România intră într-un nou ciclu de alegeri europene cu un bilanț pe modelul „una caldă, alta rece” și cu câteva semne îngrijorătoare pentru următorii cinci ani. Fereastra de oportunitate pe care țara noastră reușise să o deschidă în Parlamentul European (PE) cu câțiva ani în urmă dă semne că se închide. Iar în Comisia Europeană (CE), la capitolul reprezentare românească în funcțiile birocratice de putere, s-au făcut progrese, dar încă mai avem cale lungă până unde am putea fi, pe scara influenței reale.
Per ansamblu, am avut un mandat bun în Parlamentul UE. Eurodeputații trimiși de români la Bruxelles la alegerile trecute au format o delegație mai matură, mai influentă și mai abilă în jocurile europene de putere decât grupurile anterioare. Startul, însă, a fost mult mai bun decât e acum finișul, pentru că am pierdut din influență.
În executivul european, adică în Comisie, a crescut numărul funcționarilor români. Nu doar că sunt mai mulți, dar au reușit să mai urce piramida ierarhică și s-au apropiat în număr mai mare de funcții grele. Și acolo rămân, însă, niște probleme nerezolvate, când vine vorba de reprezentarea românească în rândul funcționarilor europeni.
