Știm cu toții. Ni s-a transmis din moși-strămoși. Dacă-ți curge sânge din nas, trebuie să- ntinzi pe spate și să ridici vertical mâna stângă. Nu dreapta, nu faceți greșeli! Explicația e simplă: nu există. Și nu există pentru că nu e adevărat. În realitate, dacă ai ghinionul să-ți curgă sânge din nas – bunăoară când vezi rezultatul alegerilor – ceea ce trebuie să faci e să te așezi în fund și să stai cuminte – poate s-au anunțat greșit rezultatele –, ca sângele să nu invadeze sistemul respirator, și, dacă sângerarea e abundentă, să-ți bagi în nas un pic de vată și să respiri pe gură.
Un alt adevăr științific pe care-l știe toată lumea este că dacă te tunzi des îți crește părul mai des și mai sănătos. N-ai să vezi. Părul crește din rădăcini, nu din vârfuri. E ca și când ai spera că dacă tai vârful unei plante o să crească mai multe pe lângă ea. La unele, e drept, inclusiv la copaci, toaletarea are ca efect apariția pe trunchi a unor lăstari care vor deveni crenguțe – numai că până acum nu s-a văzut încă firul de păr căruia să-i crească fire secundare.
Falsele adevăruri din larga categorie „se știe că” ating și zona tehnică, precum mecanica auto și conducerea unei mașini. „Se știe că” aceasta trebuie să se afle permanent într-o treaptă de viteză egală sau mai mare decât 3, în caz contrar nu mai poți pune frână de motor coborând într-o treaptă mai mică, procedură extrem de importantă când te dai la vale, mai ales pe serpentine, ca și pe gheață sau alte suprafețe alunecoase.
E bine și e prudent. Dar nu e necesar. Și nici suficient. În realitate, frâna de motor funcționează chiar dacă mașina e scoasă din viteză, cu condiția să o bagi într-o treaptă inferioară celei cuvenite pentru viteza din acel moment. Concret, mașina merge, să zicem, cu 60 km/h, e scoasă din viteză, deci merge din inerția acumulată anterior, și bagi a doua – surpriză, frână de motor! Căci reperul nu e treapta anterioară, ci viteza efectivă a mașinii, fie
ea și obținută grație forței gravitaționale.
Mai mult decât atât: dacă, dintr-un motiv care te privește direct și personal – de pildă, tocmai ai auzit la radioul din mașină rezultatele alegerilor – mergi cu 20 km/h în treapta a treia, degeaba treci în a doua, nu vei obține frână de motor.În zilele noastre, falsele adevăruri științifico-tehnice (mai degrabă științifico-fantastice) ne invadează zi de zi, ceas de ceas și în proporție de masă, profitând de mijloacele de comunicare în masă. Și „masă” e aici un cuvânt cât se poate de potrivit. Iar domeniul cel mai bine reprezentat (citește: cel mai urgisit) este cel al sănătății.
O altfel stimabilă publicație și-a construit celebritatea și implicit tirajul pe ideea de a-i lăsa pe cititori să-și ofere unii altora sfaturi medicale. Ai gută? Trebuie neapărat să te freci pe tot corpul cu frunze de brusture, îți spun precis! Ai cancer? Mănâncă 17 căpățâni de usturoi pe zi și sigur te-nsănătoșești! Mirosul? Mă rog, e o problemă... Dar mai contează că fug toți de tine când scapi de cancer!?
Câtă vreme în sistemul ăsta și-au dat cu părerea doar muritori de rând a mai fost cum a fost. Lucrurile au decolat însă prin aportul specialiștilor! Oameni cu expertiză, mă-nțelegi. Există azi mai mulți dieteticeni și mult mai multe diete alimentare – pentru însănătoșire, pentru dezintoxicare și pentru slăbit, că de dietă pentru îngrăşat încă n-am auzit – decât problemele care ar necesita eventual o dietă. După cum, zic răutăcioșii, azi nu se mai descoperă medicamente pentru boli, ci invers.
Nici pe departe însă nu e vorba doar de sfera sănătății. Ne amuzăm de oamenii care cred că Pământul e plat, dar înghițim fără să mestecăm numeroase știri „științifice”, fără măcar să ne pună un pic pe gânduri absența vreunei surse concrete. „Cercetătorii britanici” au intrat demult în folclor, hai că veștile de la ei nu le mai ia nimeni în serios, dar ciulim urechile, ne strălucesc ochii și țâțăim din buze sau exclamăm „Vai de mine! Așa ceva...!” când auzim/vedem/citim o știre care ne anunță sentențios că „Un studiu efectuat de oamenii de știință din Finlanda a stabilit că...” Care studiu?
Efectuat în ce institut de cercetare, când și cum? Și care oameni de știință din Finlanda? Toți!? Niciun nume, niciun detaliu – doar uimitoarele concluzii ale presupusului studiu. Lucrurile sunt însă și mai complicate (citește: mai grave), căci deseori falsele știri științifice provin chiar de la oameni de știință, cu nume și pronume, cum ar spune o doamnă neconflictuală. Conform unui articol din The Guardian, anul trecut, au trebuit să fie retrase de jurnale academice nici mai mult nici mai puțin decât 10.000 de lucrări false, iar experții cred că acesta este doar vârful aisbergului.
„Creșterea uluitoare a publicării de lucrări științifice simulate își are rădăcinile în China, unde tinerii doctori și oameni de știință care vor să fie promovați sunt obligați să publice lucrări științifice. Organizații din umbră – cunoscute sub numele de «fabrici de hârtie» – au început să furnizeze lucrări fabricate pentru publicare în reviste”. Hm! Oare unde am auzit eu de „fabrici de diplome”?
Practica s-a răspândit în India, Iran, Rusia, statele din fosta Uniune Sovietică și Europa de Est. În unele cazuri, editorii de publicații au fost mituiți ca să accepte articolele. Genial e faptul că apar și studii care nu au nicio legătură cu domeniul publicației. De pildă, o lucrare despre ideologia marxistă care a apărut în revista Computational and Mathematical Methods in Medicine! Adevărul e că Marx o avea pe asta cu matematica: împărțea lumea în capitaliști
care sug sângele poporului și poporul care zice „Aaaa!”.
Un studiu realizat de Nature a constatat că în 2013 au existat puțin peste o mie de retractări, în 2022 cifra a depășit 4.000, după care a sărit brusc la 10.000! Nu vorbim, din păcate, numai de documente pe care le citesc doar specialiștii și cei care se luptă să descopere adevărurile false. Unele dintre ele pot aduce grave prejudicii multor oameni. Cum a fost medicamentul anti-parazitar ivermectina, recomandat contra Covid-19 și socotit un tratament miraculos. Efectul benefic anti-coronavirus n-a fost niciodată confirmat, dar ivermectina a fost folosită de antivaxeri pentru a susţine că nu e nevoie de vaccin.
Cine ştie câţi vor fi murit din cauza asta. Cum ne putem apăra de falsele adevăruri științifice? La fel ca de toate celelalte informațiimpotențial false: verificând. Din mai multe surse și cât mai serioase. Seriozitatea se verifică în timp. Ca și neseriozitatea. Dacă mă păcălești o dată, rușine ție. Dacă mă păcălești a doua oară, rușine mie.
1
6
