Raportul ”10 ani mai târziu. Starea democrației în România: o viitoare problemă pe agenda UE?” a fost lansat în cadrul evenimentului Renew Europe, ”O paradigmă liberală pentru modernizarea României”, și urmează a fi publicat și dezbătut la Bruxelles. Vrem să atragem atenția asupra pericolului ca un alt stat membru, România, să decadă într-o formă de autoritarism, cu efecte majore asupra UE.
Practic, zilele acestea am asistat la o reconfirmare a motivelor de îngrijorare prezentate în raport. Noul DNA criminalizează mecanismul UE de vaccinare. Mai mult, o face prin a aduce acuze fostului ministru Vlad Voiculescu pentru că nu a făcut ceva, nu pentru că ar fi făcut ceva. Deși decizia nu îi aparținea.
Decizia de a comanda mai multe vaccinuri decât populația a fost luată de președinta Comisiei Europene și de Klaus Iohannis. O aplicare a principiului no regrets de gestionare a crizelor: neștiind care vor fi viabile, comanzi mai multe. Cu toții ținem minte ce spaimă aveam atunci și cum căutam să ne vaccinăm. În schimb, Iohannis, Ciucă și Hellvig au făcut centre speciale de vaccinare, să aibă ai lor prioritate. Iar partidele morții - PSD și AUR - erau și atunci și sunt și acum isterice pe subiect. Atunci era spaima că nu vor fi vaccinuri destule. Acum sunt incriminați cei care nu au decis.
O schemă stabilită la nivel European. De către președinte Comisiei, cu Iohannis la masă.
La nivel intern, decizia executivă era la colonelul de armată, Valeriu Gheorghita, actual cadru SRI (oare și atunci SRI?), în timp ce decizia politică era la prim-ministru.
Practic România ar fi putut doar să dea opt-out. Și dintre toate opțiunile de opt-out succesive, procurorul DNA decide că toate sunt ok, mai puțin cele care au fost luate de foști miniștri USR. Cei direct implicați, Klaus Iohannis, Nicolae Ciucă sau Valeriu Gheorghita nu sunt nici măcar martori în dosar.
Este un exemplu clar de justiție selectivă. Iar felul în care este prezentat cazul, este strigător la cer, un adevărat malpraxis judiciar. Cum poate calcula DNA un prejudiciu de 1 miliard de euro când România a plătit total pentru vaccinuri (zice Rafila acum) mai puțin de jumătate de miliard de euro? Din care majoritatea dozelor au fost fie folosite, fie donate, fie revândute.
Pentru că în condițiile în care România se îndreaptă cu pași repezi spre faliment, singura șansă de supraviețuire a guvernării PSD este retorica ”USR e de vină”. ”România are probleme bugetare pentru că a cheltuit USR bani pe vaccinuri”.
USR este de vină pentru că ei falimentează țara acum, astăzi, în 2023? Iar asta este vârful lor de lance în anul 2024: o campanie bazată pe idei anti-europene.
Raportul din cele ce urmează prezintă tot contextul acestei degradări a democrației în România. Și vom face tot ce sta în puterile noastre ca aceasta realitate să fie cunoscută de cei care pot contribui la oprirea regimului nedemocratic la care asistăm.
”10 ani mai târziu. Starea democrației în România: o viitoare problemă pe agenda UE?”
În ultimii ani am asistat la o criză tot mai profundă a democrației liberale în Europa, o criză susținută de ascensiunea populismului. Acest lucru a venit ca o provocare pentru narațiunile politice la nivel național în multe state membre UE și a adăugat tot mai multă presiune asupra fundamentului democratic construit odată cu proiectul European. În acest context, numai de noi probleme într-o țară membră nu are nevoie Uniunea Europeană. Și totuși, e sănătos să începem dezbaterea aceasta înainte ca problema să devină ireversibilă.
Pentru mult timp, Polonia și Ungaria au fost percepute ca fiind oile negre ale Europei. România, pe de altă parte, părea o excepție în regiune: cu mari probleme, democrația o scotea totuși la capăt. Pentru prima dată, România nu era unul dintre punctele slabe ale Uniunii Europene. Și totuși, spre deosebire de momentul anterior USL și de momentul Dragnea, de data aceasta asaltul asupra democrației a fost orchestrat atent și ținut în umbră.
În 2021, PSD și PNL au format o coaliție largă, care a capturat treptat statul. Sistemul schimbă de unul singur regulile jocului, în favoarea sa. Asistăm la dezvoltarea unei democrații de fațadă la fel de îngrijorătoare ca sistemul lui Viktor Orban și care împrumută la scară mai mică trăsăturile rusești de guvernare dezvoltate sub Putin: dominația statului de către servicii secrete, manufacturarea de zone media și de „opoziție” controlate de sistem, de pildă.
Atitudinea agresivă față de societatea civilă, serviciile de informații intruzive, blocajele îngrijorătoare privind independența presei, hărțuirea opoziției democratice și, în ultima vreme, desconsiderarea cadrului legal pentru control bugetar - toate acestea reprezintă un semnal de alarmă cu privire la starea democrației în România. Care se degradează accelerat, pentru că marea coaliție se grăbește să închidă anul electoral 2024 prin orice mijloc.
Menținerea unei democrații de fațadă: o triadă orchestrată în culise
Cum se face că România și-a păstrat o anumită reputație în regiune, în ciuda acestor semnale de alarmă? Pentru început, în comparație cu alte țări din regiune, progresul democratic din România a fost mereu alimentat de jos în sus, prin eforturile cetățenilor și ale societății civile. Mereu am stat mai bine la indicatori precum respectul pentru valorile liberale, influența societății civile sau sprijinul popular pentru organizațiile internaționale. Statul a fost mereu corigent, românii au fost cei care au creat speranțe pentru democrație în România. Protestele care au avut loc ca răspuns la neregulile guvernamentale au contribuit la convingerea că oficialii aleși sunt stimulați să adere îndeaproape la principiile fundamentale ale democrației și la așteptările cetățenilor.
Pe de altă parte, indicatori precum accesul la informații, combaterea corupției sau independența sistemului judiciar, înregistrează tendințe vizibil descendente, pe măsură ce partidele politice aflate la putere încep să blocheze din ce în ce mai mult mecanismele democratice pentru care țara a luptat atât de mult pentru a le pune în aplicare, în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană.
De asemenea, degradarea stării democratice nu este atât de evidentă și pentru că, pentru o vreme, România a beneficiat de o alternanță la putere determinată de alegeri, astfel că niciun partid nu a reușit de unul singur să își consolideze puterea în stat pentru multă vreme. În schimb, alternanța a fost asigurată de aceleași două partide, ce ulterior au ajuns să lucreze la unison.
În ultimii ani, există o scădere vizibilă a pluralismului politic, indusă de o unificare de facto a PNL și PSD, ce funcționează ca un singur partid, la inițiativa și sub controlul a trei persoane, triada: președintele, Klaus Iohannis, premierul, Marcel Ciolacu (ambii acționând ca lideri ai PNL și, respectiv, PSD), și fostul șef al SRI Eduard Hellvig. Până la un punct, acțiunile lor pot părea că fac parte din jocul politic normal. Cu toate acestea, după cum va fi argumentat în continuare, se merge mult mai departe pentru consolidarea unui regim perpetuu PSD-PNL, suficient de departe pentru a considera că Sistemul capătă deja caracteristicile unei democrații de fațadă. Este o stare de fapt atât de obișnuită în fosta lume comunistă extra-UE încât căderea României într-un asemenea regim ar constitui, la scară istorică, un trend statistic obișnuit: o democrație fragilă care nu rezistă când se schimbă contextul internațional altădată favorabil.
În timp ce în cazurile Ungariei și Poloniei atacul la adresa democrației este personificat de figuri politice precum Viktor Orban sau Jaroslaw Kaczyński, în România, triada din România permite ca sistemul creat să fie mai puțin inteligibil din exterior. Cu toate acestea, colaborarea strânsă și totuși în umbră dintre cei trei lideri, prin intermediul serviciilor secrete, face ca problema românească să fie și mai îngrijorătoare. Pentru că nu este vorba de o anumită persoană, ci de o întreagă structură de exercitare a puterii. Pentru a păstra aparențele, această structură are nevoie de o imagine bună în Europa, de aceea liderii implicați recurg la diverse modalități de a-și spăla imaginea în capitalele Uniunii.
Pentru a înțelege mai bine modul în care este instaurată democrația de fațadă, analiza de față va expune diverse relatări din viața unor oameni prinși în capcana acestui sistem în care arbitrariul politic și abuzul instituțional schimbă regulile democrației și anulează așteptările impuse de statul de drept și de mecanismele democratice.
Continuarea raportului pe Comunitatea Liberală.
55
27
