Până astăzi, statul român și instituțiile sale sunt în culpă în ceea ce privește recunoașterea adevărului din spatele violențelor din 10 august, spune liderul PLUS Dacian Cioloș. Europarlamentarul mai spune că justiția este datoare să meargă până la capăt, pentru că ea are un rol vindecător.
Într-o postare pe Facebook, Dacian Cioloș mai declară că o societate care își lasă rănile să sângereze este o societate divizată și predispusă la conflicte.
Mesajul lui Cioloș:
”Cioloș mai spune că o societate care își lasă rănile să sângereze este o societate predispusă la infecții traumatizante. O societate divizată de conflicte interne este o pradă ușoară pentru conspirații și manipulări de cea mai joasă speță. 10 august și dosarul aferent agresiunilor din acea zi este o astfel de rană. Și nu e primul caz cu o încărcătură de o emoționalitate dureroasă. Avem situații similare și în ceea ce privește dosarul Revoluției sau cel al Mineriadei. Agresiunile asupra societății și asupra cetățenilor pe care nu încercăm să le închidem prin descoperirea adevărului și prin stabilirea unui verdict deasupra oricărei îndoieli lasă urme adânci, peste care nu se poate trece.
Procurorii și magistrații care sunt implicați în acest caz specific, la fel ca cei care încă mai au în lucru dosarele controversate din istoria recentă a României, nu trebuie supuși nici unei presiuni dinspre clasa politică. Am văzut această tentație din multe părți, în unele cazuri chiar cu bună intenție. Nu cred că ajută, ci doar alterează rezultatul final. Aș vrea să vă cer să ne abținem de la a face presiuni, dar să nu uităm că în aceste cazuri justiția este datoare să meargă până la capăt, pentru că ea are un rol vindecător. E un moment foarte bun pentru o exprimare a independenței justiției de politic, de modul clasic de a permite interferențe simbolice și presiuni. Putem construi împreună un nou gen de relație în care politicul să respecte munca și efortul justiției știind cât se poate de clar că nu i se va permite niciodată să facă presiuni sau să intervină, indiferent de pretextul sub care e interesat să o facă. În definitiv, victimele și agresorii sunt cu toții cetățeni români, iar lipsa unei concluzii oneste, a identificării și pedepsirii vinovaților nu va rămâne fără efecte negative asupra tuturor.
Și sunt convins că permanentizarea acestor răni contribuie cât se poate de decisiv la o stare de neîncredere în interiorul societății românești. O stare care permite cetățenilor abuzați și dezamăgiți să își piardă încrederea în stat și în instituțiile sale și să apeleze la orice mijloace au la îndemână pentru a se proteja pe sine. Ordinea și disciplina la care visează multă lume nu se obțin cu agresivitate și amenzi. Se construiesc pe încredere și pe respectarea adevărului. Or, până astăzi, statul român și instituțiile sale sunt în culpă în ceea ce privește recunoașterea adevărului din spatele violențelor din 10 august.”
14
4
