcopia ar fi proprietara bunurilor parohiale. "Reconstituirea dreptului de proprietate s-a facut in baza Legii nr. 1/2000.
Episcopia are dreptul sa faca acest lucru, chiar sa ia proprietatile parohiilor, deoarece parohiile fac parte din Episcopie. Fiecare parohie are titlu de proprietate, iar administrarea se face in comun", ne-a explicat consilierul juridic Nicolae Popescu.
Altfel spus, ceea ce statul le-a dat preotilor sarmani cu o mina, Episcopia le-a luat cu doua miini, iar preotii acestor parohii au ramas mai saraci ca inainte de a primi padurile. Parerea consilierului juridic Nicolae Popescu este una malitioasa, pentru ca o parohie nu este proprietatea Episcopiei, ci a credinciosilor, iar bunurile parohiei, conform legislatiei bisericesti, nu se pot instraina.
Din nefericire, in Vrancea avem deja precedentul cu terenul din strada I. L. Caragiale, nr. 5, din Focsani, cind, cu aprobarea Protoieriei Focsani 2, preotul Nicolae Dumbrava a vindut pamintul parohiei "Sfintul Gheorghe" Luciei Gherarde, mama lui Marian Oprisan si lui Corneliu Prunache, mult sub pretul pietei.
In ceea ce priveste responsabilul spiritual al acestor parohii la acea vreme, fostul protopop Ionel Ene, ca si in cazul terenului parohiei "Sfintul Gheorghe", nu cunoaste nici aceasta problema.
"Nu stiu nimic", spune fostul protopop Ene
Ca de obicei, fostul protopop Ionel Ene sustine ca nu stie nimic despre padurile parohiilor. "Nu am fost implicat in aceasta problema. Mai multe stie parintele Nicolae Popescu de la Buzau. Nu cadea in atributiile superiorilor mei sa-mi aduca la cunostinta actiunile pe care le desfasurau", ne-a spus fostul protopop de Focsani.
Ene a avut aceeasi pozitie si atunci cind a fost vorba despre lucrarile de la Catedrala din Focsani sau atunci cind preotul Nicolae Dumbrava a vindut pamintul parohiei "Sfintul Gheorghe", din str. I. L. Caragiale, Luciei Gherarde, mama lui Marian Oprisan si lui Corneliu Prunache, mult sub pretul pietei.
Preotul Ionel Ene, pe cind era secretarul Protopopiatului Focsani si omul prin care Episcopul Epifanie a dezbinat preotii vrinceni la inceputul anilor '90, a inceput in acei ani cu binecuvintarea Episcopului Epifanie, sa ridice o casa parohiala pe pamintul bisericii si a terminat-o citiva ani mai tirziu, atentie!, cu titlul de "locuinta personala" si nimeni nu l-a intrebat nimic.
Vrancea a revenit la "epoca fanariota"
Padurile au revenit la perioada trista dintre anii 1801-1817, cind Vrancea a devenit temporar mosia lui Iordache Roset-Roznovanu. Impotriva nelegiuirii unice in istoria acestui neam de oieri, lupta vrincenilor a fost condusa de preotii Serban Balan, Toader Tirde si Constantin Tafta. De mii de ani acesti munti au fost proprietatea comuna a obstilor vrincene.
Mai mult decit atit, nici schiturile din Tara Vrancei nu erau subordonate in epoca Epsicopiei Romanului. Valea Neagra si Lepsa tineau si erau administrate de obstile vrincenilor, care numeau pina si pe stareti.
Indiferent de motivele care au determinat aceasta politica, decizia episcopiei si maniera in care s-a produs "retrocedarea" si deposedarea parohiilor ridica multe semne de intrebare, iar autoritatile statului ar trebui sa se autosesizeze pentru a face lumina.
Dezvaluirile jurnalului nostru vor continua ca si pina acum, demonstrind cu probe ca sefii Bisericii locale au abandonat misiunea pe care au primit-o cind au fost hirotoniti si se ocupa mai mult de afaceri cu pamint, betoane si paduri decit de mintuirea amaritilor de credinciosi pe care ii pastoresc si pe care nu fac decit sa-i smintesca prin faptele lor. Dumnezeu sa-i ierte! (Valentin MUSCA)
