O problema cu dezbaterea despre cota unica, si cu multe alte subiecte, este ca adversarii acestei masuri tind mereu sa o duca intr-o zona ideologica, de "opinie politica". E o tactica usor de inteles, caci in zona respectiva orice confruntare se termina cu remiza: sustinatorii cotei unice sunt "de dreapta" iar adversarii ei sunt "de stanga", punct.
Am sa incerc sa evit confruntarea in acest articol... pur si simplu intrand in tabara ideologica a adversarilor cotei unice. Cu alte cuvinte, ca sa pot pastra discutia in zona obiectiva, acolo avem fapte si putem trage concluzii, am s-o pornesc chiar de la premisele subiective ale adversarilor ideologici ai cotei unice. Am sa imi asum principiile "stangii" politice. Cel care e invocat in aceasta disputa este cel al "solidaritatii sociale"; ideea ca bogatii trebuie sa contribuie procentual mai mult decat saracii la bugetele nationale. De fapt, la modul general, principiul fundamental al stangii este ca statul trebuie sa intervina pentru egalizare sociala, pentru reducerea discrepantelor economice existente in societate. Exemplu in favoarea acestui principiu sunt date tari avansate, cum e Norvegia, care au intr-adevar cote de impozitare progresive.
Bun, fie sa luam Norvegia ca model, fie sa pornim discutia de la acest principiu, bogatii trebuie sa plateasca mai mult, ca statul trebuie sa actioneze pentru o societate cat mai coerenta economic. Intrebarea este: implica sustinerea acestui principiu renuntarea la cota unica de impozitare a veniturilor? Cautarea raspunsului la intrebarea asta genereaza alta, esentiala pentru discutia noastra: cine sunt bogatii Romaniei?
Imi amintesc un episod recent, foarte pertinent. Intr-o discutie de la Cotroceni liderii sindicalisti au pledat vehement pentru renuntarea la cota unica care, citez, "ii avantajeaza pe privilegiati". Ulterior, o revista a publicat imagini cu unul din liderii acestia sindicali parcandu-si un Jeep in curtea vilei sale. Acum, eu cunosc destui "privilegiati" care ar fi afectati serios de renuntarea la cota unica. Niciunul nu se apropie de averea afisata de respectivul lider sindicalist (cat a fost ea afisata in cateva poze de ziar!). Alt exemplu e cel legat de asa numitii "moguli de presa". E o expresie folosita cat se poate de impropriu in cazul lui Sorin Ovidiu Vantu. Moguli de presa, cum e Robert Murdoch, sunt oameni de afaceri care si-au realizat averea in principal din presa. Or, presa patronata de dl Vantu e departe de a justifica averea pe care acesta o afiseaza, ba chiar din contra. De fapt, nu e foarte clar care sunt veniturile pe care se bazeaza averea asta - asta daca vorbim din punctul de vedere oficial, adica acel punct de vedere din care trebuie sa discutam si despre impozite. Neoficial, lucrurile stau ceva mai clar; am avut un caz foarte clar in care protagonistii au fost astfel de "moguli de presa", Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chireac intr-o discutie amicala cu directorul ANI. Intr-un pasaj, cei doi resping ca triviala o suma de 50.000 de euro; ei sunt, citez, "in alta liga".
Expresia, cu tot cu context, descrie excelent situatia. Discrepanta sociala masiva din Romania nu este intre angajatul care primeste un salariu de, sa zicem, 300 de euro si "privilegiatul" care ia 1500. Discrepanta sociala masiva este intre categoria care ii include pe acestia doi si "cealalta liga", consistenta, pentru care 50.000 reprezinta un fleac. Iar a sustine ca vilele si jeep-urile si toata opulenta afisata de membrii acestei ligi se justifica din ce au castigat de pe urma cotei unice, asta nu mai tine de diferenta dintre un om de dreapta si unul de stanga, ci dintre un om de bun simt si un idiot. Sursele reale de venituri ale acestor oameni nu le aflam vreodata sau le aflam intamplator din stenograme, anchete de presa, rechizitorii ale unor dosare blocate ani de zile sau motivarea unor achitari la curti de casare a justitiei. De altfel, la fel ca in cazul discutiei despre deficitul bugetar, cota unica e combatuta ca si cand n-am fi avut niciodata un altfel de sistem de impozitare. Realitatea e ca aceste averi si acest clivaj social au aparut exact in perioada de impozit progresiv!
Iar diferenta esentiala pentru discutia noastra este cea intre averea si sursele de venituri pe care acesti oameni le afiseaza. O diferenta masiva; pe care, ca tot vorbeam de exemple si modele de tari de urmat, n-o s-o intalniti prin alte parti, si cu atat mai putin in Norvegia.
In concluzie: daca, la fel ca in aceste tari, aceasta diferenta nu ar exista decat exceptional, daca averea contribuabililor ar fi direct proportionala cu sursele de venituri legitime atunci intr-adevar inlocuirea cotei unice cu un impozit progresiv ar fi in acord cu principiile stangii. Romania e departe de a fi in situatia asta; prin urmare, la fel de departe este disputa asupra cotei unice de o disputa ideologica de tip stanga - dreapta. Renuntarea la cota unica nu ar aduce echitate sociala pentru ca sursa inegalitatii sociale principale nu tine de sistemul de impozitare.
Citeste si comenteaza pe Inventarul Stricaciunilor Politice.
