Presedintele s-a alaturat ieri celor care critica sistemul “pe liste” de alegere a conducerii unui partid, cu referire specifica la PDL. Conform propunerii de statut, acest partid ar urma sa aiba patru vicepresedinti numiti de presedintele ales la congres. Dl Basescu critica acest sistem cu cuvinte grele: ar risca, citez, 'sa duca la bolsevizarea partidului', scrie Doc, pe blogul lui.

Este neclar ce anume inseamna acest termen; el se clarifica oarecum prin opozitie, este termenul opus 'democratizarii'. Presedintele da ca exemplu PSD care ar fi avut 'alegerile cele mai democratice' prin comparatie cu PDL si PNL.

Ca paranteza, dl Basescu a pledat pentru sistemul anterior de alegere in PDL: "Eu cred ca trebuiau sa ramana la sistemul clasic al partidului, unde presedintele si trezorierul se aleg in Congres, iar vicepresedintii si secretarii in Consiliul National de Coordonare". E aici o mica dar evidenta ipocrizie.

Ceea ce trebuie spus este ca CNC facea aceste alegeri dupa desfasurarea congresului si alegerea unui nou presedinte. Nu spun ca erau o absoluta formalitate, dar e limpede ca presedintele nou ales nu avea mari probleme in a avea vicepresedintii din echipa sa, desi formal acestia erau alesi. Dl Basescu insusi nu a avut probleme sa-si impuna echipa sa dupa inlocuirea lui Petre Roman la sefia PD. Cu alte cuvinte, sistemul clasic al PD este in practica mult mai apropiat de “bolsevicul” sistem pe liste, decat de cel “democratic” al PSD, care a ales toate functiile de conducere la congres.

Revenind. Vorbeam intr-un articol trecut despre dezbaterea cu termeni lunecosi sau magici; termeni care ajung sa fie goliti de continut, respectiv termeni care ajung sa fie inzestrati cu abilitati pe care in realitate nu le au. Exemplele sunt atat de usor de gasit. Unul foarte bun este cuvantul “democratic”, care reuseste sa aiba in acelasi timp ambele trasaturi.

Citeste restul articolului si comenteaza pe Inventarul stricaciunilor politice.