La turneul Tennis Europe Under 14, desfășurat în luna mai 2019 pe terenurile Centrului Naţional de Tenis, Cara s-a numărat printre cei 158 de jucători de tenis veniţi din cele 25 de ţări pentru a concura în cadrul competiţiei de juniori. Alături de coechipiera sa, Maria-Daciana Ciubotaru, Cara a ajuns în finala probei de dublu. În faţa perechii Sophya Devas (Marea Britani) şi Alexia Iulia Marginean (România), cele două românce au pierdut meciul, fiind întrecute cu 6-3, 6-2 şi astfel au terminat turneul pe poziţia a doua a clasamentului.
- Află povestea viitorilor tenismeni care #potmaimult!
La început, Cara a văzut tenisul ca pe o adevărată pedeapsă. Atunci era doar un copil care, în loc să poată să meargă la joacă alături de prietenii ei, trebuia să participe la antrenamente. Asta o făcea să nu iubească sportul alb, cel puțin așa povestește că vedea lucrurile cu ochii de atunci.
În familia ei, prima care a început să meargă la tenis a fost sora ei, după care a început să practice şi ea. Odată cu înaintarea în vârstă şi cu participarea la diferite turnee, Cara a început să dezvolte sentimente pozitive faţă de această activitate, care începuse să îi ocupe mare parte din timpul liber.
Avea în jur de 10 ani când şi-a dat seama că, de fapt, iubeşte tenisul şi că îşi doreşte să continue să joace pe termen lung. Cam pe atunci începuse să aibă primele rezultate bune şi acela a fost momentul în care s-a împăcat cu ideea că tenisul reprezintă pentru ea un aspect foarte important.
Primul joc de tenis pe care şi-l amintește a fost unul pe care l-a avut chiar cu tatăl ei. Era o copilă atunci când a schimbat primele mingi cu el: „tot timpul voia să jucăm și să mă învețe tot ce știa el”. Cătălin Meşter, tatăl Carei, este un cunoscut baschetbalist al anilor ’90, jucător de bază al echipei Universitatea Cluj şi fost coechipier cu Ghiţă Mureşan. Deşi s-a dedicat în întregime cu totul altui sport, Cătălin Meşter a fost şi rămâne foarte pasionat de tenis. Îi place să se documenteze şi să citească despre domeniu şi face tot posibilul să o ajute pe Cara în dezvoltarea carierei ei.
Primele meciuri pe care Cara le-a avut în turneele de la început veneau la pachet cu sentimente profunde şi cu o ambiție şi o determinare fantastică. Punea multă pasiunea la câștigarea fiecărui punct şi, chiar dacă se întâmpla să mai şi piardă, își dorea să dea în continuare tot ce are mai bun. Fiind vorba de emoțiile unui copil, mai mereu ajungea să plângă pe teren. Dar şi atunci când câștiga, Cara se bucura şi îşi exterioriza furtunos trăirile. Odată cu maturizarea, a ajuns să fie mai temperată şi să abordeze cu calm atât victoriile, cât şi înfrângerile.
Cara îşi împarte viaţa între tenis şi şcoală, relaxare şi teme. Ea merge atât la antrenamente, cât şi la ședințe de pregătire fizică. Îşi dă seama că sportivii trebuie să renunțe la anumite lucruri pentru a face performanță: „nu poți să mergi oriunde, trebuie să știi când să zici «da» sau «nu»”. De asemenea, este conștientă şi de sacrificiile financiare făcute de părinți, care sunt la fel de importante pe cât este pentru ea pregătirea propriu-zisă pe terenul de tenis. În ceea ce priveşte studiul, Cara realizează că odată cu programul plin de antrenamente vine şi timpul limitat pentru a pregăti lecţiile de la şcoală.
Tocmai de aceea le recomandă copiilor care vor să se apuce de tenis să aibă încredere în forţele proprii şi să îşi asculte instinctele. Dacă ei simt în interiorul lor că pot ajunge să facă performanţă, să o ducă până la capăt. Pentru că doar aşa vor putea trece peste multitudinea de sacrificii şi vor ajunge acolo unde îşi doresc cu adevărat.
Uitându-se la tinerii jucători de tenis din jurul ei, Cara vede o generație puternică, mai ales la fete: „sunt multe meciuri tari în țară și multe jucătoare foarte bune”. Pentru a putea face diferența dintre un jucător mediocru şi un jucător bun, trebuie să te uiţi la mental, spune ea: „de la un anumit nivel toți avem lovituri și fizic, dar mentalul face diferența în momentele importante”.
Dacă ar fi să aleagă un prieten din lumea tenisului, Cara îşi îndreaptă atenţia către tatăl ei. La el merge atunci când are o întrebare, iar el este cel care vine cu răspunsuri şi explicații. Chiar dacă nu sunt întotdeauna pe aceeași lungime de undă, iar viziunile lor diferă, Cara acceptă perspectiva diferită a părintelui ei şi este dispusă să învețe lucruri noi. Ceea ce apreciază la el este faptul că abordează lucrurile cu calm şi „ştie ce face şi cum face”.
Părinții au un rol foarte important în dezvoltarea unui jucător de tenis: „ei sunt cei care te vor susține indiferent de ce faci și vor fi acolo pentru tine chiar dacă pierzi un meci, chiar dacă îl câștigi”, povestește Cara. Ea se bucură că de la ai ei poate primi iubire necondiționată, lucru care este foarte important pentru o evoluție sănătoasă.
Mai mult, părinții Carei sunt un exemplu pentru ea şi o inspiră în ceea ce privește dezvoltarea personală: „îi iubesc foarte mult, mi se par niște oameni extraordinari și se completează unul pe celălalt; sunt opuși, dar în același timp complementari”. Ceea ce apreciază cel mai mult la amândoi este faptul că îi sunt mereu alături şi este convinsă că ar face oricând și orice pentru ea.
Cele mai frumoase amintiri din lumea tenisului vin de la turneele în care a putut participa și împărtăși experiențe alături de prietenii ei. Se gândește cu entuziasm și bucurie la jocurile bune şi la rezultatele bune pe care le-a obținut alături de ei. Dacă ar fi să aleagă cel mai drag moment, ar fi acela când a mers în Germania şi a jucat un turneu internațional.
Asta se întâmpla în 2017, la Regensburg, acolo unde a ajuns până în finala Tennis Europe U12 și a jucat meciul în faţa macedonencei Jana Stojanova. S-a impus cu 6-2, 5-7, 6-2 și s-a clasat pe locul I la categoria ei. Îşi amintește că la acel turneu s-a distrat foarte bine atât pe teren, cât şi în afara lui. Mai mult, acela este un moment despre care poate spune că a reprezentat un progres semnificativ în cariera ei de sportivă: „am început să mă adaptez și să simt ceea ce trebuie să fac pe teren”. După ce în semifinală a avut o accidentare, a tras tare şi este mândră că a reuşit să termine cu bine competiția.
Când vine vorba de planurile de viitor, Cara îşi dorește să ajungă cât de sus se poate și să continue să joace cu pasiune. Spune despre drumul către succes că îi face pe mulți dintre oameni să înceapă să își găsească fericirea în bani, iar „când ajungi să o iei din bani, atunci se pierde pasiunea pentru sportul în sine”. Tocmai de aceea ea este conștientă că tot timpul trebuie să ai o motivație de ordin interior, o motivație sufletească. Doar aşa vei putea să muncești către împlinirea visului tău, fără să pui accentul pe toate sacrificiile pe care trebuie să le faci pe drum.
Dacă ar fi să aleagă un model de urmat din lumea tenisului, fără îndoială ar spune Simona Halep. Asta pentru că a văzut la ea efortul cu care a construit totul de la zero şi a fost inspirată de atitudinea de luptătoare pe care această jucătoare o are, atitudine care este una cu adevărat molipsitoare.
Afla mai multe despre campania Generatia de maine si povestea viitorilor tenismeni care #potmaimult pe https://www.zuzufit.ro/
